ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3998/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Tribunalul Suceava, prin sentința penală nr. 432 din 14 decembrie 2005, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnatul P.L., în temeiul dispozițiilor art. 394 și 403 alin. (3) C. proc. pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., revizuentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei din care 100 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției. S-a reținut că inculpatul P.L. se află în executarea pedepsei de 23 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., art. 197 alin. (1) și (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 203 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 20 raportat la art. 197 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 20 raportat la art. 203 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Sentința penală nr. 62 din 17 martie 2004 a Tribunalului Suceava a rămas definitivă prin respingerea, ca nefondat, a recursului inculpatului prin decizia penală nr. 3854 din 8 iulie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Condamnatul se află încarcerat de la data de 13 noiembrie 2000. În motivarea cererii de revizuire, condamnatul P.L. a susținut faptul că este nevinovat și nu a săvârșit infracțiunile care i-au fost reținute în sarcină, probele administrate în cauză fiind, greșit interpretate de instanțele de judecată. Instanța de fond a constatat că toate aceste susțineri au constituit apărări pe care inculpatul le-a formulat în timpul procesului penal și care au fost avute în vedere și analizate cu ocazia soluționării cauzei în fond, precum și în căile de atac, dar care nu se încadrează în cazurile prevăzute de art. 394 C. proc.

pen. Curtea de Apel Suceava, prin decizia penală nr. 72 din 27 februarie 2006, a respins, ca nefondat, apelul revizuentului pe care l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei din care 100 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției. Instanța de control judiciar a constatat că cererea formulată de revizuent de a se efectua o expertiză medico-legală în cadrul I.M.L. Mina Minovici București nu este admisibilă în calea de atac a revizuirii, iar motivul invocat, de a nu se fi analizat toate probele administrate la instanța de fond, nu se regăsește printre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs în termen legal revizuentul P.L., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunțate și admiterea cererii de revizuire, potrivit motivelor prevăzute de art. 394 lit. a) și d) C. proc. pen. Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen. Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat. Prin cererea de revizuire formulată, inclusiv prin motivele de recurs, condamnatul P.L. a criticat modul în care instanțele de judecată au administrat și interpretat probele în dosarul având ca obiect tragerea sa la răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat, viol și incest.

Toate aceste susțineri au constituit apărarea pe care inculpatul și-a formulat-o atât în fața instanței de fond, cât și în căile de atac ordinare pe care le-a promovat. Instanțele de judecată au cunoscut și au avut în vedere susținerile condamnatului atunci când au pronunțat soluțiile respective. În motivarea cererii sale de revizuire, condamnatul nu a învederat fapte sau împrejurări care să nu fi fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. Totodată, condamnatul nu a făcut dovada că un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere. Solicitarea condamnatului de a se efectua o expertiză medico-legală a fost corect respinsă întrucât în calea de atac extraordinară a revizuirii nu se pot administra astfel de probe.

În consecință, Curtea constată că cererea de revizuire a condamnatului a fost respinsă în mod just, hotărârile atacate fiind legale și temeinice deoarece în cauză nu s-a făcut dovada cazurilor expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Așa fiind, și neconstatând existența altor cazuri de casare, Curtea urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul P.L. Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul P.L. împotriva deciziei penale nr. 72 din 27 februarie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția penală. Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 iunie 2006.