ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3564/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 151 din 30 martie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, judecând cauza de fond după casare, a admis acțiunea formulată de reclamantul D.N., în calitate de soț supraviețuitor al defunctei D.A., decedată la 1 august 2002, a anulat decizia de revizuire nr. 61139 din 10 mai 2005, emisă de pârâtă, a obligat-o să-i recunoască calitatea de soț supraviețuitor al decedatei D.A. și, totodată, să-i acorde drepturile bănești prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 iunie 2005. Pentru a adopta această soluție, instanța de fond a reținut în esență, că într-o primă fază procesuală, reclamantul, adresându-se Casei Județene de Pensii Cluj - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, a solicitat recunoașterea calității de soț supraviețuitor al decedatei D.A.

Cererea a fost respinsă, iar sentința civilă nr. 855 din 23 iunie 2004 a fost casată în întregime de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 2489 din 13 aprilie 2004, în dosarul nr. 7507/2004 și acțiunea reclamantului respinsă pe fond, existând autoritate de lucru judecat în această privință. Noua cerere, adresată de reclamant pârâtei, s-a întemeiat pe dispozițiile art. 10 din Legea nr. 189/2000 și a fost însoțită de noi acte doveditoare care atestau că, într-adevăr, datorită condițiilor în care s-au desfășurat evenimentele de război după 23 august 1944, când armata română a întors armele, trupele hortyste au pătruns în teritoriile rămase sub autoritate românească și s-au dedat la persecuții etnice, printre victime fiind și fosta soție a reclamantului, la aceea dată minoră, care s-a strămutat din localitatea de domiciliu, într-o altă localitate din județul Alba, dincolo de linia frontului, pentru a-și salva viața.

De data aceasta, pârâta, prin adresa nr. 61139 din 10 mai 2005, i-a comunicat reclamantului că cererea lui nu poate fi rezolvată favorabil, întrucât din actele emise de Arhivele Naționale - Direcția Cluj și actele depuse la dosar există o neconcordanță referitoare la data plecării în refugiu, respectiv data de 30 august 1944, când s-a pretins părăsirea domiciliului și data de 5 septembrie 1944, când orașul Turda a fost ocupat de trupele hortyste. Examinând conținutul acestei adrese, instanța a constatat că, deși nu este intitulat „decizie”, conține toate elementele pentru a fi considerat ca atare, rezultând explicit că cererea de revizuire a soluției inițiale a fost respinsă, motivul pe care s-a întemeiat (neconcordanța datelor - decalajul fiind de 4 zile), dar și faptul că această soluție poate fi atacată la curtea de apel, potrivit Legii contenciosului administrativ.

Prin urmare, având în vedere că răspunsul arătat este în realitate o decizie de respingere a cererii de revizuire, trecându-se la examinarea legalității acesteia, instanța de fond a apreciat că în mod greșit a fost respinsă cererea reclamantului, atâta timp cât prin noile documente s-a confirmat că soția sa a fost nevoită, datorită persecuțiilor etnice la care familia ei a fost supusă, să se refugieze în localitatea Mescreac, județul Alba, până în primăvara anului 1945. Faptul strămutării din localitatea de domiciliu, din motive privind persecuțiile etnice exercitate de autoritățile militare maghiare-hortyste, nu poate fi pus la îndoială, fiind confirmat atât de documentele istorice, referatul cercetătorului istoric L.V., documentele operațiunilor militare, declarațiile martorilor B.I., S.M., F.D.

și S.Ș. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe motiv că din actele dosarului rezultă clar că schimbul de domiciliu a avut loc în luna august a anului 1944, iar din documentul eliberat de Arhivele Statului nr. C/2576, reiese că localitatea Turda a fost ocupată doar pentru perioada 5 septembrie 1944 - 5 octombrie 1944. Deci, localitatea Turda, județul Cluj, în luna august 1944, se afla sub administrația Statului român. Examinând cauza și sentința atacată, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații expres prevăzute de lege.

Prin persoana care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice. Legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice.

Cum în cauză s-a făcut dovada că soția reclamantului, împreună cu familia, s-a refugiat din localitatea Poiana, în localitatea Mescreac, județul Alba, la 5 septembrie 1944, până în primăvara anului 1945, în mod corect instanța de fond, a reținut că acesta a suportat consecințele morale și materiale ale refugiului, iar reclamantul se află în situația prevăzută de dispozițiile art. 3 din Legea nr. 189/2000, potrivit cărora „soțul supraviețuitor al celui decedat, din categoria persoanelor prevăzute la art. 1, va beneficia începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea, de o indemnizație lunară neimpozabilă, dacă ulterior nu s-a recăsătorit”. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu art. 312 C. proc.

civ., recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 151 din 20 martie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 octombrie 2006