ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2018/2007

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele.

Prin sentința nr. 1011 din 8

decembrie 2004 Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis contestația

formulată de H.S. în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. (fostă A.P.A.P.S.), a

anulat decizia nr. 204 din 15 aprilie 2004 emisă de pârâtă și a obligat pârâta

la emiterea unei noi decizii cu privire la imobilul situat în Râmnicu Vâlcea,

având în vedere actele de proprietate și de stare civilă depuse de reclamantă.

În considerentele sentinței s-a

reținut că prin decizia nr. 204/2004 s-a respins notificarea reclamantei prin

care se solicita restituirea în natură a mai multor imobile, terenuri și

construcții cu motivarea că nu au fost depuse actele doveditoare ale dreptului

de proprietate.

Din înscrisul înregistrat la nr.

8813 din 14 aprilie 2004 la A.V.A.S. rezultă că reclamanta a depus înscrisuri

privind dreptul de proprietate, precum și acte de stare civilă, anterior

emiterii deciziei, astfel cum se stabilise și prin procesul verbal întocmit la

sediul A.V.A.S. la 31 martie 2004, dar instituția nu a ținut cont de acestea.

Împotriva sentinței a declarat apel

pârâta A.V.A.S. arătând că, în mod greșit s-a reținut că reclamanta a depus

alăturat notificării actele doveditoare ale dreptului de proprietate asupra

imobilelor în litigiu, întrucât, deși prin procesul verbal întocmit de

executorul judecătoresc s-a stabilit ca documentele să se depună în termen de

10 zile, acestea au fost înaintate peste termenul legal. Actele depuse la

dosarul întocmit nu sunt suficiente pentru a dovedi proprietatea și calitatea de

moștenitor și nu îmbracă nici forma cerută de lege, sens în care, în mod eronat

s-a stabilit că reclamanta a probat temeinicia pretențiilor sale.

La data de 21 septembrie 2005 s-a

învederat instanței de apel că reclamanta H.S. a decedat anexându-se la dosar

certificatul de deces și de moștenitor nr. 73 din 25 iulie 2005 eliberat de BNP

B.M., iar prin încheierea de ședință de la 4 octombrie 2005 s-a dispus

introducerea în cauză a lui S.M., în calitate de moștenitor al defunctei.

Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă, prin decizia nr. 1480 A din 1 noiembrie 2005 a respins apelul ca

nefondat, reținând că prin sentința civilă nr. 164 din 1 aprilie 2003 a

Tribunalului         Vâlcea, definitivă prin decizia nr. 108 din 30 iunie 2003

a Curții de Apel Pitești, pârâta A.V.A.S. a fost obligată să emită decizie de

restituire în echivalent, conform art. 27 alin. (2) din Legea 10/2001, în

soluționarea cererii formulate de reclamanta având ca obiect imobilele

menționate în notificarea înaintată.

În faza de executare a hotărârii judecătorești

s-a întocmit de către executorul judecătoresc procesul verbal nr. 31 din 31

martie 2004, la sediul apelantei A.V.A.S. , consemnându-se necesitatea anexării

de către reclamantă a documentației justificative referitoare la calitatea de

persoană îndreptățită.

Reclamanta a depus setul de

înscrisuri pe care înțelege să le folosească în sprijinul cererii cu adresa nr.

8813 din 14 aprilie 2004, acte cunoscute, de altfel, de apelanta pârâtă. Ca

atare, documentația a fost depusă la dosarul de notificare, iar faptul că

aceasta nu a fost înaintată în termenul stabilit de procesul verbal întocmit de

executorul judecătoresc nu poate conduce la concluzia nedepunerii acesteia.

Împotriva deciziei instanței de apel

a declarat recurs pârâta A.V.A.S., în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

reiterând motivele de apel.

Recursul este nefondat pentru

motivele ce succed.

Prin notificarea adresată A.V.A.S.

la data de 9 iulie 2001 reclamanta H.S. a solicitat restituirea în natură sau

prin echivalent a imobilelor devenite depozit de lemne, situate în Râmnicu

Vâlcea.

Întrucât pârâta A.V.A.S. nu a

răspuns notificării în termenul legal, prin sentința civilă nr. 164 din 1

aprilie 2003 pronunțată de Tribunalul Vâlcea a fost obligată să emită

dispoziția motivată.

Cu ocazia punerii în executare a

hotărârii judecătorești părțile s-au întâlnit la data de 31 martie 2004 când

s-a stabilit, conform procesului verbal întocmit de executorul judecătoresc, ca

în termen de 10 zile reclamanta H.S. să depună la sediul A.V.A.S. toată documentația

cu care înțelege să dovedească dreptul de proprietate asupra imobilelor și

calitatea de persoană îndreptățită în sensul Legii 10/2001.

La data de 14 aprilie 2004 s-a

înregistrat la sediul A.V.A.S. sub nr. 8813 scrisoarea reclamantei H.S. prin

care aceasta a dovedit că a depus documentația necesară emiterii deciziei

motivate, respectiv actele de proprietate și de stare civilă. Copia acestei

scrisori a fost depusă la fila 29 a dosarului de fond.

Cum, în cauză, reclamanta a făcut

dovada depunerii actelor doveditoare până la data soluționării notificării

conform dispozițiilor art. 23 din Legea 10/2001, criticile formulate de

recurentă nu pot fi reținute.

În mod corect, instanța de apel a

reținut că depunerea actelor doveditoare după expirarea termenului de 10 zile

stabilit de părți nu poate conduce la concluzia nedepunerii acestora.

Față de considerentele expuse,

Curtea urmează a respinge recursul declarat în cauză, în conformitate cu

prevederile art.. 312 alin. (1) C. proc. civ.

În temeiul art. 274 C. proc. civ.

recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1000

RON, către intimatul S.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 1480 A din 1 noiembrie 2005

a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Obligă recurenta la plata la plata

sumei de 1000 RON cheltuieli de judecată față de intimatul S.M.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 5 martie 2007.