ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3483/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 23 martie 2005, la Curtea de Apel Cluj, reclamantul H.I. a

solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea

hotărârii nr. 16107 din 14 februarie 2005, emisă de pârâtă și recunoașterea

calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 374

din 2 iunie 2005, a respins acțiunea reclamantului, cu motivarea că

declarațiile contradictorii ale martorilor și lipsa oricăror înscrisuri

oficiale doveditoare au îndreptățit hotărârea pârâtei de respingere a cererii

prin care reclamantul solicită beneficiul drepturilor reglementate de Legea nr.

189/2000.

Admițând recursul declarat

de reclamantul H.I., împotriva acestei sentințe, Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a casat hotărârea

instanței de fond și a trimis cauza, spre rejudecare, acesteia, în vederea

suplimentării probatoriilor, în scopul stabilirii cu certitudine a situației de

fapt, constatând că judecătorii fondului au încălcat obligațiile ce le

reveneau, potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ.

Judecând cauza în fond după

casare, Curtea de Apel Cluj, prin sentința civilă nr. 116 din 21 februarie

2006, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să

recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru

perioada 24 februarie 1943 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 noiembrie

2004.

În motivarea sentinței s-a

arătat că, din probele administrate în cauză, inclusiv declarația mamei

reclamantului, depusă la dosar, de către pârâtă, din dispoziția instanței

rezultă că reclamantul s-a născut în perioada refugiului mamei sale, ceea ce-l

îndreptățește la dobândirea unui statut identic cu aceasta.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj,

solicitând modificarea sentinței civile atacate, în sensul respingerii

contestației reclamantului și menținerea actului administrativ contestat, cu

motivarea că din probatoriile administrate în cauză nu rezultă calitatea de

refugiat a petentului.

Recursul este nefondat și

urmează a fi respins.

Potrivit art. 1 lit. c) din

Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean

român, care, în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la 6

septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice,

fiind refugiată sau strămutată în altă localitate.

Dovada încadrării în

situația prevăzută de lege se poate face, potrivit art. 4 din H.G. nr.

127/2002, cu acte oficiale sau, în lipsa lor, cu declarații de martori.

În acest sens, urmează a se

vedea că martorii ale căror declarații autentificate se află depuse, în

probațiune, la dosarul cauzei, sunt unanimi în a afirma că refugiul familiei

intimatului s-a produs în anul 1943, acesta fiind obligat să părăsească

localitatea de domiciliu, Morlaca, urmare a persecuției etnice la care a fost

supusă populația de naționalitate română din partea regimului maghiar de

ocupație. Declarațiile acestora concordă pe aspectele esențiale privind cauza

și anul refugiului, cu declarația mamei intimatului-reclamant, toate aceste

declarații confirmând susținerile intimatului H.I.

Textele legale menționate

mai sus nu fac distincție între părinți și copiii născuți înainte sau în timpul

refugiului acestora, atâta vreme cât consecințele traumatizante ale acestei

experiențe au fost suportate de toți membrii familiei, iar scopul legii este

acela al acordării unor drepturi compensatorii.

Pe cale de consecință,

recurentul-reclamant este îndreptățit potrivit legii să beneficieze de statutul

de persoană refugiată din motive etnice, așa cum corect a reținut instanța de

fond.

Față de considerentele

expuse, constatând că nu există, potrivit art. 304 și 304

1

C. proc.

civ., motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de

fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 116 din 21

februarie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 octombrie 2006.