ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1794/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1794/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor

de față

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Dâmbovița, Secția penală, prin

Sentința nr. 139 din 16 aprilie 2010 a condamnat pe inculpații:

1) B.C., la pedepsele

de 5 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr.

39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen.; de 11 ani închisoare pentru

trafic de persoane minore prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a

II-a raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, ambele cu

aplicarea art. 41 - 42 C. pen., art. 33 lit. a) C. pen. și 6 ani închisoare

pentru trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din

Legea nr. 678/2001, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 37 lit. a) C.

pen.

Conform art. 65 C.

pen., a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor

prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen.

pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 61 alin.

(1) C. pen., a revocat liberarea condiționată pentru restul de 658 zile

închisoare, neexecutată din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin Sentința

penală nr. 445 din 22 noiembrie 2005 a Tribunalului Dâmbovița, definitivă prin

Decizia penală nr. 3422 din 29 iunie 2006 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție și a dispus contopirea acestuia conform art. 37 lit. a) și art. 39

alin. (1) și (2) C. pen., cu fiecare din pedepsele stabilite pentru

infracțiunile mai sus menționate.

Potrivit art. 34 lit.

b) și art. 35 C. pen., pedepsele rezultante au fost contopite urmând ca în

final inculpatul B.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare și

2 ani interzicerea exercițiului drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen.

2) T.V.V. zis

„V.", la pedepsele de 5 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de

art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen. și 6 ani

închisoare pentru trafic de persoane majore prevăzută de art. 12 alin. (1) și 2

lit. a) din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplicarea art. 37 lit. "a"

și art. 33 lit. a) C. pen. și art. 86

4

C. pen.

În baza art. 65 C.

pen., a aplicat pedeapsa complimentară privind interzicerea exercițiului

drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit.

e) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

Conform art. 86

4

C. pen. a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare,

aplicată prin Sentința penală nr. 1022 din 03 iunie 2006 a Judecătoriei

Târgoviște, și a dispus executarea acesteia în întregime, alături de pedepsele

stabilite pentru infracțiunile reținute în prezenta sentință.

Potrivit art. 34 lit.

b) și art. 35 C. pen., după contopirea acestor pedepse a dispus ca în final

inculpatul T.V.V. să execute pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare și 2 ani

interzicerea exercițiului drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen., în condițiile art. 66 din același cod.

3) T.F.G., zis

„G.", la pedepsele de 4 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de

art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen. și 6 ani

închisoare pentru trafic de persoane minore prevăzută de art. 13 alin. (1), 2

și 3 teza a II-a raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001,

cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen., ambele cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 74

lit. c) și art. 76 C. pen.

În temeiul art. 65 C.

pen. a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor

prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen.

pe o perioadă de 2 ani.

Conform art. 61 alin.

(1) C. pen., a revocat liberarea condiționată pentru restul de 903 zile

închisoare neexecutată din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin Sentința

penală nr. 331 din 22 iulie 2003 a Tribunalului Dâmbovița, și a dispus

contopirea acestuia potrivit art. 37 lit. a) și art. 39 alin. (1) și (2) C.

pen., cu pedepsele stabilite pentru infracțiunile mai sus menționate.

În baza art. 34 lit.

b) și art. 35 C. pen., în final s-a dispus ca inculpatul T.F.G. să execute

pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercițiului

drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit.

e) C. pen., în condițiile art. 66 din același cod.

pedepsele de câte 2 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de

art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen. și câte 5

ani închisoare pentru trafic de persoane minore prevăzută de art. 13 alin. (1)

și (3) teza a II-a raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr.

678/2001, ambele cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76, art. 33 lit. a) C.

pen.

În temeiul art. 65 C.

pen., a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor

prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen.,

pe durată de 2 ani.

Conform art. 34 lit.

b) și art. 35 C. pen., după contopirea pedepselor principale a dispus ca în

final fiecare dintre inculpații P.V. și D.A.S. să execute pedeapsa cea mai grea

de câte 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercițiului drepturilor

prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen.,

în condițiile art. 66 din același cod.

În baza art. 71 C.

pen. pentru flecare dintre cei cinci inculpați a aplicat pedeapsa accesorie

prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen.

A menținut starea de

arest a coinculpaților iar potrivit art. 88 C. pen. s-a dedus din durata

pedepselor de executat, deținerea începând cu data de 11 iulie 2009 pentru

inculpatul T.V.V. și, respectiv 09 iulie 2009 pentru ceilalți inculpați, la zi.

În latură civilă, a

luat act că părțile vătămate N.L.M., R.C.V., C.C., Z.C.M. și C.M. nu s-au

constituit părți civile în procesul penal.

Potrivit art. 118

lit. b) C. pen. și art. 19 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, a dispus

confiscarea apartamentului situat în Târgoviște, județul Dâmbovița, proprietatea

inculpatului B.C., conform contractului de vânzare-cumpărare din 31 iulie 2003,

menținându-se sechestrul asiguratoriu instituit prin ordonanța din 30 iulie

2009 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT -

Biroul Teritorial Dâmbovița și a procesului-verbal de aplicare a sechestrului

din data de 30 iulie 2009.

De asemenea, în baza

art. 118 lit. a) C. pen. și art. 19 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, a luat

măsura de siguranță a confiscării speciale privind sumele obținute de inculpați

din traficarea victimelor, respectiv: 10.000 RON de la coinculpații P.V. și

B.C., (victimă C.C.); 3.000 RON de la coinculpații B.C. și T.V.V., (victimă

C.M.); 14.800 RON de la coinculpații B.C. și D.A.S., (victimă R.C.V.); 5.300

RON de la inculpatul B.C., (5.000 RON pentru victima N.L.M. și 300 RON pentru

victima Z.C.M.).

În temeiul art. 191

C. proc. pen. au fost obligați și la plata cheltuielilor judiciare către stat

în sumă de câte 2.000 RON fiecare dintre inculpații T.V.V., T.F.G., D.A.S. și

P.V. și în sumă de 2.600 RON, din care 600 RON reprezintă onorariile

apărătorilor desemnați din oficiu, inculpatul B.C.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În prima jumătate a

anului 2009 coinculpații B.C., D.A.S., P.V., T.V.V. și T.F.G. au hotărât să se

constituie într-un grup infracțional, având ca obiect de activitate exploatarea

sexuală a unor persoane de sex feminin, respectiv a victimelor minore Z.C.M.,

C.M., R.C.V., C.C., N.L.M., M.A.M. și A.A., ultimele două neconstituindu-se

părți vătămate în procesul penal pendinte, fiind audiate în calitate de martore

conform art. 82 Cod proc. penală.

Potrivit rolurilor

stabilite, de regulă victimele au fost racolate de coinculpații D.A.S., B.C.,

T.V. și P.V., iar găzduirea acestora s-a realizat în apartamentele primilor

doi, precum și în acela aparținând secundului și îngrijit de mama acestuia,

învinuita B.V.

Părțile vătămate

întrețineau relații sexuale cu clienții, în imobilele menționate, însă existau

și cazuri când pentru un preț mai bun, bărbații de încredere puteau să le ia în

locații alese de aceștia, de obicei hoteluri amplasate pe raza municipiului

Târgoviște.

De asemenea, conform

înțelegerii prealabile inculpatul B.C. percepea clienților un preț de 100

RON/oră pentru o partidă de sex normal și de 50 RON/oră pentru o partidă de sex

oral, însă din banii obținuți, după caz acesta își reținea o cotă de 30%, iar

diferența de 70% era predată fiecăruia dintre coinculpați, funcție de victima

recrutată, avută sub supraveghere, respectiv T.V.V. (pentru partea vătămată

C.M.), P.V. (pentru partea vătămată C.C.) ori D.A.S. (pentru partea vătămată

R.C.V.).

„Legăturile" cu

clienții erau realizate prin intermediul telefonului mobil, de către inculpatul

B.C., dar și de persoana sa de încredere, coinculpatul T.F.G., care după

racolarea acestora, avea și sarcina de a-i aduce în apartamentul primului,

pentru consumarea actelor sexuale solicitate și victimele recomandate.

Ca urmare, la

momentul când exista un client inculpatul B.C. anunța telefonic una din părțile

vătămate disponibile, care folosind un taximetru se deplasa în locuința

acestuia, unde se efectua prestația sexuală tranzacționată, prețul

"serviciilor" încasându-se direct de el și apoi împărțit în

modalitatea detaliată în precedente.

Latura

"dură" a asocierii era alcătuită din coinculpații T.F.G. și B.C.,

care atunci când victima nu mai dorea să practice prostituția în folosul

membrilor acesteia, era urmărită de cei doi, prinsă pe stradă, amenințată cu

acte de violență, agresată fizic și readusă în apartamentul secundului, pentru

a relua efectuarea de prestații sexuale în modalitatea expusă.

Astfel, trecându-se

la executarea rezoluției infracționale în aprilie 2009 inculpatul P.V. a

convins-o pe nepoata sa, victima C.C. în vârstă de 17 ani, să practice

prostituția, pentru a face rost de bani.

Deși inițial nu a

fost de acord, în final și în contextul relelor raporturi în care se afla cu

mama sa, minora a acceptat să facă acest lucru, motivat și de faptul că între

cei doi, la acel moment exista o relație intimă și purta o afecțiune specială,

unchiului său.

După obținerea

consimțământului, victima C.C. a fost dusă în apartamentul inculpatului B.C.,

situat în Târgoviște, județul Dâmbovița, unde o bună perioadă de timp, a

întreținut acte sexuale cu clienții aduși de acesta și inculpatul T.F.G., care

cunoșteau că este minoră.

În aceste condiții,

zilnic, aceasta a efectuat între 5 și 10 atari prestații, percepându-se prețul

de 100 RON/oră pentru sex normal și respectiv 50 RON/oră pentru o partidă de

sex oral, sumele încasate reținându-se în cotă de 30% de inculpatul B.C.,

(raportat la faptul că era cunoscut de clienți și actele sexuale se consumau în

imobilele proprietatea lui și familiei sale), iar cota de 70% revenind

coinculpatului P.V.

La sfârșitul lunii

iunie 2009, în îndeplinirea aceleași rezoluții infracționale coinculpații

T.V.V. zis "V." și B.C. au reușit să cumpere pe partea vătămată C.M.,

zisă "M.," care practica prostituția în folosul unei alte persoane

din municipiul Ploiești, plătind în schimb suma de 2.000 RON (20.000.000 ROL).

Victima a fost

transportată la domiciliul secundului iar mai apoi în locuința surorii sale și

îngrijită de învinuita B.V., unde succesiv a fost obligată să practice

prostituția, deși era gravidă în șase luni.

Astfel, circa trei

săptămâni aceasta a consumat acte sexuale, având 3 - 4 clienți/zi iar suma de

peste 3.000 RON obținută a revenit în totalitate și în cotele menționate

coinculpaților B.C. și T.V.V.

În perioada

menționată, victima C.M. a fost cazată împreună cu partea vătămată C.C. iar

transferul dintr-un imobil în altul s-a datorat investigațiilor efectuate de un

echipaj al Poliției municipiului Târgoviște, în final cele două fete fiind

descoperite în apartamentul din Cartierul 9 Mai, cu ocazia percheziției

domiciliare realizată la 09 iulie 2009 de SCCOT din cadrul DIICOT - Biroul

Teritorial Dâmbovița.

La rândul său, la

data de 19 aprilie 2009 victima N.L.M. „L.", în vârstă de 16 ani a plecat

de la domiciliu, venind în Târgoviște unde a locuit împreună cu martora M.A.M.

„A.", într-un apartament situat în Cartierul Micro 6, situație în care i

s-a făcut cunoștință cu inculpatul B.C., acesta propunându-i să-i găsească

bărbați pentru a întreține relații sexuale contra cost.

Deși inițial minora a

respins o atare ofertă, față de insistențele prietenei sale și în contextul

cazării ulterioare în apartamentul îngrijit de învinuita B.V., timp de o

săptămână ambele victime au consumat acte sexuale cu diferiți clienți, banii

obținuți fiind împărțiți între acestea și inculpatul B.C., ultimul primind o

cotă de 60 - 70% din beneficii.

După circa o

săptămână, nedorind să mai practice prostituția cele două fete au părăsit

imobilul respectiv, mutându-se la domiciliul tatălui martorei M.A.M., situat în

același municipiu Târgoviște, unde au primit numeroase telefoane de la

inculpatul B.C., el insistând să se întoarcă pentru continuarea practicării

prostituției ca și în precedent, amenințându-le că în caz contrar, vor fi

supuse la acte de violență (fie că o să le prindă pe stradă cu prietenii săi și

le vor bate până când vor intra în spital, fie că vor veni peste ele în casă și

le vor omorî etc).

Față de refuzul

manifestat, aflându-se în oraș, victimele N.L.M. și M.A.M. au fost prinse de

coinculpații B.C. și T.F.G. și duse cu un taxi în apartamentul celui dintâi,

unde au fost agresate fizic și amenințate cu bătaia dacă vor anunța organele de

poliție.

Ca urmare, cele două

fete au acceptat să revină în apartamentul îngrijit de victima B.V., reluând

consumarea de prestații sexuale, contra cost comandate de inculpatul B.C. și

potrivit planului de acțiune conceput și agreat de ceilalți membrii ai grupării

infracționale inițiate.

În timp ce locuiau în

imobilul respectiv, partea vătămată N.L.M. a avut probleme din cauza unor

prieteni ai coinculpatului B.C., împrejurare în care de teamă, a sărit de la

fereastra situată la etajul 1, rupându-și picioarele.

În contextul

relațiilor stabilite cu părțile vătămate N.L., C.C. și martora M.A.M., locuind

ocazional în apartamentele folosite de inculpatul B.C., în aceeași perioadă

partea vătămată Z.C.M. în vârstă de 15 ani, a practicat prostituția, în folosul

acestuia și coinculpatului T.F.G., primul fiind acela care îi "făcea

combinațiile cu clienții bărbați".

Separat de aceasta,

în unele cazuri minora a fost transportată de inculpatul T.F.G. într-un alt

apartament, unde contrar voinței sale, a fost constrânsă să întrețină acte

sexuale atât cu acesta, cât și cu un alt bărbat.

În primăvara anului

2009 inculpatul B.C. a cunoscut și partea vătămată R.C.V. și reușind să o

convingă să practice prostituția, în final, aceasta a fost plasată în

apartamentul nr. 37 deținut în blocul din Cartierul Micro VI în municipiul

Târgoviște, banii obținuți fiind reținuți în totalitate de acesta.

Stabilind o uniune

consensuală cu inculpatul D.A.S., la începutul lunii mai 2009, minora s-a mutat

din imobilul respectiv, locuind la domiciliul concubinului său.

La insistențele

acestuia din urmă, victima R.C.V. a continuat să practice prostituția,

inculpatul B.C. păstrându-și rolul de a racola clienți și de a-i găzdui în

apartamentul său, unde se consumau în fapt, actele sexuale traficate.

În concret, atunci

când era o preferată de un client, inculpatul B.C. lua legătura telefonic cu

inculpatul D.A.S., după care secundul transporta minora la locuința primului,

unde aceasta efectua partida de sex comandată.

Ca și în cazul

celorlalte victime, prețurile percepute/partidă de sex difereau în funcție de

modalitatea prestației solicitate de clienții racolați, iar beneficiile

obținute se repartizau în cotă de 30% pentru primul și de 70% pentru secundul,

frecvența clienților fiind de circa 10 bărbați/zi.

S-a concluzionat, că

activitatea infracțională, detaliată în precedente, desfășurată de inculpații

B.C., D.A.S., P.V., T.V.V. și T.F.G. nu a fost rezultatul unei înțelegeri

întâmplătoare, spontane, ci s-a realizat în timp și în mod repetat, încă de la

începutul anului 2009, ei neacționând de sine stătător ci în cadrul grupării

infracționale ce avea ca scop exploatarea sexuală a unor persoane de sex

feminin, în majoritate minore, astfel că este realizat conținutul legal al

infracțiunii prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323

alin. (1) și (2) C. pen.

Pe de altă parte,

față de modalitățile alternative în care se realizează latura obiectivă ce

întregește conținutul infracțiunii incriminate de art. 12 alin. (1) și art. 13

din Legea nr. 678/2001, ei trebuie să răspundă pentru trafic de persoane,

deoarece s-a dovedit că au recrutat persoane lipsite de o situație materială

satisfăcătoare, cu un nivel scăzut de pregătire, fără un minimum necesar de

cunoștințe, de regulă minore, convingându-le să practice prostituția, prin

promisiunea unei vieți mai bune și a unui câștig ușor, dar și în virtutea

relațiilor de rudenie sau concubinaj.

Mai mult, rezoluția

infracțională a fost adusă la îndeplinire profitându-se de autoritatea deținută

asupra victimelor la momentul acceptării prestațiilor sexuale comandate, au

comis acte de recrutare (inclusiv prin cumpărarea părții vătămate C.M.), transport,

transferare, cazare, primire, toate actele având drept scop exploatarea

prostituției practicate de acestea, obținând beneficii materiale în procentele

detaliate în precedente.

S-a motivat și faptul

că sub raport subiectiv, conform art. 16 din Legea specială consimțământul

victimei traficului de persoane, în cazul transferului de autoritate prin

cumpărare, nu înlătură răspunderea penală a făptuitorului.

La individualizarea

pedepselor judiciare s-au avut în vedere dispozițiilor art. 52 și 72 C. pen.,

dozându-se cuantumurile în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de legea

specială, numărul actelor materiale executate, rolul deținut în derularea

activității infracționale, numărul victimelor, beneficiile realizate,

circumstanțele personale dar și faptul că acestea trebuie să reprezinte în

egală mijloc de constrângere și reeducare.

În ce privește pe

inculpații B.C., T.F.G. și T.V.V. s-a constatat că aceștia au comis faptele în

stare de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., primii doi în termenul de

liberare condiționată față de pedepsele aplicate prin Sentințele penale nr.

445/2005 și respectiv nr. 331/2003 ale Tribunalului Dâmbovița, secundul în

termenul de încercare privind suspendarea sub supraveghere a executării

pedepsei stabilite prin Sentința penală nr. 1022/2006, pronunțate de aceeași

instanță.

Ca atare, s-a

apreciat ca oportună revocarea liberării condiționate pentru resturile de

pedepse neexecutate de coinculpații B.C. și T.F.G. și obligativitatea revocării

beneficiului suspendării executării pedepsei pentru inculpatul T.V.V., la

stabilirea pedepselor rezultante aplicându-se dispozițiile art. 61 și respectiv

86

3

C. pen.

Constatându-se că inculpații D.A.S. și P.V. nu au

antecedente penale, activitatea infracțională s-a rezumat la exploatarea unei

singure victime, iar prin declarațiile făcute la urmărirea penală T.F.G. a

facilitat identificarea și trimiterea în judecată a celorlalți inculpați, s-a

apreciat că scopul pedepsei judiciare poate fi realizat prin atenuarea

răspunderii penale conform art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen.

Separat de aceasta

s-a reținut că din activitatea infracțională stabilită în sarcină coinculpații

au realizat beneficii materiale constând în însușirea sumelor de bani conform

cotei procentuale convenite inițial.

Întrucât la

cercetarea judecătorească victimele au declarat că nu se constituie părți

civile în procesul penal, conform art. 118 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 19

alin. (2) din Legea nr. 678/2001 prima instanță a dispus luarea măsurii de

siguranță a confiscării speciale pentru suma de 31.800 RON, încasată de

inculpatul B.C., obligația de plată în folosul statului, revenindu-i personal

în limita sumei de 5.300 RON (din traficarea victimelor N.L.M. și Z.C.M.);

pentru suma de 10.000 RON alături de inculpatul P.V. (din traficarea victimei

C.C.); suma de 3.000 RON alături de inculpatul T.V.V. (din traficarea victimei

C.M.) iar suma de 14.800 RON alături de inculpatul D.A.S. (din traficarea

victimei R.C.V.).

Stabilindu-se că

părțile vătămate au întreținut în mod frecvent relații sexuale cu clienții

contra cost în apartamentul proprietate personală al inculpatului B.C. iar o

parte din acestea chiar au locuit în imobilul respectiv, în baza art. 118 lit.

b) C. pen. și art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 s-a luat aceeași măsură

de siguranță și față de imobilul situat în Târgoviște, județul Dâmbovița,

reprezentând bun folosit la comiterea infracțiunilor de trafic de persoane,

menținându-se totodată, sechestrul asiguratoriu instituit în faza de urmărire

penală prin ordonanța din 30 iulie 2009 emisă de DIICOT - Biroul Teritorial

Dâmbovița.

Împotriva acestei

hotărâri, în termenul legal au declarat apel coinculpații B.C., D.A.S., P.V.,

T.V.V. și T.F.G., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.

Reiterând

împrejurările de fapt și de drept invocate la primul grad de jurisdicție

dezvoltate în scris și pe larg expuse în partea introductivă a încheierii de

ședință din data de 17 decembrie 2010, când a avut loc dezbaterea apelurilor pe

fond, printr-un motiv comun de apel aceștia au susținut că printr-o incompletă

analiză și injustă apreciere a probelor administrate, netemeinic au fost

condamnați pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prevăzută de

art. 13 alin. (1) și 3 teza a II-a raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din

Legea nr. 678/2001, respectiv prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din

Legea nr. 678/2001 și aceea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2001 raportat

la art. 323 alin. (1) C. pen.

Se impune a se

observa că nu există dovezi certe care să susțină existența faptelor și

vinovăției, că deși acuzațiile au fost contestate constant de inculpați,

situația de fapt s-a reținut pe baza plângerilor și declarațiilor părților

vătămate, date în cursul urmăririi penale cu nesocotirea normelor procedurale

imperative înscrise în art. 68 C. proc. pen., inclusiv asistarea de părinți,

alți reprezentanți legali sau ai autorității tutelare competente ori

avocaților.

Aceasta în pofida

faptului că audiate fiind cu respectarea garanțiilor legale, la cercetarea judecătorească

toate declarațiile făcute în prima fază procesuală au fost retractate,

motivându-se credibil, că datorită imaturității specifice stării de minoritate

și presiunilor psihice exercitate de organele de anchetă penală privind

inculparea pentru activitățile de prostituție notorie practicate în perioada

încriminată, acestea au acceptat confirmarea nereală a comiterii infracțiunilor

de trafic imputate apelanților inculpați.

Pe de altă parte, în

raport de ultima circumstanță de fapt și în contextul recunoașterii a

acceptării sprijinului solicitat de părțile vătămate în cauză, pentru

consumarea actelor sexuale oferite, contra cost, în sensul găzduirii,

intermedierii legăturilor cu clienții, transportării acestora la locul de

efectuare a prestațiilor ori încasării unei cote părți din sumele obținute,

acte materiale comise separat și fără exercitarea de amenințări ori alte

constrângeri, conform Deciziei nr. 16/2007 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție - Secțiile Unite dată în interesul legii, apelanții B.C. și D.S.A. ar

putea răspunde cel mult pentru infracțiunea de proxenetism încriminată în art.

329 alin. (3) C. pen.

La rândul lor, în

principal, coinculpații P.V., T.V.V. și T.F.G. au solicitat achitarea conform

art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., susținând în

esență, că nu s-a făcut dovada prin probe concludente pentru aflarea adevărului

că în cursul anului 2009 ei s-ar fi implicat în activități de recrutare,

transport și găzduire a părților vătămate sau ar fi exercitat presiuni psihice

sau fizice asupra acestora, în vederea practicării prostituției și împărțirii

beneficiilor materiale realizate din atari activități.

În subsidiar și

coinculpații P.V., T.V.V. și T.F.G. au solicitat schimbarea încadrării juridice

dată activității infracționale din trafic de persoane minore prevăzută de art.

13 alin. (1), (2), (3) raportat la art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea

nr. 678/2001 și respectiv art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr.

678/2001 în proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen.

Într-un alt subsidiar

toți inculpații au criticat individualizarea pedepselor stabilite în primă

instanță, susținând că față de circumstanțele cauzei și datele personale,

inclusiv lipsa unor dovezi că ar fi exercitat presiuni fizice ori psihice

asupra victimelor în vederea practicării prostituției, scopul preventiv și

retributiv al acestora s-ar putea realiza prin reducerea cuantumului la limita

minimă prevăzută de lege, dându-se o mai mare eficiență circumstanțelor

prevăzută de art. 74 C. pen. recunoscute în cazul coinculpaților D.A.S., P.V.

și T.F.G.

La judecarea

apelurilor, instanța de control judiciar a pus în vedere inculpaților

posibilitatea de a fi audiați și față de acceptarea de către B.C. și T.V.V.,

cei doi inculpați au fost audiați.

Verificând sentința

atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de

motivele de reformare invocate precum și sub toate aspectele de fapt și de

drept, astfel cum cer dispozițiile art. 371 alin. (2) raportat la art. 372

alin. (1) C. proc. pen., curtea a reținut și motivat că faptele, împrejurările

săvârșirii acestora și vinovăția inculpaților B.C., T.V.V. zis "V.",

T.F.G. zis "G.", P.V. și D.A.S. au fost corect stabilite de prima

instanță, găsindu-și corespondent în probele administrate ce au fost complet

analizate și just apreciate.

Cât privește

individualizarea pedepselor, curtea a constatat că prima instanță a interpretat

restrictiv criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. cu ocazia stabilirii

pedepselor aplicate inculpaților B.C., P.V. și D.A.S., pedepsele fiind prea

aspre.

Prin Decizia penală

nr. 119 din 22 decembrie 2010 a admis apelurile inculpaților B.C., P.F. și

D.A.S. A desființat în parte sentința, în latura penală a descontopit pedepse

aplicate celor trei inculpați în pedepsele componente și :

- a redus pedeapsa

principală aplicată inculpatului B.C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 13

alin. (1), (2) și (3) teza a II-a raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din

Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 11 ani la 10

ani închisoare și în urma recontopirii a dispus ca inculpatul să execute 10 ani

închisoare;

- a redus pedepse

principale aplicate inculpaților P.V. și D.A.S., pentru infracțiunea prevăzută

de art. 13 alin. (1) și (3) teza a II-a raportat la art. 12 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76

C. pen. de la 5 ani la 3 ani și 6 luni închisoare.

În urma recontopirii

pedepsei astfel reduse cu celelalte pedepse a dispus ca fiecare inculpat să

execute pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.

A respins apelurile

declarate de inculpații T.V.V. și T.F.G. ca nefondate.

A menținut starea de

arest a inculpaților și a dedus durata reținerii și arestării preventive.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs inculpații B.C., P.V. și T.V.V.

Inculpatul T.V., prin

motivele de recurs scrise a criticat sentința și decizia ca nelegale și

netemeinice invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct.

4, 17, 18 și 14 C. proc. pen.

A susținut în esență

că:

- potrivit art. 24

alin. (1) din Legea nr. 678/2001 ședințele de judecată în cauzele privind

infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 13 și de pornografie

infantilă prevăzută de art. 8 nu sunt publice. Deoarece ședințele de judecată

au avut loc cu participarea publicului, cercetarea judecătorească este nulă și

se impune casarea cu trimitere spre rejudecare;

- greșit instanța de

apel nu a schimbat încadrarea juridică din art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din

Legea nr. 678/2001 în infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin.

(1) și (2) C. pen. în cazul părții vătămate C.M. Din probele administrate

rezultă că aceasta a practicat prostituția încă din anul 2006.

Probele administrate

confirmă că față de această parte vătămată nu s-au efectuat constrângeri de

nicio natură pentru ca să se prostitueze ci din contră aceasta „a bănuit"

că trebuie să se prostitueze. Poziția subiectivă a victimei a fost aceea de a

se prostitua, iar ea nu a fost viciată de activitatea inculpaților;

- în ce privește

infracțiunea de constituire de grup infracțional prevăzută de art. 8 din Legea

nr. 39/2003 instanțele au comis o gravă eroare de fapt condamnându-l pe

inculpat. Din considerentele celor două hotărâri nu rezultă aspecte privind

modalitatea de constituire a grupului infracțional, modul în care s-au cunoscut

inculpații și nici pe ce criterii s-au stabilit rolurile lor. Se arată în

hotărâre în mod generic că în prima jumătate a anului 2009 inculpații au

hotărât să se constituie într-un grup infracțional având ca obiect exploatarea

sexuală a unor persoane de sex feminin. Sesizarea din oficiu are loc la 4 mai

2009 cu privire la B.C., iar inculpații au fost arestați la două luni după

aceasta, la 11 iulie 2009.

Această perioadă de

numai două luni este insuficientă pentru constituirea grupului, având în vedere

declarațiile inculpaților că nu se cunoșteau între ei;

- pedeapsa aplicată

inculpatului este greșit individualizată având în vedere participarea sa

minoră, care s-a limita la a-l însoți pe inculpatul B.C. la Ploiești, pe care

îl împrumutase cu niște bani pentru ca acesta să o cumpere pe partea vătămată

C.M. Inculpatul nu a beneficiat de sume de bani obținute din practicarea

prostituției de către C.M., iar acasă are 1 copil de care trebuie să se ocupe singur

fiindcă concubina sa a decedat.

Prin memoriul depus

de inculpatul P.V., acesta a arătat că în urma unor probleme familiale a intrat

în anturajul care l-a adus în fața instanței și s-a soldat cu condamnarea sa.

Realizând greșeala comisă ținând seama și de timpul în care a fost privat de

libertate a solicitat să i se aplice o sancțiune cu caracter administrativ.

Inculpatul B.C.

personal și prin apărător a reiterat motivele din apel. A susținut că se impune

schimbarea încadrării din infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art.

13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2000 în infracțiunea de proxenetism.

în subsidiar a cerut ca potrivit art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. să

se dispună o nouă individualizare a pedepsei, având în vedere că a recunoscut și

regretat faptele și a avut o contribuție redusă la săvârșirea lor.

Recursurile sunt

nefondate.

Din cuprinsul actelor

și lucrărilor aflate la dosarul cauzei rezultă că instanțele au reținut o

situație de fapt corectă, au dat faptelor încadrarea juridică legală și au

făcut o justă individualizare a pedepselor cu modificările din apel.

Apărările

inculpaților că nu au constituit o grupare infracțională în sensul art. 8 din

Legea nr. 39/2003, au fost înlăturate motivat de prima instanță.

Instanța de apel în fața

căreia s-a ridicat aceeași chestiune a motivat că la circa un an de zile după

liberarea condiționată din executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată

inculpatului B.C. prin Sentința penală nr. 445 din 22 noiembrie 2005 a

Tribunalului Dâmbovița acesta a înțeles să reia activitatea infracțională

pentru obținerea de venituri din exploatarea prostituției practicate de tinere

femei minore sau majore.

Folosind imobilul

proprietate personală cum și apartamentul sorei sale, îngrijit de mama sa, în

asociere cu inculpații P.V., D.A.S., T.V.V. și T.F.G. a acționat timp de circa

2 luni, gruparea fiind destrămată în urma investigațiilor efectuate de poliția

judiciară din cadrul SCCO Dâmbovița.

Din probele

administrate rezultă că activitatea infracțională obiect al prezentei cauze nu

a fost rezultatul unei înțelegeri întâmplătoare, spontane ci s-a derulat prin

executarea de acțiuni materiale, repetate și conjugate, necesare consumării

raporturilor sexuale comandate tinerelor femei, constrânse moral sau fizic să le

consume cu diverși bărbați, clienți racolați în arealul municipiului Târgoviște

și localităților limitrofe.

Potrivit înțelegerii

prealabile victimele au fost racolate de către inculpații B.C., T.V.V., P.V. și

D.A.S., iar pentru găzduirea acestora pe perioada în care s-a realizat

exploatarea și prestarea actelor sexuale s-au folosit în principal

apartamentele inculpatului B.C. și cel aparținând surorii sale (în care locuia

mama acestuia B.V., ce asigura îngrijirea imobilului), precum și în acela

folosit de coinculpatul D.A.S.

Totodată, s-a

convenit și participarea la beneficiile realizate, inculpatului B.C.

revenindu-i o cotă procentuală de 30% din prețurile încasate/partidă sex oral

sau normal, în considerarea punerii la dispoziție a locațiilor necesare consumării

acestuia precum și a racolării bărbaților clienți și stabilirii legăturilor

între aceștia și victime, iar diferența era predată coinculpatului care avea în

exploatare directă majora sau minora supusă prostituției.

În aceste condiții

inculpatul B.C. era acela care stabilea și percepea prețul/partidă de sex,

cuantificat la 100 RON/oră de sex normal și 50 RON/oră de sex oral.

Pentru un preț mai

bun și în cazul unor clienți de încredere exista și posibilitatea ca

prestațiile sexuale comandate să fie efectuate în locații anume alese de

aceștia din urmă (de regulă hoteluri).

Atunci când victima

respectivă refuza să mai practice prostituția pentru membrii grupării, aceasta

era urmărită de inculpații B.C. și T.F.G. "latura dură", prinsă pe

stradă, agresată fizic și readusă în apartamentul primului pentru a-și relua

"serviciile comandate".

Nu este fondată nici

critica privind nulitatea cercetării judecătorești ca urmare a nerespectării

dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

Potrivit art. 290 C.

proc. pen., ședința de judecată este publică, iar dacă judecarea în ședință

publică ar putea aduce atingere unor interese de stat, moralei, demnității sau

voinței intime a persoanei, instanța, la cerere sau din oficiu, poate declara

ședința secretă pe tot cursul sau pentru o anumită parte a judecării cauzei.

Prin Capitolul IV al

Legii nr. 678/2001 cu titlul „Dispoziții speciale privind procedura

judiciară" s-a prevăzut în art. 24 că ședința de judecată în cauzele

privind infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 13 și de

pornografie infantilă prevăzută de art. 18, nu este publică.

Încălcarea acestei

dispoziții nu atrage nulitatea absolută prevăzută de art. 197 alin. (2) C.

proc. pen.

Potrivit acestui

text, dispozițiile referitoare la publicitatea ședinței de judecată sunt

prevăzute sub sancțiunea nulității. Aceasta înseamnă că numai dacă instanța de

judecată a încălcat dispozițiile art. 290 C. proc. pen. judecând cauza fără

publicitate hotărârea este nulă absolut.

Potrivit art. 197

alin. (1) C. proc. pen., încălcările dispozițiilor legale care reglementează

desfășurarea procesului penal atrag nulitatea actului, numai atunci când s-a

adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.

Așa cum s-a arătat

prin alin. (2) al art. 197 sunt sancționate cu nulitate absolută dispozițiile

referitoare la publicitatea ședinței.

Dispoziția din art.

24 al Legii nr. 678/2001 reprezintă o protecție adusă de legiuitor victimelor

infracțiunilor prevăzute de art. 13 și 18 din această lege în favoarea acestora

și nu a inculpaților așa încât în măsura în care prin judecarea cauzei în

ședință publică s-ar fi putut aduce o vătămare drepturilor vreunei părți

aceasta nu putea fi decât persoana vătămată prin infracțiune, victima

infracțiunii și nu inculpatul, dreptul de a invoca nulitatea actului conform

art. 1 al art. 197 C. pen. aparținând numai acesteia.

Înalta Curte

constatând că decizia atacată este legală și temeinică urmează ca în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să se respingă recursurile ca

nefondate.

În baza art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va

deduce prevenția conform dispozitivului deciziei.

Văzând și art. 192

alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

inculpații B.C., P.V. și T.V.V. împotriva Deciziei penale nr. 119 din 22

decembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie.

Deduce din pedepsele

aplicate inculpaților, timpul reținerii și arestării preventive de la 9 iulie

2009 la 3 mai 2011 pentru inculpații B.C. și P.V. și de la 11 iulie 2009 la 3

mai 2011 pentru inculpatul T.V.V.

Obligă recurenții

inculpați B.C. și P.V. la plata sumei de câte 500 RON cheltuieli judiciare

către stat, din care onorariile pentru apărarea din oficiu, în sumă de câte 300

RON, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul

inculpat T.V.V. la plata sumei de 275 RON cheltuieli judiciare către stat, din

care onorariul pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului ales

în sumă de 75 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenții

inculpați B.C., P.V. și T.V.V. la plata sumei de câte 250 RON reprezentând

onorariile apărătorilor din oficiu pentru asistența juridică a părților

vătămate.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 3 mai 2011.