ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1354/2006

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 24 martie 2005, reclamantul R.V. a chemat în judecată Ministerul Administrației și Internelor, solicitând anularea deciziei de imputare nr. S/27452/3 din 29 octombrie 2004 și a hotărârilor nr. 27625 din 21 decembrie 2004 și nr. 6 din 28 februarie 2005, acte prin care a fost obligat la plata sumei de 221.074.000 lei, daune materiale și morale. În motivarea cererii, reclamantul a invocat tardivitatea emiterii deciziei de imputare, în raport cu faptul că pârâtul a luat cunoștință de pagubă la data înregistrării deciziei civile nr. 645/2003 a Curții de Apel Oradea, având dreptul, potrivit O.G.

nr. 121/1998, să efectueze cercetarea administrativă și să stabilească persoanele vinovate, până cel mai târziu la 1 octombrie 2003. Or, decizia de imputare a fost emisă la 29 octombrie 2004, cu mult peste termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 din O.G. nr. 121/1998, privind răspunderea materială a militarilor. Prin sentința civilă nr. 1698 din 18 octombrie 2005, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea și a anulat actele atacate, reținând tardivitatea deciziei de imputare, întrucât conducătorul intimatului-pârât a luat cunoștință de producerea pagubei la data comunicării deciziei nr. 12/2003, a Tribunalului Satu Mare. Împotriva sentinței au declarat recurs, pârâtul Ministerul Administrației și Internelor și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, recurenții au arătat că instanța de recurs a reținut în mod greșit tardivitatea emiterii deciziei de imputare, întrucât data când pârâtul a luat cunoștință de producerea pagubei, o reprezintă data emiterii celor două ordine de plată, prin care s-a dispus achitarea sumei la care Ministerul Administrației și Internelor a fost obligat ca urmare a pronunțării deciziei civile nr. 645 din 23 iunie 2003, a Curții de Apel Oradea. Ultima plată fiind efectuată la 11 mai 2004, rezultă că decizia de imputare, din 29 octombrie 2004 a fost emisă în termen, perioada de 60 de zile prevăzut de art. 23 din O.G. nr. 121/1998, putând fi prelungită pentru motive bine întemeiate încă 60 de zile, împrejurări care sunt dovedite în cauză, întrucât, inițial s-a propus darea la scădere a despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat pârâtul.

Cu referire la data luării la cunoștință asupra pagubei, recurenții au arătat că nu pot fi reținute nici data comunicării deciziei Tribunalului Satu Mare, hotărâre atacată cu recurs de Ministerul Administrației și Internelor și nici data pronunțării deciziei Curții de Apel Oradea, această din urmă hotărâre, irevocabilă, necomunicându-se și nefăcându-se dovada datei de înregistrare la registratura generală a pârâtului. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare. Astfel, potrivit art. 23 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998, privind răspunderea materială a militarilor, termenul pentru efectuarea cercetării administrative și înregistrarea actului de cercetare este de cel mult 60 de zile de la data când comandantul sau șeful unității a constatat sau a luat cunoștință de producerea pagubei.

Din actele dosarului rezultă că sentința civilă nr. 1608/2002 a Judecătoriei Carei, prin care Ministerul Administrației și Internelor a fost obligat la plata sumei de 221.074.000 lei, despăgubiri civile, a rămas irevocabilă la data de 23 iunie 2003, prin decizia civilă nr. 645/2003, prin care Curtea de Apel Oradea a respins, ca nefondat, recursul declarat de instituția pârâtă în cauza de față. La judecarea litigiului, la Curtea de Apel Oradea, a fost prezent la dezbateri, consilierul juridic al Ministerului Administrației și Internelor, în baza delegației din 9 iunie 2003, emisă de recurent, care a pus concluzii pe fond, astfel cum rezultă din practicaua deciziei nr. 645/2003. În aceste împrejurări, data de 23 iunie 2003, când s-a și pronunțat decizia de respingere a recursului reprezintă, data de la care începe să curgă termenul de 60 de zile prevăzut de lege, pentru emiterea deciziei de imputare.

Reprezentantul ministerului luând cunoștință despre faptul că s-a stabilit în mod irevocabil obligația de plată, avea datoria să comunice soluția dată în recurs conducătorului unității, în vederea efectuării în termen a demersurilor necesare pentru recuperarea pagubei, neavând relevanță împrejurarea că decizia Curții de Apel Oradea a fost sau nu înregistrată la registratura generală a instituției. În consecință, în raport cu data luării la cunoștință a pagubei, 23 iunie 2003, emiterea deciziei de imputare la 29 octombrie 2004, s-a făcut cu depășirea termenului legal, motiv pentru care în mod justificat s-a dispus anularea actului administrativ, ca tardiv. Pentru considerentele expuse mai sus, Curtea va respinge, ca nefondate, cele două recursuri declarate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală Reglementări Juridice și Contencios, împotriva sentinței civile nr. 1698 din 18 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 aprilie 2006.