ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2070/2006
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2070/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința nr. 426 din 30 iunie
2005, Tribunalul Vâlcea, secția comercială a respins acțiunea formulată de
reclamanta SC B.U.R. SA București în contradictoriu cu pârâta SC F. SRL Râmnicu
Vâlcea având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 7.920.913.455 lei
contravaloare bere ce i-a fost livrată în baza relațiilor contractuale
încheiate în perioada 2000-2002, fiind respinsă și cererea reconvențională
pentru nerespectarea obligației de timbrare.
În motivarea sentinței, instanța de
fond a reținut pe baza probelor administrate, acte și expertize, executarea de
către pârâtă a obligațiilor contractuale.
Curtea de Apel Pitești, secția comercială,
prin decizia nr. 8 din 8 februarie 2006 a disjuns apelul declarat de reclamanta
SC B.U.R. SA București și acțiunea principală, formând un nou dosar cu termen
de judecată la 1 martie 2006.
Prin aceeași decizie s-a admis
apelul formulat de pârâta SC F. SRL Râmnicu Vâlcea, s-a desființat sentința
tribunalului în ce privește cererea reconvențională și s-a trimis cauza spre
rejudecare sub acest aspect la aceiași instanță de fond.
Pentru a hotărî astfel, instanța de
apel a reținut că pârâta –apelantă se afla în procedura Legii nr. 64/1995,
fiind desemnat lichidator judiciar SC N.N. SRL, creanța reclamantei fiind
înscrisă în tabelul preliminar al creditorilor din 8 februarie 2006 și pentru o
eventuală aplicare a art. 42 din Legea nr. 64/1995 s-a impus disjungerea
apelului reclamantei.
În ce privește apelul declarat de
pârâtă, acesta s-a apreciat ca întemeiat, reținând că potrivit art. 58 din
Legea nr. 64/1995 cererea reconvențională în pretenții este scutită de plata
taxei de timbru.
În contra deciziei a declarat recurs
reclamanta SC B.U.R. SA București arătând că cererea reconvențională a fost
formulată de pârâta SC F. SRL în nume propriu nu prin lichidator judiciar și în
condițiile neachitării taxei de timbru de către aceasta, soluția instanței de
fond este corectă.
Intimata prin lichidator judiciar a
depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului deoarece
sentința de declarare în faliment s-a pronunțat la 30 iunie 2005, în aceeași zi
în care s-a pronunțat și sentința tribunalului în cauza de față.
Recursul nu este fondat.
În fața instanței de fond,
pârâta-intimată a depus cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei
la plata sumei de 1.599.754.079 lei, pentru termenul din 17 martie 2005.
Cererea a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru de 10.000.000 lei, iar la
termen instanța i-a pus în vedere să completeze taxa de timbru fără a indica
cuantumul diferenței de sumă.
Cum la data formulării cererii
reconvenționale intimata-pârâtă era deja în faliment, conform încheierii
Tribunalului Vâlcea, judecător sindic, din 26 ianuarie 2006 iar lichidatorul
judiciar desemnat și-a însușit cererea formulată prin avocat, soluția instanței
de apel de trimitere la instanță pentru soluționarea pe fond, apreciind ca
incident în speță art. 58 din Legea nr. 64/1995 republicată cu privire la
scutirea de taxă de timbru, este corectă.
Așa fiind, pentru considerentele
expuse, Înalta Curte respinge recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de reclamanta SC B.U.R. SA București, împotriva deciziei nr. 8/A/C din
8 februarie 2006 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 6 iunie 2006.