ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin rezoluția din 17 august

2006 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, dată în

dosarul nr. 632/P/2006, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

magistrații I.M., P.D., L.C., T.E., R.M. și P.B.V. pentru infracțiunea prevăzută

de art. 246 C. pen.

Pentru a pronunța astfel,

s-au reținut următoarele:

La data de 26 mai 2006, D.M.,

D.D. și D.P. au adresat o plângere Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, solicitând cercetarea judecătorilor I.M. (Judecătoria

Buftea), P.D. și L.C. (Tribunalul București), T.E., R.M. și P.B.V. (Curtea de

Apel București), sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C.

pen., petenții fiind nemulțumiți de modul în care a fost soluționată cauza

dedusă în justiție.

S-a reținut că, aceștia au

intenta acțiune la Judecătoria Buftea prin care pe de o parte obligarea

numitului N.C. să lase în deplină proprietate și pașnică folosință o suprafață

de teren intravilan de 2.950mp. situat în comuna Petrăchioaia.

În al doilea capăt de cerere

petenții solicitau constatarea nulității titlului de proprietate emis în

favoarea numitului N.C.

În urma administrării probelor

și efectuării cercetării judecătorești, instanța de fond pronunțat sentința

civilă nr. 6360 din 20 decembrie 1999, iar atât instanța de apel cât și cea de

recurs au constatat că sentința pronunțată de Judecătoria Buftea în cauză este

legală și temeinică în deplin acord cu probele administrate în cauză.

Se mai reține că, fiind

citați pentru a fi audiați și a face precizări cu privire la acuzațiile formulate,

petenții prin declarația dată de D.P. fiica lui D.M. au refuzat să furnizeze

alte aspecte.

S-a concluzionat că nu sunt

întrunite elementele constitutive ale vreunei infracțiuni, astfel în baza art. 228

C. proc. pen., respectiv la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. și art. 192

C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale.

Împotriva acestei rezoluții

au formulat plângere petenții, respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția din 6

octombrie 2006, reținându-se că soluția adoptată de procuror este legală și

temeinică, iar prin plângerea ulterioară nu s-au adus elemente și date noi care

să nu fi fost cunoscute la urmărirea penală.

Împotriva acestei rezoluții petenții

au formulat plângere, solicitând desființarea hotărârilor instanțelor.

Plângerea este nefondată.

În mod corect s-a reținut,

din actele premergătoare efectuate în cauză că intimații magistrați nu au

săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen.

Petenții sunt nemulțumiți de

hotărârile judecătorești date în cauză ori, cenzurarea hotărârilor poate fi

făcută de instanțele de control judiciar.

Nu poate fi angajată

răspunderea judecătorilor care au instrumentat cauza în lipsa dovedirii relei

credințe sau a neglijenței, modalitatea de soluționare a unei cauze ținând de

propria conștiință a magistraților și de aplicarea corectă a legii.

Așa fiind, plângerea fiind

nefondată urmând a fi respinsă, cu obligarea petenților la cheltuieli judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea

formulată de petiționarii D.M., D.D. și D.P. împotriva rezoluției din 17 august

2006, dispusă în dosarul nr. 632/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

Obligă petiționarii la plata

sumei de câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință

publică, azi 29 martie 2007.