ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2625/2007

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ., a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 22 septembrie 2006 sub nr. 6079/115/2006 reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor a solicitat restrângerea exercitării dreptului la libera circulație pentru o perioadă de cel mult 3 ani față de pârâtul S.D. În motivare s-a arătat că pârâtul a fost returnat din Franța la data de 8 iulie 2006, în baza Acordului de Readmisie încheiat de România cu această țară, deoarece nu a respectat termenul legal de ședere pe teritoriul statului respectiv. Prin sentința civilă nr. 2818 din 13 noiembrie 2006, Tribunalul Caras-Severin a respins cererea formulată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor reținând în esență că, pârâtul S.D.

a fost readus din Franța pentru ședere ilegală, însă, din copia filei de pașaport, rezultă că a ieșit în mod legal din țară în luna iunie, iar din fișa de cazier rezultă că nu a săvârșit nici o infracțiune, motivul readmisiei fiind acela că a întârziat în Franța câteva zile la sfârșitul săptămânii, deoarece mașina pe care trebuia să o aducă, s-a defectat. Curtea de Apel Timișoara, prin decizia nr. 27 din 25 ianuarie 2007, a respins apelul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, cu motivarea că dispozițiile art. 38 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 248/2005, invocate de reclamantă, nu sunt incidente în speță.

Împotriva acestei din urmă hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, criticând soluția instanței de apel ca fiind nelegală, susținând, în esență că, dispozițiile art. 38 din Legea nr. 24872005 sunt aplicabile în cauză, întrucât pârâtul a fost returnat din Franța la data de 8 iulie 2007 în baza Acordului de Readmisie încheiat de România cu această tară, urmare a măsurii de returnare dispusă de Statul Român, iar înscrisurile înaintate ca probe, au fost întocmite în punctul de trece al frontierei de către lucrătorul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră. Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Este adevărat că potrivit art. 38 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 248/2005 poate fi dispusă restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate a cetățenilor români, pentru o perioadă de cel mult 3 ani, cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui Acord de Readmisie încheiat între România și acel stat, însă sintagma "poate fi dispusă" înseamnă că această măsură nu se aplică în mod obligatoriu , ca simplu efect al returnării cetățenilor în baza Acordului de Readmisie. Din întreg materialul probator rezultă că pârâtul a fost returnat din Franța pentru motiv de ședere ilegală, potrivit talonului de retunare, fără a fi sancționat în vreun mod de statul francez, astfel că măsura restrângerii dreptului la libera circulație pe teritoriul tuturor statelor membre ale Uniunii Europene este disproporționată în raport de starea de fapt reținută și nu se justifică față de circumstanțele reținute în speță.

Față de cele ce preced, susținerile formulate prin motivele de recurs se privesc ca nefondate, recursul urmând a fi respins ca atare, în baza art. 312 alin. (l) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Administrației și Internelor împotriva deciziei nr. 27 din 24 ianuarie 2007 a Curții de Apel Timișoara. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2007.