ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3724/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 27 iunie 2005, astfel cum a fost precizată ulterior, reclamanta SC C. SA a chemat în judecată Ministerul Educației și Cercetării, Ministerul Finanțelor Publice și Guvernul României, solicitând obligarea acestuia din urmă să emită o hotărâre prin care să-i stabilească și să-i acorde justă despăgubire cuvenită în baza Legii nr. 84/1995, republicată, pentru terenul în suprafață de 2711,98 mp. În motivarea cererii, reclamanta a susținut că terenul menționat și construcțiile aferente au fost reintegrate în condițiile art. 166 din Legea nr. 84/1995, situație în care, deși este îndreptățită să primească o justă despăgubire, pârâtul Guvernul României a refuzat nejustificat.

Prin sentința civilă nr. 834 din 6 aprilie 2006, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea precizată și a obligat pârâții să emită o hotărâre, prin care să-i acorde reclamantei, justă despăgubire pentru terenul cedat. S-a reținut pentru aceasta, că intenția legiuitorului, așa cum rezultă din dispozițiile Legii nr. 84/1995, a fost ca reintegrarea bunurilor din patrimoniul unei societăți comerciale să se facă fără plată, urmând ca ulterior, prin hotărâre de guvern, la propunerea Ministerului Educației și Cercetării și Ministerului Finanțelor Publice, acestea să-i acorde o justă despăgubire. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, Guvernul României, Ministerul Educației și Cercetării și Ministerul Finanțelor Publice.

În esență, toți recurenții au susținut că din interpretarea dispozițiilor art. 166 din Legea nr. 84/1995, republicată, rezultă că sunt îndeplinite cumulativ condițiile referitoare la reintegrarea fără plată, reclamanta fiind o societate comercială cu capital de stat, imobilele aferente procesului de instruire și educație fiind edificat din fondurile întreprinderilor de stat, anterior datei de 22 decembrie 1989, iar societatea comercială nu avea inclus în obiectul de activitate desfășurarea de activități de învățământ. Mai mult, cum predarea-primirea s-a făcut pe baza protocolului, parte integrantă a Hotărârii nr. 3/2005 a Consiliului Local al municipiului Călărași care a aprobat trecerea fără plată, în mod evident, reclamanta nu mai poate fi îndreptățită la plata unor despăgubiri.

Recursurile sunt întemeiate. În conformitate cu dispozițiile art. 166 alin. (3) din Legea nr. 84/1995, republicată, „ baza materială aferentă procesului de instruire și educație și realizată din fondurile statului sau din fondurile instituțiilor și întreprinderilor de stat în perioada anterioară datei de 22 decembrie 1989 se reintegrează fără plata în patrimoniul Ministerului Educației și Cercetării, al instituțiilor și unităților de învățământ și cercetare științifică universitară și după caz, în domeniul public al comunelor și orașelor. În aceleași condiții se reintegrează fără plată în imobilele care, conform art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990, au trecut în patrimoniul unei societăți comerciale, indiferente de statutul capitalului social al acestora”.

Potrivit aceluiași text: „reintegrarea se face pe bază de protocol de predare-primire, justa despăgubire se acordă pentru fiecare caz prin hotărâre de guvern la propunerea Ministerului Educației și Cercetării. În aplicarea acestor dispoziții, în cauză, prin Hotărârea Consiliului Local al municipiului Călărași nr. 3 din 13 ianuarie 2005 s-a aprobat transmiterea cu titlu gratuit a dreptului de proprietate asupra terenurilor și clădirilor aferente situate în Călărași, de la SC C. SA, în domeniul public al municipiului Călărași și în administrarea Consiliului local. Prin aceeași hotărâre s-a stabilit ca predarea-primirea să se facă pe bază de protocol.

Astfel fiind și cum reclamanta însăși prin acțiunea formulată a precizat că se încadrează în prevederile art. 166 din Legea nr. 84/1995, recunoscând implicit că reintegrarea imobilelor aferente procesului de educație pe care le-a deținut, se face fără plată, în mod greșit s-a apreciat de către instanța fondului că este îndreptățită să primească despăgubiri, cu atât mai mult, cu cât nu a înțeles să conteste transmiterea acestora cu titlu gratuit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de pârâții Guvernul României, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Educației și Cercetării împotriva sentinței civile nr. 834 din 6 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și, în fond, respinge acțiunea formulată de reclamanta SC C. SA Călărași. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 noiembrie 2006.