ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4172/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 21 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală, a fost menținută starea de arest a inculpatului recurent P.F., în baza a mandatului de arestare preventivă nr. 2/ F/UP din 24 februarie 2006, emis de Curtea de Apel București, secția I penală. Pentru a dispune astfel, s-a arătat că nu au încetat temeiurile de fapt și de drept care au dus la arestarea inculpatului, potrivit art. 143 și art. 148 C. proc. pen., astfel încât să nu fie menținută măsura arestării potrivit art. 160 lit. b), raportat la art. 300 2 C. proc. pen., avându-se în vedere gravitarea faptelor, împrejurările în care au fost săvârșite, ceea ce presupune pericol social concret pentru ordinea publică.

Încheierea a fost atacată cu recurs în termen legal de către inculpat, pe considerent că nu se mai impunea menținerea arestării preventive față de poziția adoptată de el pe parcursul desfășurării procesului penal, constând în aceea că a adoptat o poziție sinceră, iar sumele de bani pe care le-a pretins și primit s-au datorat unor împrejurări legate de o situație familială delicată, astfel încât nu mai prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică și ca atare, se impune înlocuirea arestării preventive înscrisă la art. 136 lit. d) C. proc. pen., cu cea de la art. 136 lit. b) C. proc. pen., privind obligarea de a nu părăsii localitatea. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A.

a dispus trimiterea în judecată prin rechizitoriul din 20 martie 2006 a inculpatului P.F., pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 254 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., cu referire la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, respectiv, comiterea infracțiunilor de luare de mită în formă continuată și asocierea în vederea săvârșirii infracțiunii de luare de mită. S-a reținut ca situație de fapt că, în perioada octombrie - decembrie 2005, în baza unei rezoluții infracționale unice, pe fondul efectuării unor verificări în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, în calitate de inspector principal de poliție din cadrul I.P.J.

Ilfov – S.I.F., a pretins în patru rânduri prin intermediul inculpaților P.V., B.R. și N.R., sume cuprinse între 6.000 dolari S.U.A. și 60.000 dolari S.U.A. de la mai mulți comercianți de cetățenie chineză care dețin depozite închiriate de la SC O.I.G. SRL, în scopul de a nu aplica sancțiuni contravenționale societăților comerciale, sume pe care le-au împărțit. Împotriva inculpatului s-a luat măsura arestării preventive, măsură ce a fost prelungită și menținută, ultima fiind cea din 21 iunie 2006, împotriva căreia s-a declarat recurs de către inculpat, cu motive arătate. Văzând materialul probator de la dosar, se constată în mod neîndoielnic că sunt indici ale infracțiunii de luare de mită în formă continuată, astfel încât, în mod just și în conformitate cu prevederile art. 143 și 148 lit. h) C. proc.

pen., s-a luat față de inculpat măsura arestării preventive. Având în vedere că subzistă în continuare temeiurile de fapt și de drept, respectiv cele de la art. 143 și 148 lit. h) C. proc. pen., se constată că în mod temeinic și în conformitate cu dispozițiile art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., instanța de fond a menținut arestarea preventivă. Susținerea recurentului inculpat din motivele de recurs, referitoare la faptul că în raport de poziția sinceră adoptată pe parcursul procesului penal de a recunoaște comiterea faptelor, că acestea au fost comise într-o împrejurare specială determinată de starea familială, se constată că nu justifică înlocuirea măsurii arestării preventive prevăzute la art. 136 lit. d) cu măsura preventivă de la art. 136 lit. b) C. proc.

pen., privind obligarea inculpatului de a nu părăsi localitatea, având în vedere calitatea și funcția deținută de către recurentul inculpat, numărul de acte materiale săvârșite și împrejurările concrete în care au fost comise și sumele de bani obținute, ceea ce presupune periculozitate social sporită din partea acestuia și ca atare pericol social concret pentru ordinea publică, astfel încât nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive. Așa fiind, recursul declarat este nefondat și în consecință, se va respinge în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 189 și urm. C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de declarat de inculpatul P.F.C., împotriva încheierii din 21 iunie 2006 pronunțată de Curții de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 3199/2/2006. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 iunie 2006.