ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6301/2006

Deliberând asupra cauzei civile de

față în condițiile art. 256 C. proc. civ. a reținut următoarele:

Reclamantul O.A., prin cererea

înregistrată la 20 noiembrie 2003 și precizată la 19 aprilie 2004 pe rolul

Tribunalului Giurgiu sub nr. 4366, a solicitat în contradictoriu cu pârâții

Ministerul Finanțelor Publice, Primăria comunei Mihăilești, Comisia de aplicare

a Legii nr. 10/2001 a comunei Mihăilești obligarea pârâților la despăgubiri

prin echivalent, conform art. 12 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 pentru

imobilul format din teren în suprafață de 499 mp și construcțiile demolate, în valoare

de 77.500 EURO și la emiterea deciziei/dispoziției motivate la notificarea

depusă.

Instanța, prin sentința civilă nr.

129 din 7 mai 2004, a admis în parte cererea formulată în sensul obligării

Ministerului Finanțelor Publice să remită reclamantului titluri de valoare

nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare în valoare de 551.216.000

lei, conform raportului de expertiză tehnică efectuat de expertul inginer S.D.,

reprezentând contravaloarea construcției expropriate prin Decretul Consiliului

de Stat nr. 209/1987 și demolat.

Prin considerentele hotărârii se

arată că notificarea nr. 142 din 21 septembrie 2001 nu a fost soluționată prin

decizie/dispoziție, cu încălcarea termenului de 60 de zile dispus de art. 23

alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și, ca atare, acțiunea formulată în justiție

este întemeiată deoarece conduita culpabilă a persoanei notificate nu poate să

afecteze interesele persoanelor îndreptățite.

Pe fondul cauzei, instanța de fond a

reținut că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001

față de împrejurarea că imobilul a fost demolat.

La stabilirea cuantumului

despăgubirilor s-au avut în vedere dispozițiile art. 11 alin. (7) din Legea nr.

10/2001 în conformitate cu evaluarea măsurilor reparatorii în echivalent pentru

construcțiile demolate, se stabilește prin scăderea valorii actualizate a

despăgubirilor primite din valoarea actuală.

În baza art. 31 alin. (7) din Legea

nr. 10/2001 a fost obligat Ministerul Finanțelor Publice la emiterea către

reclamant de titluri de valoare nominală față de opțiunea reclamantului pentru

acest gen de despăgubiri.

Cu privire la măsurile reparatorii

pentru teren s-a reținut că suprafața de 437 mp a fost restituit în natură prin

Ordinul prefectului nr. 143/1999 în temeiul art. 36 alin. (5) din Legea nr.

18/1991, iar pentru diferența de teren de 499 mp. Primăria comunei Mihăilești a

acordat teren în compensare de 1000 mp intravilan, conform titlului de

proprietate nr. 31424/1994.

Investită cu soluționarea apelului

declarat de D.G.F.P. Giurgiu, în nume propriu și în numele Ministerului

Finanțelor Publice, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru

cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale, urmare a admiterii

apelului, a schimbat în parte sentința în sensul obligării Primăriei

Mihăilești, Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, să răspundă reclamantului

prin decizie motivată la notificarea nr. 1420/2001 și înlăturării obligației

Ministerului Finanțelor Publice de a emite titluri de valoare folosite exclusiv

în procesul de privatizare.

În motivarea deciziei menționate,

instanța de apel a reținut cele ce se vor arăta.

Conform cererii introductive de

instanță, un capăt de cerere era acela de obligare a pârâților să emită

decizie/dispoziție motivată la notificarea depusă de reclamant.

Prima instanță a omis să se pronunțe

asupra acestui capăt de cerere, cu încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. (1)

C. proc. civ. și, printr-o aplicare greșită a legii, s-a substituit primarului

care trebuie să emită dispoziția conform art. 24 din Legea nr. 10/2001.

Față de aplicabilitatea

dispozițiilor art. 21, art. 24 alin. (1) și art. 23 alin. (1) din Legea nr.

10/2001, detentorul imobilului avea obligația să facă persoanei îndreptățite o

ofertă în echivalent, corespunzătoare valorii imobilului.

În speță, deținătorul imobilului nu

a dat eficiență textului menționat, cum nu a fost avut în vedere nici art. 33

din Legea nr. 10/2001.

Drept urmare, obligația stabilită de

prima instanță poate exista numai după ce Primăria Mihăilești va răspunde

notificării formulate.

Curtea a înlăturat susținerile

formulate în întâmpinare de reclamant întrucât sunt critici de nelegalitate și

netemeinicie a sentinței ce nu au fost invocate prin calea de atac a apelului.

Împotriva deciziei a declarat recurs

intimatul-reclamant, întemeiat în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

Prin dezvoltarea motivelor de recurs

decizia este criticată pentru considerentele ce succed.

Primăria comunei Mihăilești, cu

încălcarea dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001, nu a răspuns

notificării formulate.

După reproducerea conținutului art.

24, art. 28 și art. 41 din Legea nr. 10/2001 a art. 15, art. 23, art. 24, art.

28 și art. 41 din H.G. nr. 614/2001 și art. 15, art. 23, art. 24, art. 41 și

art. 46 alin. (5) din H.G. nr. 614/2001, recurentul solicită obligarea

pârâților la plata despăgubirilor solicitate în cererea precizată.

În subsidiar, în temeiul art. 23.6

din H.G. nr. 498/2003, solicită două apartamente la bloc care să însumeze

suprafața imobilului demolat, deoarece despăgubirea stabilită nu acoperă prețul

unei garsoniere.

Se solicită acordarea uneia dintre

modalitățile de despăgubire precizate precum și plata de daune de către

persoanele vinovate de nerespectarea legii.

Analizând hotărârea recurată, prin

prisma criticilor formulate și în raport de probele administrate în toate

etapele procesuale, Înalta Curte a reținut cele ce succed.

Conform art. 16 alin. (1)-(2),

(4)-(7) din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și

justiției, precum și unele măsuri adiacente, deciziile/dispozițiile sau

notificările nesoluționate de entitățile investite cu soluționarea

notificărilor însoțite de situația juridică actuală a imobilului obiect al

restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice

înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana

îndreptățită se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire

Secretariatului Comisiei Centrale pe județe, nu mai târziu de 60 de zile de la

intrarea în vigoare a legii.

Pe baza situației juridice a

imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul

Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și

(2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în

natură.

Secretariatul, reținând legala

respingere a cererii de restituire în natură, va transmite dosarele

evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii

raportului de evaluare.

După primirea dosarului, evaluatorul

sau societatea de evaluatori va efectua procedura de specialitate și va întocmi

raportul de evaluare pe care îl transmite Comisiei Centrale. Acest raport va

conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de

despăgubire.

În baza raportului de evaluare

Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de

despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.

Așadar, recurentul are posibilitatea

de a obține măsuri reparatorii care să exprime valoarea reală a construcției

demolate în modalitatea enunțată de textul menționat, întrucât dispozițiile

Legii nr. 247/2005 sunt de imediată aplicare.

Ca atare, motivul de recurs nu poate

fi primit, nefiind întrunite cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Față de cele mai sus arătate, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul O.A. împotriva deciziei nr. 64/A din 25 ianuarie 2005 a

Curții de Apel București, secția a VII-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie 2006.