ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 24.10.2006

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3564/2006

HOTĂRÂRE
24.10.2006
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3564/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 151

din 30 martie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, judecând cauza de fond după casare, a admis acțiunea

formulată de reclamantul D.N., în calitate de soț supraviețuitor al defunctei

D.A., decedată la 1 august 2002, a anulat decizia de revizuire nr. 61139 din 10

mai 2005, emisă de pârâtă, a obligat-o să-i recunoască calitatea de soț

supraviețuitor al decedatei D.A. și, totodată, să-i acorde drepturile bănești

prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 iunie 2005. Pentru a

adopta această soluție, instanța de fond a reținut în esență, că într-o primă

fază procesuală, reclamantul, adresându-se Casei Județene de Pensii Cluj -

Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, a solicitat recunoașterea

calității de soț supraviețuitor al decedatei D.A. Cererea a fost respinsă, iar

sentința civilă nr. 855 din 23 iunie 2004 a fost casată în întregime de Înalta

Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 2489 din 13 aprilie 2004, în

dosarul nr. 7507/2004 și acțiunea reclamantului respinsă pe fond, existând

autoritate de lucru judecat în această privință.

Noua cerere, adresată de

reclamant pârâtei, s-a întemeiat pe dispozițiile art. 10 din Legea nr. 189/2000

și a fost însoțită de noi acte doveditoare care atestau că, într-adevăr,

datorită condițiilor în care s-au desfășurat evenimentele de război după 23

august 1944, când armata română a întors armele, trupele hortyste au pătruns în

teritoriile rămase sub autoritate românească și s-au dedat la persecuții

etnice, printre victime fiind și fosta soție a reclamantului, la aceea dată

minoră, care s-a strămutat din localitatea de domiciliu, într-o altă localitate

din județul Alba, dincolo de linia frontului, pentru a-și salva viața.

De data aceasta, pârâta,

prin adresa nr. 61139 din 10 mai 2005, i-a comunicat reclamantului că cererea

lui nu poate fi rezolvată favorabil, întrucât din actele emise de Arhivele

Naționale - Direcția Cluj și actele depuse la dosar există o neconcordanță

referitoare la data plecării în refugiu, respectiv data de 30 august 1944, când

s-a pretins părăsirea domiciliului și data de 5 septembrie 1944, când orașul

Turda a fost ocupat de trupele hortyste.

Examinând conținutul acestei

adrese, instanța a constatat că, deși nu este intitulat „decizie”, conține

toate elementele pentru a fi considerat ca atare, rezultând explicit că cererea

de revizuire a soluției inițiale a fost respinsă, motivul pe care s-a întemeiat

(neconcordanța datelor - decalajul fiind de 4 zile), dar și faptul că această

soluție poate fi atacată la curtea de apel, potrivit Legii contenciosului

administrativ.

Prin urmare, având în vedere

că răspunsul arătat este în realitate o decizie de respingere a cererii de

revizuire, trecându-se la examinarea legalității acesteia, instanța de fond a

apreciat că în mod greșit a fost respinsă cererea reclamantului, atâta timp cât

prin noile documente s-a confirmat că soția sa a fost nevoită, datorită

persecuțiilor etnice la care familia ei a fost supusă, să se refugieze în

localitatea Mescreac, județul Alba, până în primăvara anului 1945.

Faptul strămutării din

localitatea de domiciliu, din motive privind persecuțiile etnice exercitate de

autoritățile militare maghiare-hortyste, nu poate fi pus la îndoială, fiind

confirmat atât de documentele istorice, referatul cercetătorului istoric L.V.,

documentele operațiunilor militare, declarațiile martorilor B.I., S.M., F.D. și

S.Ș.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe

motiv că din actele dosarului rezultă clar că schimbul de domiciliu a avut loc

în luna august a anului 1944, iar din documentul eliberat de Arhivele Statului

nr. C/2576, reiese că localitatea Turda a fost ocupată doar pentru perioada 5 septembrie

1944 - 5 octombrie 1944. Deci, localitatea Turda, județul Cluj, în luna august

1944, se afla sub administrația Statului român.

Examinând cauza și sentința atacată,

Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 1 din O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui

act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a

suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații expres

prevăzute de lege.

Prin persoana care a fost

strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate, se înțelege persoana

care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă

localitate, din motive etnice.

Legiuitorul a urmărit să

acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele și/sau

au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice.

Cum în cauză s-a făcut

dovada că soția reclamantului, împreună cu familia, s-a refugiat din

localitatea Poiana, în localitatea Mescreac, județul Alba, la 5 septembrie

1944, până în primăvara anului 1945, în mod corect instanța de fond, a reținut

că acesta a suportat consecințele morale și materiale ale refugiului, iar

reclamantul se află în situația prevăzută de dispozițiile art. 3 din Legea nr.

189/2000, potrivit cărora „soțul supraviețuitor al celui decedat, din categoria

persoanelor prevăzute la art. 1, va beneficia începând cu data de întâi a lunii

următoare celei în care a fost depusă cererea, de o indemnizație lunară

neimpozabilă, dacă ulterior nu s-a recăsătorit”.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., recursul

va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 151 din 20 martie 2006

a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 octombrie 2006

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-01-31
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 495/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 10 iunie 2004, reclamanta A.I. a solicitat în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, pronunțarea unei sentințe, pr
ÎCCJ 2006-02-09
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 471/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, la data de 31 mai 2004, reclamantul C.I.F., în calitate de soț supraviețuitor, a chemat în judecată Cas
ÎCCJ 2005-03-02
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1373/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 6 ianuarie 2004, reclamanta T.L. a solicitat anularea hotărârii nr. 1726 din 24 noiembrie 2002, emisă de Casa Județe
ÎCCJ 2003-10-23
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3439/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 323/2003, pronunțată la data de 2 aprilie 2003 în dosarul nr.,1686/2003, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios
ÎCCJ 2006-01-17
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 124/2006
fost admis de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 2489 din 13 aprilie 2005, sentința fiind casată, cu consecința respingerii pe fond a acțiunii. Instanța de control judiciar a reți
Sursă