ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 474/2011

Asupra

recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința

penală nr. 243 din data de 19 iulie 2010, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția

penală, inculpatul S.D., a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2

ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) teza a II-a și b) C.

pen., pentru săvârșirea infracțiunii de recrutare și găzduire a victimei P.B.E.

- minoră, în vârstă de 15 ani, faptă prev. și ped. de art. 13 alin. (1) din

Legea nr. 678/2001 republicată, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 71 C.

pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., din momentul în care hotărârea de

condamnare va rămâne definitivă și până la terminarea executării pedepsei.

Conform art. 61 alin.

(1) C. pen., a fost revocată liberarea condiționată privind restul de pedeapsa

de 197 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare

aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 146 din 28 aprilie 2006 a

Tribunalului Dâmbovița, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa de 5 ani stabilită

prin sentința penală de față, urmând ca, în final inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

În baza art. 350

C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza

art. 88 C. pen., s-a computat din pedeapsă reținerea

și arestarea preventivă a acestuia, de la 2 decembrie 2009 la zi.

În baza art. 118

lit. a) C. pen. rap. la art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 republicată,

s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 800.000 lei ROL dobândită de

inculpat prin exploatarea sexuală a părții vătămate.

În fine,

inculpatul a fost obligat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a

pronunța o atare sentință, instanța de fond a reținut

pe baza probelor administrate în cauză, în esență, următoarea situație de

fapt:

După liberarea

sa condiționată la data de 12 octombrie 2007, din

executarea unei pedepse a închisorii de 2 ani și 3 luni închisoare

aplicată

pentru infracțiunea de tâlhărie inculpatul s-a stabilit în orașul

Găești, județul Dâmbovița care de altfel era orașul său de domiciliu.

La scurt timp

după aceea, în cursul lunii noiembrie 2007, prin intermediul altor persoane

partea vătămată P.B.E., în vârstă de 15 ani, l-a cunoscut pe inculpat care s-a

oferit să o găzduiască în locuința sa.

În această

împrejurarea inculpatul S.D. a determinat-o pe victimă să practice prostituția

în folosul său, acesta racolând clienți de la care încasa diverse sume de bani,

în schimbul prestațiilor sexuale ale părții vătămate.

În urma

cercetării efectuate s-a stabilit că victima P.B.E. a întreținut relații

sexuale cu aproximativ 10 clienți, iar sumele de bani plătite de către aceștia

au fost încasate de inculpatul S.D.

S-a reușit a se proba faptul că patru martori,

respectiv, I.V.,

A.M., T.I.V. și S.V., care au recunoscut că au

întreținut relații sexuale cu partea vătămată, au oferit inculpatului

S.D. zis „B." suma de 800.000 lei ROL drept

plată a prestației

sexuale a părții vătămate.

Situația de fapt

și vinovăția inculpatului, au fost reținute pe baza declarațiilor martorilor, declarațiile

părții vătămate și coroborate cu declarațiile inculpatului.

De precizat este

faptul că, atât la urmărirea penală cât și cu

ocazia

cercetării judecătorești inculpatul a negat în permanență săvârșirea

faptei.

Împotriva

sentinței a declarat apel inculpatul S.D., care prin apărător ales, a susținut

că aceasta este netemeinică sub aspectul individualizării pedepsei pe care o

consideră excesivă, solicitând reducerea acesteia.

În această fază

procesuală inculpatul a consimțit să fie audiat în fața instanței și revenind

asupra afirmațiilor de nerecunoaștere a faptei, a arătat că, într-adevăr a

cunoscut-o pe victima P.B.E., în vârstă de 15 ani, pe care a găzduit-o la

domiciliul său, pe care a convins-o să practice prostituția cu bărbați pe care

el îi racola, iar banii obținuți pentru prestațiile sexuale i-a folosit în scop

personal.

Ca atare, a

solicitat reindividualizarea pedepsei și reducerea cuantumului acesteia.

În apărarea

inculpatului, apărătorul ales al acestuia a susținut că partea vătămată a fugit

de la un Centru de Plasament Minori din București, a locuit inițial la doi

martori din prezenta cauză, o perioadă destul de lungă de timp, în care aceștia

au exploatat-o și care ulterior i-au făcut cunoștință cu inculpatul.

Față de aceste împrejurări și de recunoașterea

faptei, solicită admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței și

reducerea pedepsei

aplicate inculpatului.

Curtea de Apel a

constat că apelul declarat de inculpatul S.D. este nefondat.

S-a reținut că

situația de fapt, așa cum a fost expusă mai înainte a fost corect reținută de

prima instanță, corespunde probelor administrate în cauză, vinovăția

inculpatului a fost pe deplin dovedită, iar încadrarea juridică a faptei, este

legală aspecte față de care nu s-au invocat critici.

Referitor la

critica invocată de inculpat, în sensul că, hotărârea

primei instanțe este netemeinică sub aspectul individualizării pedepsei

pe care o consideră excesivă, s-a apreciat că este neîntemeiată, în raport de

gravitate

faptei comise și datele personale ale inculpatului, condamnat anterior pentru o

infracțiune de tâlhărie.

În consecință, prin decizia penală nr. 97 din 01

noiembrie 2010 a

Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze

cu minori și de

familie, s-a respins, ca

nefondat, apelul declarat de inculpat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul

S.D.

reiterând criticile formulate în apel și solicitând, în temeiul

cazului

de casare prevăzut de art. 385/9

pct. 14 C. proc. pen., reducerea pedepsei aplicate în raport de circumstanțele

sale personale.

Recursul este nefondat.

Înalta Curte, analizând soluția pronunțată în

cauză în raport de cazul

de casare invocat, prevăzut de art. 385/9 pct.

14 C. proc. pen., dar și în conformitate cu art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen.,

apreciază ca neîntemeiată critica greșitei

individualizări a pedepsei.

La stabilirea și

individualizarea judiciară a pedepsei instanța de fond a făcut o justă

interpretare și aplicare a criteriilor prev. de art. 72 C. pen., ținând seama

de pericolul social pe care îl prezintă fapta comisă de inculpat, modul și

condițiile concrete în care a fost săvârșită, precum și

elementele ce caracterizează persoana făptuitorului, care a comis fapta

în

starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.

Sub acest aspect, din fișa de cazier judiciar

aflată la fila 64 dosar

urmărire penală, rezultă că inculpatul are un

trecut infracțional care cuprinde o condamnare de 5.000.000 lei ROL pentru

infracțiunea de amenințare, precum și o condamnare 2 ani și 3 luni închisoare

aplicată pentru infracțiunea de tâlhărie prin sentința penală nr. 146 din 28

aprilie 2006 a Tribunalului Dâmbovița, arestat la 28 ianuarie 2006 și liberat

condiționat la 12 octombrie 2007, cu un rest de 197 zile.

Pedeapsa de 5

ani închisoare, stabilită de instanța de fond în cauza de față, pentru fapta

dedusă judecății, care de altfel constituie și limita minimă prevăzută de

textul de lege incriminator, este o pedeapsă justă, corespunde rolului

preventiv educativ prev. de art. 52 C. pen. și nu se impune față de aspectele arătate

mai înainte, reținerea de circumstanțe atenuante personale prev. de art. 74 C.

pen. și reducerea acestei pedepse sub limita minimă așa cum s-a solicitat.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Conform art.

385/16, art. 381 C. proc. pen. și art. 88 C. pen. se va deduce prevenția la zi

pentru inculpat.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen. inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat, onorariile avocaților din oficiu, pentru inculpat și partea

vătămată, urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul S.D. împotriva deciziei penale nr. 97

din 01 noiembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Deduce din

pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 2 decembrie

2009 la 9 februarie 2011.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu pentru inculpat și suma de 200

lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru

partea

vătămată P.B.E., se vor avansa

din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 9 februarie 2011.