ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7686/2006

Constată că prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman sub nr. 1655/R/2003, reclamantul

R.V. a solicitat anularea dispoziției nr 104 din 20 februarie 2002 emisă de

Primarul comunei Peretu, județul Teleorman și restituirea suprafeței de 248 mp

teren situat în intravilanul localității Peretu.

S-a arătat în motivarea contestației

că suprafața respectivă de teren face parte dintr-un corp mai mare, de 1620 mp,

care a aparținut părinților săi și a fost preluată în mod abuziv în baza

Decretului nr. 221/1960.

Restituirea terenului solicitat pe

un alt amplasament, conform dispoziției atacate, este nelegală având în vedere

că suprafața de teren ce a aparținut autorilor reclamantului nu este afectată

de construcții.

Prin sentința nr. 533 din 22

septembrie 2003 Tribunalul Teleorman, secția civilă, a respins contestația ca

nefondată, reținând în considerente faptul că amplasamentul solicitat este

ocupat de o construcție ce a aparținut C.C. (aceasta înstrăinând-o numitului

G.M., conform facturii nr. 334 din 13 decembrie 1994, iar prin hotărârea

Consiliului local al comunei Peretu terenul în suprafață de 140 mp a fost

concesionat prin negociere directă proprietarului construcției pe o persoană de

45 ani).

S-a apreciat că în aceste condiții,

terenul nu a putut fi restituit pe vechiul amplasament, astfel încât dispoziția

atacată trebuie considerată ca fiind emisă cu respectarea dispozițiilor Legii

nr. 10/2001.

Apelul declarat de reclamant

împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia nr. 1841 din 29 septembrie

2004 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

În justificarea soluției, s-a

constatat calitatea de persoană îndreptățită a reclamantului, ca moștenitor al

titularului dreptului de proprietate (mama acesteia, P.M.) și faptul că terenul

a fost preluat abuziv de către stat.

Instanța a reținut totodată, din

concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, faptul că pe vechiul

amplasament s-a improvizat o construcție fără fundație, situație în care se

impunea restituirea terenului în vechile coordonate ale acestuia.

În consecință, prin admiterea apelului

a fost schimbată în tot sentința în sensul admiterii contestației și anulării

dispoziției atacate în partea referitoare la vecinătăți, urmând a se emite o

nouă dispoziție cu privire la restituirea în natură a 248 mp teren pe vechiul

amplasament.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs Primăria comunei Peretu care a formulat critici de nelegalitate cu

referire la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora a

arătat următoarele:

- Terenul în litigiu a fost trecut

la stat în baza Decretului nr. 221/1960, ca urmare a neplății impozitelor și a

taxelor neachitate în termen.

- Contrar celor reținute de instanța

de apel, pe vechiul amplasament al terenului se află în prezent o construcție

cu fundație pe care Consiliul local al comunei Peretu a vândut-o (conform

contactului nr. 1993 din 2 iunie 2004) societății G.S.I. SRL, societate care nu

a fost citată în proces.

- Decizia încalcă prevederile Legii

nr. 10/2001 pentru că nici în aceasta și nici în normele metodologice nu se

prevede obligarea deținătorului la emiterea unei alte dispoziții în sensul

hotărârii date de instanță.

În faza recursului s-au administrat

dovezi potrivit cărora expertul care a efectuat raportul de expertiză în cauză

a fost cercetat penal sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 289 alin. (1)

C. pen., pentru consemnarea necorespunzătoare a faptului că pe teren s-ar afla

o construcție fără fundație. Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria

Roșiori de Vede s-a aplicat o sancțiune cu caracter administrativ, în

condițiile art. 10 lit. b

1

) C. proc. civ. (filele 24-28, recurs),

soluția fiind însă desființată și dosarul restituit Parchetului pentru

efectuarea unei noi expertize (fila 59, recurs).

Examinând criticile formulate,

Curtea constată caracterul nefondat al recursului, având în vedere următoarele:

-

Preluarea imobilului în proprietatea statului în temeiul unui proces-verbal

întocmit în baza Decretului nr. 221/1960 (pentru neplata de impozite) are

semnificația preluării abuzive în condițiile art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea

nr. 10/2001.

Drept urmare, reclamantul, ca

moștenitor al titularului dreptului de proprietate de la care a fost preluat

bunul, era îndreptățit la măsuri reparatorii în conformitate cu actul normativ

menționat.

- În ce privește modalitatea în care

trebuia să fie realizată reparația, instanța de apel a apreciat corect că, față

de situația bunului, se impune restituirea în natură pe vechiul amplasament

(terenul solicitat făcând parte dintr-un corp mai mare de proprietate care a

aparținut autoarei reclamantului).

Chiar dacă în prezent, pe terenul ce

a făcut obiectul notificării s-ar afla o construcție cu fundație, astfel cum

susține recurentul, această împrejurare nu este de natură să conducă la

modificarea soluției, având în vedere dispozițiile art. 10 din Legea nr.

10/2001.

Astfel, potrivit alin. (3) al art.

10 din Legea nr. 10/2001, se restituie în natură terenuri pe care s-au ridicat

construcții neautorizate în condițiile legii după data de 1 ianuarie 1990,

precum și construcții ușoare sau demontabile.

În speță, terenul a fost grevat de o

construcție demontabilă (baracă tego, fila 20, fond) pe care numitul G.M. a

cumpărat-o de la F. în anul 1994 (conform facturii nr. 334 din 13 decembrie

2004).

Faptul că această construcție

ușoară, demontabilă, ar fi fost înlocuită cu o alta, având fundație, nu exclude

terenul de la restituirea în natură.

Potrivit dispoziția art. 10 alin.

(2) din Legea nr. 10/2001 măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent

numai dacă pe teren au fost edificate construcții noi, autorizate.

În cauză, recurenta nu a făcut

dovada existenței unei construcții autorizate pe teren.

Astfel, susținerile reclamantului în

sensul că proprietarul construcției nu a putut prezenta autorizație și

certificat de urbanism, nu au fost combătute în nici un fel de către recurentă.

Așadar, pe de o parte, fostul

deținător al bunului (F.) a avut pe teren o construcție demontabilă, iar pe de

altă parte, edificarea ulterioară a unei construcții cu fundație s-a făcut în

condiții de nelegalitate, fără existența autorizației de construcție, ambele

situații atrăgând aplicabilitatea dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr.

10/2001 și impunând soluția de restituire în natură a terenului.

- Critica referitoare la necitarea

în proces a SC G.S.I. SRL, căreia i-ar fi fost vândută în anul 2004 construcția

de pe teren este de asemenea, nefondată.

Principiul disponibilității

îndreptățește partea să fixeze limitele judecății, neputându-i-se impune

acesteia atragerea în proces a altor persoane.

De altfel, critica este lipsită de

orice suport și în condițiile în care construcția respectivă nu făcea obiect al

procesului, reclamantul valorificându-și pretențiile pe calea contestației

reglementată de Legea nr. 10/2001.

- Susținerea potrivit căreia

instanța nu putea să oblige pe recurentă la emiterea unei alte dispoziții are

de asemenea, caracter neîntemeiat.

Prin demersul la instanță,

reclamantul a declanșat faza procedurii judiciare, în cadrul căreia instanța de

judecată este cea care apreciază asupra legalității măsurii unității

deținătoare.

În condițiile în care se stabilește,

în urma verificării jurisdicționale realizate, faptul că unitatea deținătoare

nu a făcut o aplicare corectă a textelor de lege în soluționarea notificării,

este evident că prin hotărârea adoptată și în virtutea plenitudinii sale

jurisdicționale, instanța poate obliga la emiterea unei alte dispoziții care să

se conformeze normelor legale.

Principiul relativității efectelor

hotărârii judecătorești se impune oricărei părți din proces, nefiind necesară o

prevedere dintr-o lege specială, așa cum pretinde recurenta, pentru ca aceasta

să se supună celor statuate de instanța de judecată.

Față de considerentele expuse,

urmează să se constate caracterul nefondat al criticilor de nelegalitate,

astfel încât recursul va fi respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta Primăria comunei Peretu împotriva deciziei civile nr.

1841din 29 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 2 octombrie 2006.