ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3285/2006

Asupra recursului, din

examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la nr. 350 din 10 februarie 2006 la Tribunalul Ialomița, reclamantul A.A.T. a

chemat în judecată pe pârâta SC R. SA Galați solicitând să se constate că:

- pârâta nu a respectat în

totalitate prevederile contractului individual de muncă, respectiv a actului

adițional denumit Contract de Management încheiat cu reclamantul la data de 25

mai 2000;

- pârâta nu a respectat în

totalitate prevederile deciziei nr. 58 din 26 aprilie 2000 prin care erau

statuate raporturile de muncă, respectiv drepturile și obligațiile reciproce;

- să oblige pârâta la

acordarea drepturilor prevăzute de art. 4 din decizia nr. 58 din 26 aprilie

2000 și art. 4, A.2 din actul adițional la Contractul Individual de muncă după

cum urmează: drepturile salariale exigibile din anul 2003, neacordate în sumă

de 46.453 dolari S.U.A., drepturile salariale exigibile în anul 2004,

neacordate în sumă de 63.545 dolari S.U.A.; drepturile salariale exigibile în

anul 2005, neacordate în sumă de 91.430 dolari S.U.A., drepturile salariale

exigibile în anul 2006, neacordate în sumă de 159.029 dolari S.U.A. Total

drepturi salariale solicitate pentru ultimii 3 ani 360.457 dolari S.U.A. în

sumă brută, din care se vor reține contribuțiile legale.

Tribunalul Ialomița a

pronunțat, la data de 20 martie 2006, încheierea prin care admite excepția

invocată de pârâtă, stabilește ca fiind comercială cauza, și dispune

înregistrarea în evidența privind litigiile comerciale, a aceleiași instanțe.

Apelul declarat de reclamant

împotriva acestei încheieri a fost respins, ca inadmisibil, de Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 226 din 28 aprilie 2006,

cu motivarea că încheierea trebuie atacată doar odată cu fondul potrivit art. 282

alin. (2) C. proc. civ.

Reclamantul a formulat

recurs împotriva acestei decizii, criticând-o pentru nelegalitate și solicitând

casarea deciziei cât și a încheierii Tribunalului Ialomița, cu consecința

înregistrării cauzei ca litigiu de muncă.

În motivarea recursului

reclamantul susține, în esență, că această încheiere a întrerupt cursul

judecății cauzei care este litigiu de muncă, și în consecință calea de atac

împotriva încheierii, apelul, se poate exercita separat de fondul cauzei.

Înalta Curte, analizând

înscrisurile dosarului, în raport de motivul de recurs, constată că nu s-a

întrerupt cursul judecății prin trecerea dosarului, pe cale administrativă, de

la o secție la alta a aceluiași tribunal, întrucât natura cauzei a fost

apreciată comercială nu litigiu de muncă, cum în mod nelegal susține

reclamantul și în consecință încheierea se poate ataca numai odată cu fondul,

în temeiul art. 282 alin. (2) teza 1, cum a constatat, în mod legal, și

instanța de apel.

Trecerea cauzei de la o

secție la alta a aceluiași tribunal, nu echivalează cu întreruperea cursului

judecății, ca de pildă în cazul declinării competenței când se pronunță o

hotărâre care este supusă căii de atac separat, potrivit art. 158 C. proc. civ.

Față de cele ce preced,

Înalta Curte constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins,

potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamantul A.A.T. împotriva deciziei nr. 226 din 28

aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 31 octombrie 2006.