ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2275/2006

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 194

din 25 noiembrie 2005, Curtea de Apel București, secția a VI-a

comercial, a respins, ca prematur formulată, cererea contestatoarei SC T. SA

SLOBOZIA în contradictor cu intimata A.V.A.S. – D.G.E.S.L. BUCUREȘTI,

reținând neîndeplinirea de către contestatoare a procedurii

prealabile de comunicare instituită de art. 46 din O.U.G. nr. 51/1998 în

raport de prevederile art. 44 din O.U.G. nr. 51/1998 și art. 109 alin. (2)

C. proc. civ.

În fapt, s-a reținut

necomunicarea de către contestatoare a cererii și a actelor pe care

aceasta se întemeiază prin scrisoarea recomandată cu confirmare de

primire, autorității pârâte.

În contra sentinței a

declarat recurs contestatoarea, invocând că din documentele de la dosar

rezultă îndeplinirea condiției comunicării prin adresa nr. 27

din 2 februarie 2005 A.V.A.S. confirmând primirea cererii de rectificare.

Atașează în copie

adresa SC T. SA SLOBOZIA către A.V.A.S. București și

răspunsul A.V.A.S. către această societate din 14 martie 2005

prin care se solicită plata integrală deoarece C.A.S. Ialomița

nu i-a comunicat conform procedurilor cunoscute rectificarea, SC T. SA SLOBOZIA

figurând în evidențe cu creanța în cuantumul inițial de

93.052.967 lei.

Intimata pârâtă a depus

întâmpinare la dosar prin care solicită respingerea recursului

arătând că somația contestată de către debitoare este

din 14 martie 2005 și în raport de data la care s-a introdus

contestația la executare: 22 august 2005, dacă s-ar fi trecut peste

excepția prematurității s-ar fi constatat tardivitatea contestației

în raport de art. 401 C. proc. civ.

Recursul nu este fondat.

Recurenta a sesizat

instanța competentă la 22 august 2005 cu o contestație la

executarea pornită de autoritatea intimată în temeiul O.U.G. nr.

51/1998 modificată privind valorificarea unor active ale statului prin

somația ce i-a fost adresată la 14 martie 2005.

Or, se constată că

în raport de obiectul ei, valorificarea unor active ale statului, O.U.G. nr.

51/1998 cuprinde în capitolul IX Reguli speciale privind soluționarea

litigiilor, anume instituite pentru garantarea și asigurarea celerității

soluționării cererilor.

În acest scop, potrivit art.

46 din actul normativ „Reclamantul este obligat să comunice cererea,

actele pe care se întemeiază și, după caz, interogatoriul scris,

prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, înainte de depunerea

acestora în instanță”.

Cum contestatoarea

recurentă nu a făcut dovada îndeplinirii condiției

comunicării contestației și actelor atașate, în mod corect

instanța de fond, la prima zi de înfățișare a

sancționat procedural omisiunea față de faptul că

același text de lege dispune în sensul că judecătorul nu va

primi cererea fără dovada privind îndeplinirea obligației de comunicare.

În atare situație,

constatând că actele atașate în copie la cererea de recurs nu

reprezintă documentele la care face referire art. 46 din O.U.G. nr.

51/1998, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, în raport de

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta SC T. SA SLOBOZIA împotriva sentinței nr. 194 din

25 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VI-a

comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 20 iunie 2006.