ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1794/2011

Asupra recursurilor de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Dâmbovița, Secția penală, prin Sentința nr. 139 din 16 aprilie 2010 a condamnat pe inculpații: 1) B.C., la pedepsele de 5 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen.; de 11 ani închisoare pentru trafic de persoane minore prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen., art. 33 lit. a) C. pen. și 6 ani închisoare pentru trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 37 lit. a) C. pen.

Conform art. 65 C. pen., a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen. pe o perioadă de 2 ani. În baza art. 61 alin. (1) C. pen., a revocat liberarea condiționată pentru restul de 658 zile închisoare, neexecutată din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 445 din 22 noiembrie 2005 a Tribunalului Dâmbovița, definitivă prin Decizia penală nr. 3422 din 29 iunie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a dispus contopirea acestuia conform art. 37 lit. a) și art. 39 alin. (1) și (2) C. pen., cu fiecare din pedepsele stabilite pentru infracțiunile mai sus menționate.

Potrivit art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., pedepsele rezultante au fost contopite urmând ca în final inculpatul B.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercițiului drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen. 2) T.V.V. zis „V.", la pedepsele de 5 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen. și 6 ani închisoare pentru trafic de persoane majore prevăzută de art. 12 alin. (1) și 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplicarea art. 37 lit. "a" și art. 33 lit. a) C. pen. și art. 86 4 C. pen. În baza art. 65 C. pen., a aplicat pedeapsa complimentară privind interzicerea exercițiului drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen.

pe o perioadă de 2 ani. Conform art. 86 4 C. pen. a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 1022 din 03 iunie 2006 a Judecătoriei Târgoviște, și a dispus executarea acesteia în întregime, alături de pedepsele stabilite pentru infracțiunile reținute în prezenta sentință. Potrivit art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., după contopirea acestor pedepse a dispus ca în final inculpatul T.V.V. să execute pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercițiului drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen., în condițiile art. 66 din același cod. 3) T.F.G., zis „G.", la pedepsele de 4 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen.

și 6 ani închisoare pentru trafic de persoane minore prevăzută de art. 13 alin. (1), 2 și 3 teza a II-a raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen., ambele cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 74 lit. c) și art. 76 C. pen. În temeiul art. 65 C. pen. a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen. pe o perioadă de 2 ani. Conform art. 61 alin. (1) C. pen., a revocat liberarea condiționată pentru restul de 903 zile închisoare neexecutată din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 331 din 22 iulie 2003 a Tribunalului Dâmbovița, și a dispus contopirea acestuia potrivit art. 37 lit. a) și art. 39 alin. (1) și (2) C. pen., cu pedepsele stabilite pentru infracțiunile mai sus menționate.

În baza art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., în final s-a dispus ca inculpatul T.F.G. să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercițiului drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen., în condițiile art. 66 din același cod. 4. P.V. și D.A.S. la pedepsele de câte 2 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen. și câte 5 ani închisoare pentru trafic de persoane minore prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) teza a II-a raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76, art. 33 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen., a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen., pe durată de 2 ani. Conform art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., după contopirea pedepselor principale a dispus ca în final fiecare dintre inculpații P.V. și D.A.S. să execute pedeapsa cea mai grea de câte 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen., în condițiile art. 66 din același cod. În baza art. 71 C. pen. pentru flecare dintre cei cinci inculpați a aplicat pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen.

A menținut starea de arest a coinculpaților iar potrivit art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepselor de executat, deținerea începând cu data de 11 iulie 2009 pentru inculpatul T.V.V. și, respectiv 09 iulie 2009 pentru ceilalți inculpați, la zi. În latură civilă, a luat act că părțile vătămate N.L.M., R.C.V., C.C., Z.C.M. și C.M. nu s-au constituit părți civile în procesul penal. Potrivit art. 118 lit. b) C. pen. și art. 19 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, a dispus confiscarea apartamentului situat în Târgoviște, județul Dâmbovița, proprietatea inculpatului B.C., conform contractului de vânzare-cumpărare din 31 iulie 2003, menținându-se sechestrul asiguratoriu instituit prin ordonanța din 30 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Biroul Teritorial Dâmbovița și a procesului-verbal de aplicare a sechestrului din data de 30 iulie 2009. De asemenea, în baza art. 118 lit. a) C. pen.

și art. 19 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, a luat măsura de siguranță a confiscării speciale privind sumele obținute de inculpați din traficarea victimelor, respectiv: 10.000 RON de la coinculpații P.V. și B.C., (victimă C.C.); 3.000 RON de la coinculpații B.C. și T.V.V., (victimă C.M.); 14.800 RON de la coinculpații B.C. și D.A.S., (victimă R.C.V.); 5.300 RON de la inculpatul B.C., (5.000 RON pentru victima N.L.M. și 300 RON pentru victima Z.C.M.). În temeiul art. 191 C. proc. pen. au fost obligați și la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 2.000 RON fiecare dintre inculpații T.V.V., T.F.G., D.A.S. și P.V. și în sumă de 2.600 RON, din care 600 RON reprezintă onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, inculpatul B.C.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: În prima jumătate a anului 2009 coinculpații B.C., D.A.S., P.V., T.V.V. și T.F.G. au hotărât să se constituie într-un grup infracțional, având ca obiect de activitate exploatarea sexuală a unor persoane de sex feminin, respectiv a victimelor minore Z.C.M., C.M., R.C.V., C.C., N.L.M., M.A.M. și A.A., ultimele două neconstituindu-se părți vătămate în procesul penal pendinte, fiind audiate în calitate de martore conform art. 82 Cod proc. penală. Potrivit rolurilor stabilite, de regulă victimele au fost racolate de coinculpații D.A.S., B.C., T.V. și P.V., iar găzduirea acestora s-a realizat în apartamentele primilor doi, precum și în acela aparținând secundului și îngrijit de mama acestuia, învinuita B.V.

Părțile vătămate întrețineau relații sexuale cu clienții, în imobilele menționate, însă existau și cazuri când pentru un preț mai bun, bărbații de încredere puteau să le ia în locații alese de aceștia, de obicei hoteluri amplasate pe raza municipiului Târgoviște. De asemenea, conform înțelegerii prealabile inculpatul B.C. percepea clienților un preț de 100 RON/oră pentru o partidă de sex normal și de 50 RON/oră pentru o partidă de sex oral, însă din banii obținuți, după caz acesta își reținea o cotă de 30%, iar diferența de 70% era predată fiecăruia dintre coinculpați, funcție de victima recrutată, avută sub supraveghere, respectiv T.V.V. (pentru partea vătămată C.M.), P.V. (pentru partea vătămată C.C.) ori D.A.S.

(pentru partea vătămată R.C.V.). „Legăturile" cu clienții erau realizate prin intermediul telefonului mobil, de către inculpatul B.C., dar și de persoana sa de încredere, coinculpatul T.F.G., care după racolarea acestora, avea și sarcina de a-i aduce în apartamentul primului, pentru consumarea actelor sexuale solicitate și victimele recomandate. Ca urmare, la momentul când exista un client inculpatul B.C. anunța telefonic una din părțile vătămate disponibile, care folosind un taximetru se deplasa în locuința acestuia, unde se efectua prestația sexuală tranzacționată, prețul "serviciilor" încasându-se direct de el și apoi împărțit în modalitatea detaliată în precedente. Latura "dură" a asocierii era alcătuită din coinculpații T.F.G.

și B.C., care atunci când victima nu mai dorea să practice prostituția în folosul membrilor acesteia, era urmărită de cei doi, prinsă pe stradă, amenințată cu acte de violență, agresată fizic și readusă în apartamentul secundului, pentru a relua efectuarea de prestații sexuale în modalitatea expusă. Astfel, trecându-se la executarea rezoluției infracționale în aprilie 2009 inculpatul P.V. a convins-o pe nepoata sa, victima C.C. în vârstă de 17 ani, să practice prostituția, pentru a face rost de bani. Deși inițial nu a fost de acord, în final și în contextul relelor raporturi în care se afla cu mama sa, minora a acceptat să facă acest lucru, motivat și de faptul că între cei doi, la acel moment exista o relație intimă și purta o afecțiune specială, unchiului său.

După obținerea consimțământului, victima C.C. a fost dusă în apartamentul inculpatului B.C., situat în Târgoviște, județul Dâmbovița, unde o bună perioadă de timp, a întreținut acte sexuale cu clienții aduși de acesta și inculpatul T.F.G., care cunoșteau că este minoră. În aceste condiții, zilnic, aceasta a efectuat între 5 și 10 atari prestații, percepându-se prețul de 100 RON/oră pentru sex normal și respectiv 50 RON/oră pentru o partidă de sex oral, sumele încasate reținându-se în cotă de 30% de inculpatul B.C., (raportat la faptul că era cunoscut de clienți și actele sexuale se consumau în imobilele proprietatea lui și familiei sale), iar cota de 70% revenind coinculpatului P.V. La sfârșitul lunii iunie 2009, în îndeplinirea aceleași rezoluții infracționale coinculpații T.V.V.

zis "V." și B.C. au reușit să cumpere pe partea vătămată C.M., zisă "M.," care practica prostituția în folosul unei alte persoane din municipiul Ploiești, plătind în schimb suma de 2.000 RON (20.000.000 ROL). Victima a fost transportată la domiciliul secundului iar mai apoi în locuința surorii sale și îngrijită de învinuita B.V., unde succesiv a fost obligată să practice prostituția, deși era gravidă în șase luni. Astfel, circa trei săptămâni aceasta a consumat acte sexuale, având 3 - 4 clienți/zi iar suma de peste 3.000 RON obținută a revenit în totalitate și în cotele menționate coinculpaților B.C. și T.V.V. În perioada menționată, victima C.M. a fost cazată împreună cu partea vătămată C.C.

iar transferul dintr-un imobil în altul s-a datorat investigațiilor efectuate de un echipaj al Poliției municipiului Târgoviște, în final cele două fete fiind descoperite în apartamentul din Cartierul 9 Mai, cu ocazia percheziției domiciliare realizată la 09 iulie 2009 de SCCOT din cadrul DIICOT - Biroul Teritorial Dâmbovița. La rândul său, la data de 19 aprilie 2009 victima N.L.M. „L.", în vârstă de 16 ani a plecat de la domiciliu, venind în Târgoviște unde a locuit împreună cu martora M.A.M. „A.", într-un apartament situat în Cartierul Micro 6, situație în care i s-a făcut cunoștință cu inculpatul B.C., acesta propunându-i să-i găsească bărbați pentru a întreține relații sexuale contra cost.

Deși inițial minora a respins o atare ofertă, față de insistențele prietenei sale și în contextul cazării ulterioare în apartamentul îngrijit de învinuita B.V., timp de o săptămână ambele victime au consumat acte sexuale cu diferiți clienți, banii obținuți fiind împărțiți între acestea și inculpatul B.C., ultimul primind o cotă de 60 - 70% din beneficii.

După circa o săptămână, nedorind să mai practice prostituția cele două fete au părăsit imobilul respectiv, mutându-se la domiciliul tatălui martorei M.A.M., situat în același municipiu Târgoviște, unde au primit numeroase telefoane de la inculpatul B.C., el insistând să se întoarcă pentru continuarea practicării prostituției ca și în precedent, amenințându-le că în caz contrar, vor fi supuse la acte de violență (fie că o să le prindă pe stradă cu prietenii săi și le vor bate până când vor intra în spital, fie că vor veni peste ele în casă și le vor omorî etc). Față de refuzul manifestat, aflându-se în oraș, victimele N.L.M. și M.A.M. au fost prinse de coinculpații B.C. și T.F.G. și duse cu un taxi în apartamentul celui dintâi, unde au fost agresate fizic și amenințate cu bătaia dacă vor anunța organele de poliție.

Ca urmare, cele două fete au acceptat să revină în apartamentul îngrijit de victima B.V., reluând consumarea de prestații sexuale, contra cost comandate de inculpatul B.C. și potrivit planului de acțiune conceput și agreat de ceilalți membrii ai grupării infracționale inițiate. În timp ce locuiau în imobilul respectiv, partea vătămată N.L.M. a avut probleme din cauza unor prieteni ai coinculpatului B.C., împrejurare în care de teamă, a sărit de la fereastra situată la etajul 1, rupându-și picioarele. În contextul relațiilor stabilite cu părțile vătămate N.L., C.C. și martora M.A.M., locuind ocazional în apartamentele folosite de inculpatul B.C., în aceeași perioadă partea vătămată Z.C.M. în vârstă de 15 ani, a practicat prostituția, în folosul acestuia și coinculpatului T.F.G., primul fiind acela care îi "făcea combinațiile cu clienții bărbați". Separat de aceasta, în unele cazuri minora a fost transportată de inculpatul T.F.G.

într-un alt apartament, unde contrar voinței sale, a fost constrânsă să întrețină acte sexuale atât cu acesta, cât și cu un alt bărbat. În primăvara anului 2009 inculpatul B.C. a cunoscut și partea vătămată R.C.V. și reușind să o convingă să practice prostituția, în final, aceasta a fost plasată în apartamentul nr. 37 deținut în blocul din Cartierul Micro VI în municipiul Târgoviște, banii obținuți fiind reținuți în totalitate de acesta. Stabilind o uniune consensuală cu inculpatul D.A.S., la începutul lunii mai 2009, minora s-a mutat din imobilul respectiv, locuind la domiciliul concubinului său. La insistențele acestuia din urmă, victima R.C.V. a continuat să practice prostituția, inculpatul B.C.

păstrându-și rolul de a racola clienți și de a-i găzdui în apartamentul său, unde se consumau în fapt, actele sexuale traficate. În concret, atunci când era o preferată de un client, inculpatul B.C. lua legătura telefonic cu inculpatul D.A.S., după care secundul transporta minora la locuința primului, unde aceasta efectua partida de sex comandată. Ca și în cazul celorlalte victime, prețurile percepute/partidă de sex difereau în funcție de modalitatea prestației solicitate de clienții racolați, iar beneficiile obținute se repartizau în cotă de 30% pentru primul și de 70% pentru secundul, frecvența clienților fiind de circa 10 bărbați/zi. S-a concluzionat, că activitatea infracțională, detaliată în precedente, desfășurată de inculpații B.C., D.A.S., P.V., T.V.V.

și T.F.G. nu a fost rezultatul unei înțelegeri întâmplătoare, spontane, ci s-a realizat în timp și în mod repetat, încă de la începutul anului 2009, ei neacționând de sine stătător ci în cadrul grupării infracționale ce avea ca scop exploatarea sexuală a unor persoane de sex feminin, în majoritate minore, astfel că este realizat conținutul legal al infracțiunii prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.

Pe de altă parte, față de modalitățile alternative în care se realizează latura obiectivă ce întregește conținutul infracțiunii incriminate de art. 12 alin. (1) și art. 13 din Legea nr. 678/2001, ei trebuie să răspundă pentru trafic de persoane, deoarece s-a dovedit că au recrutat persoane lipsite de o situație materială satisfăcătoare, cu un nivel scăzut de pregătire, fără un minimum necesar de cunoștințe, de regulă minore, convingându-le să practice prostituția, prin promisiunea unei vieți mai bune și a unui câștig ușor, dar și în virtutea relațiilor de rudenie sau concubinaj.

Mai mult, rezoluția infracțională a fost adusă la îndeplinire profitându-se de autoritatea deținută asupra victimelor la momentul acceptării prestațiilor sexuale comandate, au comis acte de recrutare (inclusiv prin cumpărarea părții vătămate C.M.), transport, transferare, cazare, primire, toate actele având drept scop exploatarea prostituției practicate de acestea, obținând beneficii materiale în procentele detaliate în precedente. S-a motivat și faptul că sub raport subiectiv, conform art. 16 din Legea specială consimțământul victimei traficului de persoane, în cazul transferului de autoritate prin cumpărare, nu înlătură răspunderea penală a făptuitorului.

La individualizarea pedepselor judiciare s-au avut în vedere dispozițiilor art. 52 și 72 C. pen., dozându-se cuantumurile în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială, numărul actelor materiale executate, rolul deținut în derularea activității infracționale, numărul victimelor, beneficiile realizate, circumstanțele personale dar și faptul că acestea trebuie să reprezinte în egală mijloc de constrângere și reeducare. În ce privește pe inculpații B.C., T.F.G. și T.V.V. s-a constatat că aceștia au comis faptele în stare de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., primii doi în termenul de liberare condiționată față de pedepsele aplicate prin Sentințele penale nr. 445/2005 și respectiv nr. 331/2003 ale Tribunalului Dâmbovița, secundul în termenul de încercare privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei stabilite prin Sentința penală nr. 1022/2006, pronunțate de aceeași instanță.

Ca atare, s-a apreciat ca oportună revocarea liberării condiționate pentru resturile de pedepse neexecutate de coinculpații B.C. și T.F.G. și obligativitatea revocării beneficiului suspendării executării pedepsei pentru inculpatul T.V.V., la stabilirea pedepselor rezultante aplicându-se dispozițiile art. 61 și respectiv 86 3 C. pen. Constatându-se că inculpații D.A.S. și P.V. nu au antecedente penale, activitatea infracțională s-a rezumat la exploatarea unei singure victime, iar prin declarațiile făcute la urmărirea penală T.F.G. a facilitat identificarea și trimiterea în judecată a celorlalți inculpați, s-a apreciat că scopul pedepsei judiciare poate fi realizat prin atenuarea răspunderii penale conform art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen.

Separat de aceasta s-a reținut că din activitatea infracțională stabilită în sarcină coinculpații au realizat beneficii materiale constând în însușirea sumelor de bani conform cotei procentuale convenite inițial. Întrucât la cercetarea judecătorească victimele au declarat că nu se constituie părți civile în procesul penal, conform art. 118 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 19 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 prima instanță a dispus luarea măsurii de siguranță a confiscării speciale pentru suma de 31.800 RON, încasată de inculpatul B.C., obligația de plată în folosul statului, revenindu-i personal în limita sumei de 5.300 RON (din traficarea victimelor N.L.M. și Z.C.M.); pentru suma de 10.000 RON alături de inculpatul P.V.

(din traficarea victimei C.C.); suma de 3.000 RON alături de inculpatul T.V.V. (din traficarea victimei C.M.) iar suma de 14.800 RON alături de inculpatul D.A.S. (din traficarea victimei R.C.V.). Stabilindu-se că părțile vătămate au întreținut în mod frecvent relații sexuale cu clienții contra cost în apartamentul proprietate personală al inculpatului B.C. iar o parte din acestea chiar au locuit în imobilul respectiv, în baza art. 118 lit. b) C. pen. și art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 s-a luat aceeași măsură de siguranță și față de imobilul situat în Târgoviște, județul Dâmbovița, reprezentând bun folosit la comiterea infracțiunilor de trafic de persoane, menținându-se totodată, sechestrul asiguratoriu instituit în faza de urmărire penală prin ordonanța din 30 iulie 2009 emisă de DIICOT - Biroul Teritorial Dâmbovița.

Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal au declarat apel coinculpații B.C., D.A.S., P.V., T.V.V. și T.F.G., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică. Reiterând împrejurările de fapt și de drept invocate la primul grad de jurisdicție dezvoltate în scris și pe larg expuse în partea introductivă a încheierii de ședință din data de 17 decembrie 2010, când a avut loc dezbaterea apelurilor pe fond, printr-un motiv comun de apel aceștia au susținut că printr-o incompletă analiză și injustă apreciere a probelor administrate, netemeinic au fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prevăzută de art. 13 alin. (1) și 3 teza a II-a raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, respectiv prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și aceea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2001 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen.

Se impune a se observa că nu există dovezi certe care să susțină existența faptelor și vinovăției, că deși acuzațiile au fost contestate constant de inculpați, situația de fapt s-a reținut pe baza plângerilor și declarațiilor părților vătămate, date în cursul urmăririi penale cu nesocotirea normelor procedurale imperative înscrise în art. 68 C. proc. pen., inclusiv asistarea de părinți, alți reprezentanți legali sau ai autorității tutelare competente ori avocaților.

Aceasta în pofida faptului că audiate fiind cu respectarea garanțiilor legale, la cercetarea judecătorească toate declarațiile făcute în prima fază procesuală au fost retractate, motivându-se credibil, că datorită imaturității specifice stării de minoritate și presiunilor psihice exercitate de organele de anchetă penală privind inculparea pentru activitățile de prostituție notorie practicate în perioada încriminată, acestea au acceptat confirmarea nereală a comiterii infracțiunilor de trafic imputate apelanților inculpați.

Pe de altă parte, în raport de ultima circumstanță de fapt și în contextul recunoașterii a acceptării sprijinului solicitat de părțile vătămate în cauză, pentru consumarea actelor sexuale oferite, contra cost, în sensul găzduirii, intermedierii legăturilor cu clienții, transportării acestora la locul de efectuare a prestațiilor ori încasării unei cote părți din sumele obținute, acte materiale comise separat și fără exercitarea de amenințări ori alte constrângeri, conform Deciziei nr. 16/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite dată în interesul legii, apelanții B.C. și D.S.A. ar putea răspunde cel mult pentru infracțiunea de proxenetism încriminată în art. 329 alin. (3) C. pen.

La rândul lor, în principal, coinculpații P.V., T.V.V. și T.F.G. au solicitat achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., susținând în esență, că nu s-a făcut dovada prin probe concludente pentru aflarea adevărului că în cursul anului 2009 ei s-ar fi implicat în activități de recrutare, transport și găzduire a părților vătămate sau ar fi exercitat presiuni psihice sau fizice asupra acestora, în vederea practicării prostituției și împărțirii beneficiilor materiale realizate din atari activități. În subsidiar și coinculpații P.V., T.V.V. și T.F.G. au solicitat schimbarea încadrării juridice dată activității infracționale din trafic de persoane minore prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) raportat la art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și respectiv art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen.

Într-un alt subsidiar toți inculpații au criticat individualizarea pedepselor stabilite în primă instanță, susținând că față de circumstanțele cauzei și datele personale, inclusiv lipsa unor dovezi că ar fi exercitat presiuni fizice ori psihice asupra victimelor în vederea practicării prostituției, scopul preventiv și retributiv al acestora s-ar putea realiza prin reducerea cuantumului la limita minimă prevăzută de lege, dându-se o mai mare eficiență circumstanțelor prevăzută de art. 74 C. pen. recunoscute în cazul coinculpaților D.A.S., P.V. și T.F.G. La judecarea apelurilor, instanța de control judiciar a pus în vedere inculpaților posibilitatea de a fi audiați și față de acceptarea de către B.C.

și T.V.V., cei doi inculpați au fost audiați. Verificând sentința atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele de reformare invocate precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer dispozițiile art. 371 alin. (2) raportat la art. 372 alin. (1) C. proc. pen., curtea a reținut și motivat că faptele, împrejurările săvârșirii acestora și vinovăția inculpaților B.C., T.V.V. zis "V.", T.F.G. zis "G.", P.V. și D.A.S. au fost corect stabilite de prima instanță, găsindu-și corespondent în probele administrate ce au fost complet analizate și just apreciate. Cât privește individualizarea pedepselor, curtea a constatat că prima instanță a interpretat restrictiv criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

cu ocazia stabilirii pedepselor aplicate inculpaților B.C., P.V. și D.A.S., pedepsele fiind prea aspre. Prin Decizia penală nr. 119 din 22 decembrie 2010 a admis apelurile inculpaților B.C., P.F. și D.A.S. A desființat în parte sentința, în latura penală a descontopit pedepse aplicate celor trei inculpați în pedepsele componente și : - a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului B.C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 11 ani la 10 ani închisoare și în urma recontopirii a dispus ca inculpatul să execute 10 ani închisoare; - a redus pedepse principale aplicate inculpaților P.V.

și D.A.S., pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) teza a II-a raportat la art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 C. pen. de la 5 ani la 3 ani și 6 luni închisoare. În urma recontopirii pedepsei astfel reduse cu celelalte pedepse a dispus ca fiecare inculpat să execute pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare. A respins apelurile declarate de inculpații T.V.V. și T.F.G. ca nefondate. A menținut starea de arest a inculpaților și a dedus durata reținerii și arestării preventive. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații B.C., P.V. și T.V.V. Inculpatul T.V., prin motivele de recurs scrise a criticat sentința și decizia ca nelegale și netemeinice invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 4, 17, 18 și 14 C. proc.

pen. A susținut în esență că: - potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 ședințele de judecată în cauzele privind infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 13 și de pornografie infantilă prevăzută de art. 8 nu sunt publice. Deoarece ședințele de judecată au avut loc cu participarea publicului, cercetarea judecătorească este nulă și se impune casarea cu trimitere spre rejudecare; - greșit instanța de apel nu a schimbat încadrarea juridică din art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen. în cazul părții vătămate C.M. Din probele administrate rezultă că aceasta a practicat prostituția încă din anul 2006. Probele administrate confirmă că față de această parte vătămată nu s-au efectuat constrângeri de nicio natură pentru ca să se prostitueze ci din contră aceasta „a bănuit" că trebuie să se prostitueze.

Poziția subiectivă a victimei a fost aceea de a se prostitua, iar ea nu a fost viciată de activitatea inculpaților; - în ce privește infracțiunea de constituire de grup infracțional prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 instanțele au comis o gravă eroare de fapt condamnându-l pe inculpat. Din considerentele celor două hotărâri nu rezultă aspecte privind modalitatea de constituire a grupului infracțional, modul în care s-au cunoscut inculpații și nici pe ce criterii s-au stabilit rolurile lor. Se arată în hotărâre în mod generic că în prima jumătate a anului 2009 inculpații au hotărât să se constituie într-un grup infracțional având ca obiect exploatarea sexuală a unor persoane de sex feminin.

Sesizarea din oficiu are loc la 4 mai 2009 cu privire la B.C., iar inculpații au fost arestați la două luni după aceasta, la 11 iulie 2009. Această perioadă de numai două luni este insuficientă pentru constituirea grupului, având în vedere declarațiile inculpaților că nu se cunoșteau între ei; - pedeapsa aplicată inculpatului este greșit individualizată având în vedere participarea sa minoră, care s-a limita la a-l însoți pe inculpatul B.C. la Ploiești, pe care îl împrumutase cu niște bani pentru ca acesta să o cumpere pe partea vătămată C.M. Inculpatul nu a beneficiat de sume de bani obținute din practicarea prostituției de către C.M., iar acasă are 1 copil de care trebuie să se ocupe singur fiindcă concubina sa a decedat.

Prin memoriul depus de inculpatul P.V., acesta a arătat că în urma unor probleme familiale a intrat în anturajul care l-a adus în fața instanței și s-a soldat cu condamnarea sa. Realizând greșeala comisă ținând seama și de timpul în care a fost privat de libertate a solicitat să i se aplice o sancțiune cu caracter administrativ. Inculpatul B.C. personal și prin apărător a reiterat motivele din apel. A susținut că se impune schimbarea încadrării din infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2000 în infracțiunea de proxenetism. în subsidiar a cerut ca potrivit art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. să se dispună o nouă individualizare a pedepsei, având în vedere că a recunoscut și regretat faptele și a avut o contribuție redusă la săvârșirea lor.

Recursurile sunt nefondate. Din cuprinsul actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei rezultă că instanțele au reținut o situație de fapt corectă, au dat faptelor încadrarea juridică legală și au făcut o justă individualizare a pedepselor cu modificările din apel. Apărările inculpaților că nu au constituit o grupare infracțională în sensul art. 8 din Legea nr. 39/2003, au fost înlăturate motivat de prima instanță. Instanța de apel în fața căreia s-a ridicat aceeași chestiune a motivat că la circa un an de zile după liberarea condiționată din executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată inculpatului B.C. prin Sentința penală nr. 445 din 22 noiembrie 2005 a Tribunalului Dâmbovița acesta a înțeles să reia activitatea infracțională pentru obținerea de venituri din exploatarea prostituției practicate de tinere femei minore sau majore.

Folosind imobilul proprietate personală cum și apartamentul sorei sale, îngrijit de mama sa, în asociere cu inculpații P.V., D.A.S., T.V.V. și T.F.G. a acționat timp de circa 2 luni, gruparea fiind destrămată în urma investigațiilor efectuate de poliția judiciară din cadrul SCCO Dâmbovița. Din probele administrate rezultă că activitatea infracțională obiect al prezentei cauze nu a fost rezultatul unei înțelegeri întâmplătoare, spontane ci s-a derulat prin executarea de acțiuni materiale, repetate și conjugate, necesare consumării raporturilor sexuale comandate tinerelor femei, constrânse moral sau fizic să le consume cu diverși bărbați, clienți racolați în arealul municipiului Târgoviște și localităților limitrofe.

Potrivit înțelegerii prealabile victimele au fost racolate de către inculpații B.C., T.V.V., P.V. și D.A.S., iar pentru găzduirea acestora pe perioada în care s-a realizat exploatarea și prestarea actelor sexuale s-au folosit în principal apartamentele inculpatului B.C. și cel aparținând surorii sale (în care locuia mama acestuia B.V., ce asigura îngrijirea imobilului), precum și în acela folosit de coinculpatul D.A.S. Totodată, s-a convenit și participarea la beneficiile realizate, inculpatului B.C. revenindu-i o cotă procentuală de 30% din prețurile încasate/partidă sex oral sau normal, în considerarea punerii la dispoziție a locațiilor necesare consumării acestuia precum și a racolării bărbaților clienți și stabilirii legăturilor între aceștia și victime, iar diferența era predată coinculpatului care avea în exploatare directă majora sau minora supusă prostituției.

În aceste condiții inculpatul B.C. era acela care stabilea și percepea prețul/partidă de sex, cuantificat la 100 RON/oră de sex normal și 50 RON/oră de sex oral. Pentru un preț mai bun și în cazul unor clienți de încredere exista și posibilitatea ca prestațiile sexuale comandate să fie efectuate în locații anume alese de aceștia din urmă (de regulă hoteluri). Atunci când victima respectivă refuza să mai practice prostituția pentru membrii grupării, aceasta era urmărită de inculpații B.C. și T.F.G. "latura dură", prinsă pe stradă, agresată fizic și readusă în apartamentul primului pentru a-și relua "serviciile comandate". Nu este fondată nici critica privind nulitatea cercetării judecătorești ca urmare a nerespectării dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

Potrivit art. 290 C. proc. pen., ședința de judecată este publică, iar dacă judecarea în ședință publică ar putea aduce atingere unor interese de stat, moralei, demnității sau voinței intime a persoanei, instanța, la cerere sau din oficiu, poate declara ședința secretă pe tot cursul sau pentru o anumită parte a judecării cauzei. Prin Capitolul IV al Legii nr. 678/2001 cu titlul „Dispoziții speciale privind procedura judiciară" s-a prevăzut în art. 24 că ședința de judecată în cauzele privind infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 13 și de pornografie infantilă prevăzută de art. 18, nu este publică. Încălcarea acestei dispoziții nu atrage nulitatea absolută prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc.

pen. Potrivit acestui text, dispozițiile referitoare la publicitatea ședinței de judecată sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Aceasta înseamnă că numai dacă instanța de judecată a încălcat dispozițiile art. 290 C. proc. pen. judecând cauza fără publicitate hotărârea este nulă absolut. Potrivit art. 197 alin. (1) C. proc. pen., încălcările dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal atrag nulitatea actului, numai atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului. Așa cum s-a arătat prin alin. (2) al art. 197 sunt sancționate cu nulitate absolută dispozițiile referitoare la publicitatea ședinței.

Dispoziția din art. 24 al Legii nr. 678/2001 reprezintă o protecție adusă de legiuitor victimelor infracțiunilor prevăzute de art. 13 și 18 din această lege în favoarea acestora și nu a inculpaților așa încât în măsura în care prin judecarea cauzei în ședință publică s-ar fi putut aduce o vătămare drepturilor vreunei părți aceasta nu putea fi decât persoana vătămată prin infracțiune, victima infracțiunii și nu inculpatul, dreptul de a invoca nulitatea actului conform art. 1 al art. 197 C. pen. aparținând numai acesteia. Înalta Curte constatând că decizia atacată este legală și temeinică urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să se respingă recursurile ca nefondate. În baza art. 385 17 alin. (4) C. proc.

pen. cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce prevenția conform dispozitivului deciziei. Văzând și art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.C., P.V. și T.V.V. împotriva Deciziei penale nr. 119 din 22 decembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul reținerii și arestării preventive de la 9 iulie 2009 la 3 mai 2011 pentru inculpații B.C. și P.V. și de la 11 iulie 2009 la 3 mai 2011 pentru inculpatul T.V.V. Obligă recurenții inculpați B.C. și P.V. la plata sumei de câte 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile pentru apărarea din oficiu, în sumă de câte 300 RON, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurentul inculpat T.V.V.

la plata sumei de 275 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului ales în sumă de 75 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurenții inculpați B.C., P.V. și T.V.V. la plata sumei de câte 250 RON reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu pentru asistența juridică a părților vătămate. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 3 mai 2011.