ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4674/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 10 iulie 2006, Curtea de

Apel Brașov a luat în discuție, între altele, legalitatea și temeinicia măsurii

arestării preventive privind pe inculpata E.L. trimisă în judecată pentru

săvârșirea infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de art.

174 raportat la art. 175 lit. c) și art. 176 lit. a) C. pen.

Prin încheierea de la aceeași dată,

10 iulie 2006, pronunțată în dosarul nr. 175/P/Ap/MF/2005, Curtea de Apel

Brașov a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpata E.L. cu

motivarea că „Măsura arestării preventive s-a luat cu respectarea tuturor

dispozițiilor legale raportate la starea de fapt cu care a fost sesizată

instanța, constatându-se legalitatea ei, iar împrejurarea că inculpata se află

în Spitalul Penitenciar Jilava nu determină încetarea temeiurilor ce au stat la

baza luării măsurii arestării preventive”, cum și faptul că „Probele

administrate până în prezent conduc la presupunerea că fapta poate fi reținută

în sarcina inculpatei”, victima fiind un copil în vârstă de 9 ani, ucis în timp

ce dormea, prin aplicarea de lovituri cu un topor în zona capului și în

regiunea superioară a corpului.

Împotriva acestei încheieri a

declarat recurs inculpata, pe care însă nu l-a motivat, iar apărătorul desemnat

din oficiu a lăsat soluționarea acesteia la aprecierea instanței.

Recursul declarat de inculpata E.L. este

nefondat.

Întrucât în cauză nu au fost

invocate motivele pentru care s-a declarat recursul de față, Înalta Curte

urmează a verifica, din oficiu, legalitatea și temeinicia încheierii pronunțată

de prima instanță (curtea de apel).

Din actele de la dosar rezultă că

inculpata a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor

calificat și deosebit de grav, iar temeiul arestării preventive l-a constituit

prevederile art. 148 lit. h) C. proc. pen., respectiv, săvârșirea unei

infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață alternativ

cu pedeapsa închisorii și există probe certe că lăsarea sa în libertate

prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Verificând încheierea atacată cu

recurs în raport cu cele mai sus-arătate, se constată că în cauză temeiurile

care au stat la baza arestării preventive a inculpatei nu au dispărut, mai mult

chiar, în cauză s-a pronunțat împotriva acesteia, în primă instanță, o hotărâre

de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate care, chiar dacă nu este

definitivă, este în măsură să dovedească că trimiterea sa în judecată s-a făcut

cu respectarea prevederilor legale, prefigurându-se vinovăția acesteia.

În consecință, recursul declarat de

inculpata E.L. fiind nefondat, urmează a fi respins, ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei

decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpata E.L. împotriva încheierii din 10 iulie 2006 pronunțată de

Curtea de Apel Brașov, secția pentru minori și familie, în dosarul nr. 175/P/MF/Ap/2005.

Obligă recurenta inculpată la plata

sumei de 120 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei

reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

26 iulie 2006.