ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4291/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La 17 ianuarie 2007, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a chemat

în judecată pe pârâtul T.N.G. solicitând restrângerea exercitării dreptului la

liberă circulație a acestuia, în Franța pentru o perioadă de cel mult 3 ani.

În motivarea acțiunii, întemeiată în

drept pe dispozițiile art. 38 și art. 39 din Legea nr. 248/205, reclamanta a

arătat că la data de 11 noiembrie 2006, pârâtul a fost returnat din Franța în

baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, ratificat prin

H.G. nr. 278/1994 pentru ședere ilegală.

Prin sentința nr. 113 din data de 22

ianuarie 2007, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins ca

nefondată acțiunea, cu motivarea că returnarea pârâtului din Franța, în baza

unui Acord încheiat între România și această țară, privind readmisia

persoanelor aflate într-o situație ilegală, nu reprezintă o împrejurare de

natură a justifica persistența unei ingerințe atât de semnificative în

îngrădirea libertății de circulație a pârâtului.

S-a apreciat că restrângerea dreptului

la liberă circulație contravine flagrant drepturilor prevăzute de art. 53 alin.

(1) din Constituție.

Împotriva sentinței tribunalului au

declarat apel Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul București și

reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului

Administrației și Internelor.

Astfel, reclamanta a criticat

legalitatea hotărârii Tribunalului București arătând că instanța a respins

cererea de chemare în judecată, cu încălcarea unor reguli stabilite pentru

șederea legală pe teritoriul altor țări, nesocotind condițiile legale de

intrare și ședere pe teritoriul unor state membre ale Uniunii Europeane.

Ministerul Public, Parchetul de pe

lângă Tribunalul București a declarat apel, a formulat critici privind

nelegalitatea și netemeinicia sentinței de fond și a învederat că dreptul la

liberă circulație are corelativ și o serie de obligații referitoare la

respectarea regulilor stabilite de legislația țării respective, încălcate de

pârât.

Apelantele au solicitat anularea

apelurilor, schimbarea sentinței Tribunalului București și admiterea cererii de

chemare în judecată, în sensul restrângerii dreptului la liberă circulație a

pârâtului.

Prin decizia nr. 189/A din 26 martie

2007, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a respins ca nefondate

apelurile, păstrând soluția și motivarea instanței de fond.

Decizia din apel a făcut obiectul

recursului declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul

Ministerului și Administrației și Internelor, prin care aceasta a solicitat

casarea hotărârilor pronunțate și, în rejudecare, admiterea acțiunii, astfel

cum a fost formulată.

S-a susținut că decizia a fost dată

cu aplicarea greșită a legii și că, în temeiul art. 38 și art. 39 din Legea nr.

248/2005, acțiunea trebuia admisă.

Recursul declarat în cauză este

nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele ce succed:

Prin Legea nr. 248/2005 a fost

reglementat regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate.

Potrivit art. 38 din această lege, restrângerea exercitării dreptului la liberă

circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o

perioadă de cel mult 3 ani numai în condițiile și cu privire la următoarele

categorii de persoane:

a) cu privire la persoana care a

fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între

România și acel stat;

b) cu privire la persoana a cărei

prezență pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfășoară sau ar

urma să o desfășoare, ar aduce atingere gravă intereselor României sau, după

caz, relațiilor bilaterale dintre România și acel stat.

Rezultă, din dispoziția legală

enunțată, că instanța poate dispune restrângerea exercitării dreptului la

liberă circulație numai în condițiile și cu privire la persoanele amintite, în funcție

de împrejurările de fapt ale fiecărei pricini.

Aplicarea prevederilor art. 38 din

Legea nr. 248/2005 trebuie făcută prin coroborare cu dispozițiile art. 2 pct. 2

din Protocolul 4 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale și cu cele din Directiva Parlamentului și Consiliului

Europei nr. 2004/38 din 29 aprilie 2004.

Potrivit acestor reglementări, orice

persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv pe a sa, iar condițiile

de restrângere a dreptului fundamental privind libertatea de circulație se

referă la asigurarea securității naționale, menținerea ordinii publice,

prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru

protejarea libertăților altora.

Pentru aplicarea unor măsuri de restrângere

a dreptului fundamental la libera circulație ori chiar de expulzare dintr-un

stat membru al Uniunii Europene este necesar ca statul respectiv să respecte

principiul proporționalității întemeiat pe comportamentul individual al

persoanei în cauză care trebuie să reprezinte o amenințare reală, actuală și

suficient de gravă pentru un interes fundamental al societății.

Din actele dosarului rezultă doar că

pârâtul a fost returnat, la data de 11 noiembrie 2001, din Franța.

Nu a fost depusă la dosar nici o dovadă

că pârâtul prin activitatea pe care a desfășurat-o sau urma să o desfășoare în

străinătate, ar fi adus atingere gravă intereselor României sau, după caz,

relațiilor bilaterale dintre România și statul din care a fost returnată.

Nu s-a dovedit nici că pârâtul, prin

comportamentul individual, ar fi reprezentat o amenințare reală, actuală și

suficient de gravă pentru un interes fundamental al societății.

În raport cu înscrisurile existente

în dosar, instanța de apel, a aplicat corect prevederile Legii nr. 248/2005

atunci când a confirmat sentința primei instanțe prin care a fost respinsă

cererea de restrângere a exercitării dreptului la liberă circulație.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 189/A din 26

martie 2007 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mai 2007.