ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 316/2007

Asupra recursului de față,

constată:

Prin sentința civilă nr.

942 din 22 august 2006, Tribunalul Covasna a admis cererea formulată de

reclamantul Ministerul Administrației și Internelor, Direcția

Generală de Pașapoarte și a transformat măsura de

suspendare a dreptului de a folosi pașaportul dispusă în temeiul art.

14 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 65/1997 față de intimatul M.N. în

măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă

circulație în străinătate a intimatului cu privire la statul

Ungaria, de pe teritoriul căruia a fost returnat, precum cu privire la

teritoriile statelor membre ale Uniunii Europene, cu excepția celor pentru

care face dovada că are drept de intrare, până la data de 26

octombrie 2006.

Pentru a

hotărî astfel instanța a reținut că potrivit art. 55 alin.

(1) din Legea nr. 248/2005 privind regimului liberei circulații a

cetățenilor în străinătate, care a intrat în vigoare la

data de 29 ianuarie 2006, m

ăsurile de suspendare a dreptului de a folosi

pașaportul dispuse în temeiul art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G. nr.

65/1997, aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a

prezentei legi încetează de drept, cu excepția celor dispuse cu

privire la cetățenii români returnați în baza acordurilor de

readmisie încheiate de România cu alte state, care rămân în vigoare pentru

o perioadă de 6 luni, putând fi transformate, înainte de expirarea acestui

termen, în măsuri de restrângere a dreptului la liberă

circulație în străinătate, în condițiile prevăzute la

art. 39 alin. (1) și (3) - (8), precum și, după caz, la art. 44

din prezenta lege, la solicitarea Inspectoratului General al Poliției de

Frontieră sau, după caz, a Direcției Generale de

Pașapoarte.

Cum pârâtul se găsește în

situația prevăzută de

art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 65/1997,

instanța a

reținut că se impune admiterea cererii dedusă

judecății.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamanta care a susținut că se impunea ca prima

instanță să constate că cererea pe care a dedus-o

judecății a rămas fără obiect, apreciind că instanțele

judecătorești nu pot dispune măsura de transformare decât până

la momentul expirării termenului de 6 luni prevăzut de lege, anume

până la data 22 august 2006.

Prin decizia civilă nr. 224/Ap.

din 30 octombrie 2006 Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a

anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamantă.

În motivarea deciziei instanța

a reținut că reclamanta nu a făcut dovada plății

taxelor de timbru aferente apelului, caz în care, în raport de

dispozițiile art. 20 din Legea nr. 146/1997, se impune anularea acestuia.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta susținând că din eroare instanța de apel a

anulat cererea pe care a dedus-o judecății deși a expediat

acestei instanțe dovada de plată a sumei de 12 lei, taxă timbru

precum și timbre judiciare în sumă de 0,90 lei.

Analizând critica formulată de

reclamantă, care se circumscrie motivului de recurs prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu poate fi

primită pentru următoarele considerente:

În drept,

potrivit art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997, t

axele judiciare de timbru se

plătesc anticipat iar neîndeplinirea obligației de plată

până la termenul stabilit se sancționează cu anularea

acțiunii sau a cererii.

Or, în speță, deși

reclamanta a fost citată la data de 23 octombrie 2006,

conform dovezii de îndeplinire

a procedurii de citare (fila 22 apel),

cu mențiunea de a timbra cu

suma de 12 lei, taxă

timbru și cu două timbre judiciare de 0,15 și, respectiv, 0,30

lei, aceasta nu a făcut dovada plății sumelor de bani pentru

termenul de judecată acordat la data de 30 octombrie 2006.

Așa fiind, în mod corect

instanța de apel la termenul de judecată mai sus arătat, în

raport de dispozițiile art. 20 din

Legea nr. 146/1997, a anulat apelul dedus

judecății ca netimbrat.

Împrejurarea de fapt invocată

de reclamantă prin recurs, anume faptul că a plătit taxele

solicitate și expediat către instanță dovezile de

plată este irelevantă atâta timp cât acestea au fost depuse și

înregistrate la instanță abia la data de 31 octombrie 2006,

adică după pronunțarea hotărârii judecătorești

recurate.

Așa fiind, pentru

considerentele arătate recursul dedus judecății se

dovedește a fi nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de

reclamantul

Ministerul Administrației și Internelor, Direcția Generală

de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 224 Ap din 30 octombrie 2006 a

Curții de Apel Brașov, secția civilă

.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2007.