ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2451/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București,

la 10 octombrie 2007, Ministerul Internelor și Reformei Administrative a declarat

recurs împotriva sentinței civile nr. 3776 din 14 decembrie 2006, pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

S-a susținut că hotărârea

instanței de fond este greșită în considerarea următoarelor:

În urma cercetării administrative

materializate în procesul-verbal din 19 august 2005, o comisie din cadrul I.G.P.R.,

ce a verificat cauzele și împrejurările care au determinat neemiterea deciziei/deciziilor

de imputare a unui prejudiciu în patrimoniul I.P.J. Bihor, în valoare de 223.327.217

ROL, a constatat că nu a fost respectat termenul înăuntrul căruia trebuiau emise

deciziile de imputare. Aceasta a dus la pierderea dreptului de stabilire a răspunderii

materiale în sarcina persoanelor vinovate de producerea pagubei, așa cum prevede

pct. 176 alin. (1) din Instrucțiunile Ministerului Administrației și Internelor

nr. 830/1999 cu modificările și completările ulterioare.

Cercetarea administrativă

a mai constatat că potrivit dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 121/1998 și pct.

176 alin. (1) din Instrucțiunile Ministerului Administrației și Internelor nr. 830/1999,

cu modificările ulterioare, vinovat de neemiterea deciziilor de imputare în termenul

legal este domnul T.G. care nu a îndeplinit formalitatea prezentării proiectului

deciziilor de imputare conducerii I.G.P.R., în vederea semnării și pentru îndeplinirea

altor activități procesuale.

De precizat că prin recursul

declarat reclamantul a precizat că și dacă dispozițiile O.G. nr. 121/1998 și Instrucțiunile

Ministerului Administrației și Internelor nr. 830/1999, privind răspunderea materială

a militarilor pentru pagubele produse, nu au reglementat procedura prezentării pentru

semnare a deciziei de imputare, iar prin procesul-verbal din 25 noiembrie 2004,

nu s-a nominalizat expres persoana care prezintă decizia spre semnare, domnului

T.G. îi revenea această responsabilitate.

Așa fiind a fost emisă

de către I.G.P.R., decizia de imputare nr. 26475 din 25 august 2005, prin care a

fost imputată suma de 22.332,72 RON reclamantului T.G. Acesta a contestat decizia,

contestația fiindu-i respinsă prin hotărârea din 21 octombrie 2005, de Comisia de

soluționare a contestațiilor din cadrul I.G.P.R.

Și împotriva acestei hotărâri

T.G. a formulat plângere, Comisia de Jurisdicție a imputațiilor din cadrul Ministerului

Internelor și Reformei Administrative prin hotărârea din 28 decembrie 2005, admițând

plângerea comisarului șef T.G. și a anulat decizia de imputare nr. 26475 din 25

august 2005. Totodată, s-a dispus efectuarea unei cercetări administrative în cauză

de către o comisie constituită la nivelul Corpului de control al Ministerului Internelor

și Reformei Administrative.

În urma cercetării, potrivit

procesului-verbal din 3 februarie 2006, s-a constatat că responsabil pentru depășirea

termenelor legale de emitere a deciziei de imputare pentru sumele cheltuite nejustificat

cu ocazia festivităților ocazionate de „Ziua Poliției” în anii 2002 - 2004 la I.P.J.

Bihor, se face vinovat intimatul-reclamant T.G., care a primit proiectul deciziei

de imputare în termenul legal, prevăzut de art. 25 alin. (4) din O.G. nr. 121/1998

și nu l-a prezentat pentru semnare inspectorului general al I.G.P.R.

În acest sens a fost emisă

decizia de imputare nr. 101525 din 3 februarie 2006 prin care s-a imputat intimatului-reclamant

suma de 223.327,217 ROL.

Recurentul susține că

în mod eronat instanța de fond a considerat că Serviciul financiar din cadrul I.G.P.R.,

care a întocmit proiectul deciziei de imputare, avea obligația de a prezenta documentul

spre aprobare inspectorului general al I.G.P.R.

T.G. a fost președintele

comisiei de cercetare administrativă, iar corpul de control al I.G.P.R. a cerut

serviciului financiar să efectueze calculele și să întocmească proiectul deciziei

de imputare. Recurentul consideră că în mod greșit instanța de fond a reținut că

„nu se poate constata culpa exclusivă a reclamantului și prin prisma faptului că

operațiunea de clasare a efectuat-o din ordinul superiorului”.

S-a mai menționat în recursul

declarat că intimatul-reclamant a interpretat eronat dispoziția șefului său direct,

de a conexa documentele la lucrarea de bază cuprinzând cercetarea administrativă.

Din actele cauzei, Curtea

reține că prin sentința nr. 3776 din 14 decembrie 2006, Curtea de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată

de T.G. împotriva pârâtului Ministerul Administrației și Internelor – I.G.P.R.

S-a anulat decizia de

imputare nr. 101525 din 3 februarie 2006 emisă de pârât și s-a exonerat reclamantul

de plata sumei de 22.337,79 RON. Totodată, s-a respins cererea de suspendare ca

rămasă fără obiect. S-a reținut că decizia de imputare emisă în privința lui T.G.

este nelegală.

Pe de o parte, s-a reținut

că întreaga sumă considerată pagubă a fost imputată intimatului- reclamant deși

Serviciul financiar întocmise proiectul deciziei de imputare, iar dispozițiile legale

nu prevăd că T.G. care fusese președintele comisiei de cercetare administrativă

pentru modul de gestionare a sumelor alocate pentru organizarea festivităților prilejuite

de ziua Poliției Române în perioada 2002 - 2004 la popota și ștrandul „D.” din I.P.J.

Bihor, este cel obligat să prezinte pentru semnare proiectul deciziei de imputare.

De altfel, procesul-verbal

încheiat la finalizarea cercetării, a prevăzut încheierea mandatului lui T.G. odată

cu documentul depus și înregistrat după care urma stabilirea sumelor datorate, operațiune

ce urma a fi efectuată de Serviciul financiar-contabil, deci fără vreo legătură

cu T.G.

De altfel, procesul-verbal

de cercetare administrativă a și fost aprobat de către I.G.P.R.

Instanța de fond a constatat

că nu rezultă cu certitudine persoana sau persoanele ce se fac vinovate de neemiterea

deciziei de imputare în termenul prevăzut de art. 25 alin. (4) din O.G. nr. 121/1998,

„stabilindu-se în mod arbitrar întreaga vină în sarcina petentului prin prisma neîndeplinirii

obligațiilor de serviciu fără a se lua în calcul că mandatul intimatului-reclamant

încetase.

A mai reținut instanța

că recurentul-pârât nu a putut preciza de ce nu a făcut aplicarea dispozițiilor

art. 33 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998 care stipulează că „atunci când din motive

temeinice, nu s-a efectuat cercetarea administrativă sau nu s-a emis decizia de

imputare în termenele prevăzute de art. 23 alin. (1) și (2) și de art. 25 alin.

(4) precum și în cazul în care decizia de imputare s-a emis împotriva altei persoane

decât cea care a produs paguba, ori pentru o pagubă mai mică decât cea reală, comandantul

sau șeful unității competent, poate cere comisiei de jurisdicție a imputațiilor

repunerea în termen.

Hotărârea pronunțată de

instanța de fond este legală și temeinică astfel încât recursul declarat va fi respins

conform art. 312 C. proc. civ.

Prin dispoziția din 19

noiembrie 2004 a inspectorului general al Poliției Române, a fost numită comisia

de cercetare administrativă, în baza O.G. nr. 121/1998, privind răspunderea militarilor,

aprobată prin Legea nr. 95/1999, a Instrucțiunilor Ministrului Internelor nr. 830/1999

și a pct. 4 din hotărârea nr. AA din 28 octombrie 2004 a Comisiei de jurisdicție

a imputațiilor. Scopul comisiei a fost cercetarea privind modul de gestionare a

sumelor alocate pentru organizarea festivităților prilejuite de Ziua Poliției Române

în perioada 2002 - 2004 la popota și ștrandul „D.” din cadrul I.P.J. Bihor, intimatul-reclamant

fiind numit președinte al acestei comisii din partea Corpului de control al I.G.P.R.

Cercetarea administrativă

s-a finalizat prin încheierea procesului-verbal de cercetare administrativă, înregistrat

la I.P.J. Bihor sub nr. KK din 26 noiembrie 2004 și la Corpul de control al I.G.P.

sub nr. RR din 29 noiembrie 2004, în care s-a constatat că la producerea pagubei

în valoare de 115.099.319 ROL calculată conform art. 43 din Ordinul Ministrului

Internelor nr. MM/1992 se fac vinovate 5 persoane, nominalizate, cărora urma să

le fie angajată răspunderea materială solidară.

Procesul-verbal de cercetare

administrativă a fost aprobat de către inspectorul general al Poliției Române. În

finalul procesului-verbal Comisia de cercetare administrativă a propus ca după aprobare,

documentul să fie înaintat la I.G.P.R.- financiar-contabilitate în vederea efectuării

calculelor necesare și întocmirii proiectului pentru fiecare decizie de imputare

în parte.

De precizat că în finalul

procesului-verbal s-a făcut mențiunea că „odată cu aprobarea documentului de către

inspectorul general al Poliției Române mandatul comisiei (al cărei președinte era

intimatul-reclamant) încetează.

Din acest moment orice

imputare adusă intimatului-reclamant este fără nici un temei legal.

De altfel, în chiar motivele

de recurs se prevede faptul că reglementările în vigoare în acel moment nu prevedeau

procedura pentru semnarea deciziilor de imputare a persoanelor care sunt responsabile

de acest lucru.

De observat că motivele

de recurs formulate în cauză nu se constituie în critici în cadrul dispozițiilor

art. 304 C. proc. civ. ci se limitează în expunerea situației de fapt, și se încheie

cu concluzia neîntemeiată că intimatul-reclamant trebuie să răspundă pentru neemiterea

deciziei de imputare pentru cele 5 persoane vinovate de gestionarea sumelor alocate

cu ocazia festivităților de la Ziua Poliției din I.P.J. Bihor.

Nedovedindu-se culpa directă

a intimatului în neemiterea deciziei de imputare în termen, atribuție ce nu-i revenea

intimatului-reclamant, hotărârea atacată fiind legală și temeinică, recursul declarat

va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva sentinței civile

nr. 3776 din 14 decembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 12 iunie 2008.