ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 474/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 243 din data de 19 iulie 2010, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția penală, inculpatul S.D., a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) teza a II-a și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de recrutare și găzduire a victimei P.B.E. - minoră, în vârstă de 15 ani, faptă prev. și ped. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 republicată, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., din momentul în care hotărârea de condamnare va rămâne definitivă și până la terminarea executării pedepsei.

Conform art. 61 alin. (1) C. pen., a fost revocată liberarea condiționată privind restul de pedeapsa de 197 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 146 din 28 aprilie 2006 a Tribunalului Dâmbovița, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa de 5 ani stabilită prin sentința penală de față, urmând ca, în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a computat din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă a acestuia, de la 2 decembrie 2009 la zi. În baza art. 118 lit. a) C. pen. rap. la art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 republicată, s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 800.000 lei ROL dobândită de inculpat prin exploatarea sexuală a părții vătămate.

În fine, inculpatul a fost obligat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța o atare sentință, instanța de fond a reținut pe baza probelor administrate în cauză, în esență, următoarea situație de fapt: După liberarea sa condiționată la data de 12 octombrie 2007, din executarea unei pedepse a închisorii de 2 ani și 3 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea de tâlhărie inculpatul s-a stabilit în orașul Găești, județul Dâmbovița care de altfel era orașul său de domiciliu. La scurt timp după aceea, în cursul lunii noiembrie 2007, prin intermediul altor persoane partea vătămată P.B.E., în vârstă de 15 ani, l-a cunoscut pe inculpat care s-a oferit să o găzduiască în locuința sa.

În această împrejurarea inculpatul S.D. a determinat-o pe victimă să practice prostituția în folosul său, acesta racolând clienți de la care încasa diverse sume de bani, în schimbul prestațiilor sexuale ale părții vătămate. În urma cercetării efectuate s-a stabilit că victima P.B.E. a întreținut relații sexuale cu aproximativ 10 clienți, iar sumele de bani plătite de către aceștia au fost încasate de inculpatul S.D. S-a reușit a se proba faptul că patru martori, respectiv, I.V., A.M., T.I.V. și S.V., care au recunoscut că au întreținut relații sexuale cu partea vătămată, au oferit inculpatului S.D. zis „B." suma de 800.000 lei ROL drept plată a prestației sexuale a părții vătămate. Situația de fapt și vinovăția inculpatului, au fost reținute pe baza declarațiilor martorilor, declarațiile părții vătămate și coroborate cu declarațiile inculpatului.

De precizat este faptul că, atât la urmărirea penală cât și cu ocazia cercetării judecătorești inculpatul a negat în permanență săvârșirea faptei. Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul S.D., care prin apărător ales, a susținut că aceasta este netemeinică sub aspectul individualizării pedepsei pe care o consideră excesivă, solicitând reducerea acesteia. În această fază procesuală inculpatul a consimțit să fie audiat în fața instanței și revenind asupra afirmațiilor de nerecunoaștere a faptei, a arătat că, într-adevăr a cunoscut-o pe victima P.B.E., în vârstă de 15 ani, pe care a găzduit-o la domiciliul său, pe care a convins-o să practice prostituția cu bărbați pe care el îi racola, iar banii obținuți pentru prestațiile sexuale i-a folosit în scop personal.

Ca atare, a solicitat reindividualizarea pedepsei și reducerea cuantumului acesteia. În apărarea inculpatului, apărătorul ales al acestuia a susținut că partea vătămată a fugit de la un Centru de Plasament Minori din București, a locuit inițial la doi martori din prezenta cauză, o perioadă destul de lungă de timp, în care aceștia au exploatat-o și care ulterior i-au făcut cunoștință cu inculpatul. Față de aceste împrejurări și de recunoașterea faptei, solicită admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței și reducerea pedepsei aplicate inculpatului. Curtea de Apel a constat că apelul declarat de inculpatul S.D. este nefondat. S-a reținut că situația de fapt, așa cum a fost expusă mai înainte a fost corect reținută de prima instanță, corespunde probelor administrate în cauză, vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită, iar încadrarea juridică a faptei, este legală aspecte față de care nu s-au invocat critici.

Referitor la critica invocată de inculpat, în sensul că, hotărârea primei instanțe este netemeinică sub aspectul individualizării pedepsei pe care o consideră excesivă, s-a apreciat că este neîntemeiată, în raport de gravitate faptei comise și datele personale ale inculpatului, condamnat anterior pentru o infracțiune de tâlhărie. În consecință, prin decizia penală nr. 97 din 01 noiembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul S.D. reiterând criticile formulate în apel și solicitând, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 C. proc.

pen., reducerea pedepsei aplicate în raport de circumstanțele sale personale. Recursul este nefondat. Înalta Curte, analizând soluția pronunțată în cauză în raport de cazul de casare invocat, prevăzut de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen., dar și în conformitate cu art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., apreciază ca neîntemeiată critica greșitei individualizări a pedepsei. La stabilirea și individualizarea judiciară a pedepsei instanța de fond a făcut o justă interpretare și aplicare a criteriilor prev. de art. 72 C. pen., ținând seama de pericolul social pe care îl prezintă fapta comisă de inculpat, modul și condițiile concrete în care a fost săvârșită, precum și elementele ce caracterizează persoana făptuitorului, care a comis fapta în starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.

Sub acest aspect, din fișa de cazier judiciar aflată la fila 64 dosar urmărire penală, rezultă că inculpatul are un trecut infracțional care cuprinde o condamnare de 5.000.000 lei ROL pentru infracțiunea de amenințare, precum și o condamnare 2 ani și 3 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea de tâlhărie prin sentința penală nr. 146 din 28 aprilie 2006 a Tribunalului Dâmbovița, arestat la 28 ianuarie 2006 și liberat condiționat la 12 octombrie 2007, cu un rest de 197 zile. Pedeapsa de 5 ani închisoare, stabilită de instanța de fond în cauza de față, pentru fapta dedusă judecății, care de altfel constituie și limita minimă prevăzută de textul de lege incriminator, este o pedeapsă justă, corespunde rolului preventiv educativ prev. de art. 52 C. pen.

și nu se impune față de aspectele arătate mai înainte, reținerea de circumstanțe atenuante personale prev. de art. 74 C. pen. și reducerea acestei pedepse sub limita minimă așa cum s-a solicitat. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat. Conform art. 385/16, art. 381 C. proc. pen. și art. 88 C. pen. se va deduce prevenția la zi pentru inculpat. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariile avocaților din oficiu, pentru inculpat și partea vătămată, urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.D. împotriva deciziei penale nr. 97 din 01 noiembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 2 decembrie 2009 la 9 februarie 2011. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat și suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru partea vătămată P.B.E., se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 februarie 2011.