ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1710/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Dolj, prin sentința civilă nr. 562 din 19 decembrie 2003 a respins acțiunea formulată de reclamanta B.R. în contradictoriu cu Consiliul Local Urzicuța Județul Dolj cu motivarea că, potrivit actului de partaj, încheiat la 5 iulie 1929 de către autorul contestatoarei B.E. și a intimatei B.A., a atribuit dreptul de uzufruct pe tot timpul vieții A.V., iar proprietatea asupra conacului din comuna Urzicuța a fost transmisă celor 5 copii legitimi. Reclamanta B.R.

a formulat contestație împotriva deciziei nr. 1159 din 12 august 2002 a Consiliului Local Urzicuța de aplicare a Legii nr. 10/2001 prin care a solicitat anularea dispoziției și restituirea în natură a imobilului situat în comuna Urzicuța, compus din casă, grajd, siloz, teren aferent în suprafață de 12.500 mp, cu motivarea că este moștenitoarea mamei sale B.E., proprietara imobilului (conac) ce a fost preluat abuziv de stat în anul 1949. Din probele administrate în cauză, acte, raport de expertiză, rezultă că nu exista identitate între imobilele, cel solicitat de contestatoare și cel pentru care a primit despăgubiri intimata B.A., conform Legii nr. 112/1995. Deci una din succesoare a beneficiat de Legea nr. 112/1995, astfel că promovarea unei cereri în condițiile Legii nr. 10/2001 este condiționată de returnarea sumei primite ca despăgubire, actualizată, dacă imobilul nu a fost vândut.

Cum nu exista identitate între persoana care a formulat contestația și beneficiara despăgubirilor la Legea nr. 112/1995 rezultă că soluția pronunțată de Primăria comunei Urzicuța prin care a respins cererea contestatoarei este corectă. Reclamanta B.R. a formulat apel împotriva acestei sentințe criticând-o pentru aplicarea greșită a dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 10/2001. Prin decizia civilă nr. 1625 din 14 mai 2004, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a admis apelul declarat și schimbând sentința apelată a dispus anularea dispoziției nr. 1159/2002 a Primarului comunei Urzicuța, județul Dolj a admis cererea formulată de reclamantă și a dispus retrocedarea în natură a conacului și suprafeței de teren de 1,25 ha, aceasta având un drept indiviz cu moștenitoarea B.A.

Se motivează că ambele au făcut dovada calității de moștenitoare de pe urma autorului V., iar în prezent există imobilul solicitat. Împotriva acestei decizii a făcut recurs B.A., arătând că reclamanta B.R. nu are nici un drept de posesie asupra imobilului (conac) ce a aparținut tatălui său V.N. Proprietățile lui V.N. și B.R. sunt complet diferite, aceasta rezultând din actele existente la dosar. Analizând motivele de recurs prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea sunt întemeiate. Curtea de Apel nu a lămurit pe deplin situația de fapt. Astfel, pe calea recursului de față nu poate fi exercitat controlul judiciar în sensul reglementat de art. 314 C. proc.

civ. De aceea se impune admiterea recursului și casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de apel care prin mijloacele de probă pe care le va găsi utile va lămuri în patrimoniul căruia dintre autorii părților persoane fizice s-au aflat imobilele ce fac obiectul litigiului. Va verifica (stabili) dacă există sau nu identitate între imobilul din acest litigiu și cel pentru care s-au acordat despăgubiri. Văzând și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâtul B.A. împotriva deciziei civile nr. 1190 din 14 mai 2004 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2006.