ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2275/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 194 din 25 noiembrie 2005, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercial, a respins, ca prematur formulată, cererea contestatoarei SC T. SA SLOBOZIA în contradictor cu intimata A.V.A.S. – D.G.E.S.L. BUCUREȘTI, reținând neîndeplinirea de către contestatoare a procedurii prealabile de comunicare instituită de art. 46 din O.U.G. nr. 51/1998 în raport de prevederile art. 44 din O.U.G. nr. 51/1998 și art. 109 alin. (2) C. proc. civ. În fapt, s-a reținut necomunicarea de către contestatoare a cererii și a actelor pe care aceasta se întemeiază prin scrisoarea recomandată cu confirmare de primire, autorității pârâte.

În contra sentinței a declarat recurs contestatoarea, invocând că din documentele de la dosar rezultă îndeplinirea condiției comunicării prin adresa nr. 27 din 2 februarie 2005 A.V.A.S. confirmând primirea cererii de rectificare. Atașează în copie adresa SC T. SA SLOBOZIA către A.V.A.S. București și răspunsul A.V.A.S. către această societate din 14 martie 2005 prin care se solicită plata integrală deoarece C.A.S. Ialomița nu i-a comunicat conform procedurilor cunoscute rectificarea, SC T. SA SLOBOZIA figurând în evidențe cu creanța în cuantumul inițial de 93.052.967 lei. Intimata pârâtă a depus întâmpinare la dosar prin care solicită respingerea recursului arătând că somația contestată de către debitoare este din 14 martie 2005 și în raport de data la care s-a introdus contestația la executare: 22 august 2005, dacă s-ar fi trecut peste excepția prematurității s-ar fi constatat tardivitatea contestației în raport de art. 401 C. proc.

civ. Recursul nu este fondat. Recurenta a sesizat instanța competentă la 22 august 2005 cu o contestație la executarea pornită de autoritatea intimată în temeiul O.U.G. nr. 51/1998 modificată privind valorificarea unor active ale statului prin somația ce i-a fost adresată la 14 martie 2005. Or, se constată că în raport de obiectul ei, valorificarea unor active ale statului, O.U.G. nr. 51/1998 cuprinde în capitolul IX Reguli speciale privind soluționarea litigiilor, anume instituite pentru garantarea și asigurarea celerității soluționării cererilor. În acest scop, potrivit art. 46 din actul normativ „Reclamantul este obligat să comunice cererea, actele pe care se întemeiază și, după caz, interogatoriul scris, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, înainte de depunerea acestora în instanță”.

Cum contestatoarea recurentă nu a făcut dovada îndeplinirii condiției comunicării contestației și actelor atașate, în mod corect instanța de fond, la prima zi de înfățișare a sancționat procedural omisiunea față de faptul că același text de lege dispune în sensul că judecătorul nu va primi cererea fără dovada privind îndeplinirea obligației de comunicare. În atare situație, constatând că actele atașate în copie la cererea de recurs nu reprezintă documentele la care face referire art. 46 din O.U.G. nr. 51/1998, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, în raport de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC T. SA SLOBOZIA împotriva sentinței nr. 194 din 25 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 iunie 2006.