ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6301/2006

Deliberând asupra cauzei civile de față în condițiile art. 256 C. proc. civ. a reținut următoarele: Reclamantul O.A., prin cererea înregistrată la 20 noiembrie 2003 și precizată la 19 aprilie 2004 pe rolul Tribunalului Giurgiu sub nr. 4366, a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Primăria comunei Mihăilești, Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 a comunei Mihăilești obligarea pârâților la despăgubiri prin echivalent, conform art. 12 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 pentru imobilul format din teren în suprafață de 499 mp și construcțiile demolate, în valoare de 77.500 EURO și la emiterea deciziei/dispoziției motivate la notificarea depusă.

Instanța, prin sentința civilă nr. 129 din 7 mai 2004, a admis în parte cererea formulată în sensul obligării Ministerului Finanțelor Publice să remită reclamantului titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare în valoare de 551.216.000 lei, conform raportului de expertiză tehnică efectuat de expertul inginer S.D., reprezentând contravaloarea construcției expropriate prin Decretul Consiliului de Stat nr. 209/1987 și demolat. Prin considerentele hotărârii se arată că notificarea nr. 142 din 21 septembrie 2001 nu a fost soluționată prin decizie/dispoziție, cu încălcarea termenului de 60 de zile dispus de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și, ca atare, acțiunea formulată în justiție este întemeiată deoarece conduita culpabilă a persoanei notificate nu poate să afecteze interesele persoanelor îndreptățite.

Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001 față de împrejurarea că imobilul a fost demolat. La stabilirea cuantumului despăgubirilor s-au avut în vedere dispozițiile art. 11 alin. (7) din Legea nr. 10/2001 în conformitate cu evaluarea măsurilor reparatorii în echivalent pentru construcțiile demolate, se stabilește prin scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite din valoarea actuală. În baza art. 31 alin. (7) din Legea nr. 10/2001 a fost obligat Ministerul Finanțelor Publice la emiterea către reclamant de titluri de valoare nominală față de opțiunea reclamantului pentru acest gen de despăgubiri. Cu privire la măsurile reparatorii pentru teren s-a reținut că suprafața de 437 mp a fost restituit în natură prin Ordinul prefectului nr. 143/1999 în temeiul art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, iar pentru diferența de teren de 499 mp.

Primăria comunei Mihăilești a acordat teren în compensare de 1000 mp intravilan, conform titlului de proprietate nr. 31424/1994. Investită cu soluționarea apelului declarat de D.G.F.P. Giurgiu, în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale, urmare a admiterii apelului, a schimbat în parte sentința în sensul obligării Primăriei Mihăilești, Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, să răspundă reclamantului prin decizie motivată la notificarea nr. 1420/2001 și înlăturării obligației Ministerului Finanțelor Publice de a emite titluri de valoare folosite exclusiv în procesul de privatizare.

În motivarea deciziei menționate, instanța de apel a reținut cele ce se vor arăta. Conform cererii introductive de instanță, un capăt de cerere era acela de obligare a pârâților să emită decizie/dispoziție motivată la notificarea depusă de reclamant. Prima instanță a omis să se pronunțe asupra acestui capăt de cerere, cu încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. (1) C. proc. civ. și, printr-o aplicare greșită a legii, s-a substituit primarului care trebuie să emită dispoziția conform art. 24 din Legea nr. 10/2001. Față de aplicabilitatea dispozițiilor art. 21, art. 24 alin. (1) și art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, detentorul imobilului avea obligația să facă persoanei îndreptățite o ofertă în echivalent, corespunzătoare valorii imobilului.

În speță, deținătorul imobilului nu a dat eficiență textului menționat, cum nu a fost avut în vedere nici art. 33 din Legea nr. 10/2001. Drept urmare, obligația stabilită de prima instanță poate exista numai după ce Primăria Mihăilești va răspunde notificării formulate. Curtea a înlăturat susținerile formulate în întâmpinare de reclamant întrucât sunt critici de nelegalitate și netemeinicie a sentinței ce nu au fost invocate prin calea de atac a apelului. Împotriva deciziei a declarat recurs intimatul-reclamant, întemeiat în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Prin dezvoltarea motivelor de recurs decizia este criticată pentru considerentele ce succed. Primăria comunei Mihăilești, cu încălcarea dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001, nu a răspuns notificării formulate.

După reproducerea conținutului art. 24, art. 28 și art. 41 din Legea nr. 10/2001 a art. 15, art. 23, art. 24, art. 28 și art. 41 din H.G. nr. 614/2001 și art. 15, art. 23, art. 24, art. 41 și art. 46 alin. (5) din H.G. nr. 614/2001, recurentul solicită obligarea pârâților la plata despăgubirilor solicitate în cererea precizată. În subsidiar, în temeiul art. 23.6 din H.G. nr. 498/2003, solicită două apartamente la bloc care să însumeze suprafața imobilului demolat, deoarece despăgubirea stabilită nu acoperă prețul unei garsoniere. Se solicită acordarea uneia dintre modalitățile de despăgubire precizate precum și plata de daune de către persoanele vinovate de nerespectarea legii. Analizând hotărârea recurată, prin prisma criticilor formulate și în raport de probele administrate în toate etapele procesuale, Înalta Curte a reținut cele ce succed.

Conform art. 16 alin. (1)-(2), (4)-(7) din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, deciziile/dispozițiile sau notificările nesoluționate de entitățile investite cu soluționarea notificărilor însoțite de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale pe județe, nu mai târziu de 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii. Pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură.

Secretariatul, reținând legala respingere a cererii de restituire în natură, va transmite dosarele evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare. După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori va efectua procedura de specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire. În baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare. Așadar, recurentul are posibilitatea de a obține măsuri reparatorii care să exprime valoarea reală a construcției demolate în modalitatea enunțată de textul menționat, întrucât dispozițiile Legii nr. 247/2005 sunt de imediată aplicare.

Ca atare, motivul de recurs nu poate fi primit, nefiind întrunite cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Față de cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul O.A. împotriva deciziei nr. 64/A din 25 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie 2006.