ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția din 17 august 2006 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, dată în dosarul nr. 632/P/2006, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații I.M., P.D., L.C., T.E., R.M. și P.B.V. pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. Pentru a pronunța astfel, s-au reținut următoarele: La data de 26 mai 2006, D.M., D.D. și D.P. au adresat o plângere Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând cercetarea judecătorilor I.M. (Judecătoria Buftea), P.D. și L.C. (Tribunalul București), T.E., R.M. și P.B.V. (Curtea de Apel București), sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., petenții fiind nemulțumiți de modul în care a fost soluționată cauza dedusă în justiție.

S-a reținut că, aceștia au intenta acțiune la Judecătoria Buftea prin care pe de o parte obligarea numitului N.C. să lase în deplină proprietate și pașnică folosință o suprafață de teren intravilan de 2.950mp. situat în comuna Petrăchioaia. În al doilea capăt de cerere petenții solicitau constatarea nulității titlului de proprietate emis în favoarea numitului N.C. În urma administrării probelor și efectuării cercetării judecătorești, instanța de fond pronunțat sentința civilă nr. 6360 din 20 decembrie 1999, iar atât instanța de apel cât și cea de recurs au constatat că sentința pronunțată de Judecătoria Buftea în cauză este legală și temeinică în deplin acord cu probele administrate în cauză.

Se mai reține că, fiind citați pentru a fi audiați și a face precizări cu privire la acuzațiile formulate, petenții prin declarația dată de D.P. fiica lui D.M. au refuzat să furnizeze alte aspecte. S-a concluzionat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale vreunei infracțiuni, astfel în baza art. 228 C. proc. pen., respectiv la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. și art. 192 C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale. Împotriva acestei rezoluții au formulat plângere petenții, respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția din 6 octombrie 2006, reținându-se că soluția adoptată de procuror este legală și temeinică, iar prin plângerea ulterioară nu s-au adus elemente și date noi care să nu fi fost cunoscute la urmărirea penală.

Împotriva acestei rezoluții petenții au formulat plângere, solicitând desființarea hotărârilor instanțelor. Plângerea este nefondată. În mod corect s-a reținut, din actele premergătoare efectuate în cauză că intimații magistrați nu au săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. Petenții sunt nemulțumiți de hotărârile judecătorești date în cauză ori, cenzurarea hotărârilor poate fi făcută de instanțele de control judiciar. Nu poate fi angajată răspunderea judecătorilor care au instrumentat cauza în lipsa dovedirii relei credințe sau a neglijenței, modalitatea de soluționare a unei cauze ținând de propria conștiință a magistraților și de aplicarea corectă a legii. Așa fiind, plângerea fiind nefondată urmând a fi respinsă, cu obligarea petenților la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarii D.M., D.D. și D.P. împotriva rezoluției din 17 august 2006, dispusă în dosarul nr. 632/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. Obligă petiționarii la plata sumei de câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 29 martie 2007.