ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7603/2006

Asupra recursului de față: Prin cererea înregistrată la data de 5 mai 2003, reclamantul U.A. a chemat în judecată pe pârâtele S.C. CMB SA Bocșa și A.P.A.P.S. București, solicitând instanței să dispună restituirea în natură a imobilului înscris în C.F. Bocșa Română cu nr.top 993/5/A, să anuleze titlul de proprietate al S.C. CMB SA Bocșa asupra terenului ce face obiectul C.F. Bocșa, cu nr.top indicat și intabularea dreptului său de proprietate în cartea funciară menționată. În subsidiar, în cazul în care imobilul arătat nu poate fi restituit în natură a solicitat obligarea la despăgubiri bănești. În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că îndeplinind condițiile prevăzute de art. 3, art. 4 pct. 3, 6 pct. 1 și 11 din Legea nr. 10/2001, a formulat notificarea înregistrată cu nr. 317 din 22 august 2001, către unitatea deținătoare solicitând restituirea în natură a imobilului identificat în C.F.

Bocșa Română. Procedura de soluționare a notificării instituită de lege nu a … condițiile de validitate impuse, în locul unei decizii motivate în fapt și în drept, primind o adresă de la directorul societății, prin care îi învederează că ar fi fost de rea-credință, întrucât ar fi revendicat imobilul care aparținea părinților săi. Această adresă este nulă din punct de vedere juridic, persoanele care au întocmit-o neavând calitatea de a se pronunța conform Legii nr. 10/2001, iar răspunsul comunicat reclamantului echivalează cu refuzul de restituire. Ulterior, prin precizarea de acțiune formulată în cauză, reclamantul a solicitat anularea adresei nr. 2526 din 24 martie 2003 emisă de pârâta societate comercială, ca și constatarea nevalabilității titlului pârâtei și restituirea în natură a terenului înscris în C.F.

Bocșa și despăgubiri pentru casă, anexe gospodărești și livadă expropriate și demolate. A mai solicitat restabilirea situației anterioare de carte funciară în sensul radierii titlului de proprietate al societății și reîntabularea dreptului său de proprietate, iar, în subsidiar, în situația în care terenul nu mai poate fi restituit în natură, acordarea de despăgubiri bănești. Prin sentința civilă nr. 3459 din 19 noiembrie 2003 a Tribunalului Caraș-Severin a fost admisă acțiunea reclamantului. S-a constatat că reclamantul este unicul moștenitor al numiților U.I., M.L., T.J., P.A., proprietari tabulari ai imobilului înscris în C.F. Bocșa Română nr.top 993/5 Pomiște în Poanca în suprafață de 2158 mp.

S-a dispus anularea adresei nr. 2526 din 24 martie 2003 emisă de pârâta S.C. CMB SA Bocșa, ca și a titlului de proprietate al pârâtei asupra imobilului mai sus descris. S-a dispus restituirea în natură către reclamant a imobilului înscris în C.F. Bocșa Română subparcela nr.top BR 106/1/1 (parcela cu nr.top vechi 993/5/9) teren intravilan cu suprafața de 641 mp, subparcelă rezultată în urma dezmembrării parcelei nr.top BR 106/1 conform suplimentului de expertiză tehnică efectuată de experta C.E. astfel: - subparcela nr.top BR 106/1/1, teren intravilan cu suprafața de 641 mp, subparcela nr.top BR106/1/2, teren cu uzina CM Bocșa SA sector sud compusă din lac, cantină, magazii, dispensar medical, atelier reparații, hală producție, stație, pod rulant, pompieri, casa nr. 1010, cu întindere de 137.657 mp proprietar tabular rămânând SC.

CMB SA Bocșa. A fost autorizat Biroul de Carte Funciară al Judecătoriei Reșița să intabuleze în C.F. dreptul de proprietate astfel obținut de către reclamant. A fost obligată pârâta S.C. CMB SA Bocșa să-i plătească reclamantului suma de 1.585.010.000 lei cu titlu de despăgubiri bănești, reprezentând c/valoarea celor două case demolate din Bocșa , ca și a terenului ce nu poate fi retrocedat din parcela nr.top 993/5, sumă ce va fi reactualizată la data plății efective. Prima instanță a reținut, în esență că reclamantul, în calitate de moștenitor al proprietarilor tabulari a formulat notificarea cu nr. 317 din 11 august 2001 către societatea pârâtă prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului cuprins în C.F.

Bocșa Română, imobil expropriat în baza Decretului nr. 265 din 27 decembrie 1974, imobil ce se încadrează în categoria celor prevăzute de art. 1, art. 11 din Legea nr. 10/2001. Față de situația actuală a bunului solicitat astfel cum a rezultat din constatările raportului de expertiză efectuat în cauză, precum și în temeiul art. 11 din Legea nr. 10/2001, instanța s-a pronunțat în sensul celor reținute în dispozitivul sentinței. Apelul declarat de pârâta S.C. CMB SA Bocșa a fost admis prin decizia civilă nr. 1714 din 3 septembrie 2004 a Curții de Apel Timișoara, hotărâre prin care a fost schimbată în parte sentința apelată în sensul înlăturării dispoziției privind obligarea apelantei la plata către reclamant a sumei de 1.585.010.000 lei cu titlu de despăgubiri bănești, reprezentând contravaloarea terenului ce nu poate fi retrocedat și a celor două case demolate.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței. S-a reținut că, față de prevederile art. 37 alin. (2), art. 37 din Legea nr. 10/2001 reclamantul avea obligația să continue procedura începută prin notificarea adresată prefecturii sau să o cheme în judecată, această instituție fiind abilitată să centralizeze notificările și ofertele de acordare a despăgubirilor bănești și să transmită centralizatoarele Ministerului Finanțelor Publice. În acest fel, în mod greșit a fost obligată pârâta societate comercială să plătească reclamantului despăgubiri bănești, în cauză fiind întrunite cerințele legale menționate și nu cele prevăzute de art. 27 din Legea nr. 10/2001 care se referă la alte categorii de imobile, decât cel în litigiu.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, sens în care a susținut următoarele: 1. instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. În acest sens, a susținut că în cauză, raportat la obiectul criticilor, apelanta a solicitat doar micșorarea despăgubirilor bănești în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 1 din Legea nr. 10/2001 și nicidecum înlăturarea dispoziției privind acordarea despăgubirilor bănești. În atare situație, instanța a încălcat prevederile art. 129 pct. 6 C. proc. civ., potrivit cărora „în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății”, ca și prevederile art. 295 C. proc.

civ., potrivit cărora instanța va judeca doar în limita motivelor invocate în cererea de apel. Nefiind învestită în sensul reținut prin dispozitivul deciziei, instanța a pronunțat extra petit , mai mult decât a solicitat apelanta, cu încălcarea caracterului devolutiv al apelului. 2. hotărârea este lipsită de temei legal, motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sens în care s-a susținut greșita aplicare a prevederilor art. 36 din Legea nr. 10/2001 modificată, întrucât pretențiile sale privesc restituirea în natură a bunului și doar în subsidiar, acordarea de despăgubiri bănești.

Pornind de la o premisă greșit, respectiv adresarea unei notificări și prefecturii, instanța de apel a considerat că societatea pârâtă are calitate procesuală pasivă numai cu privire la restituirea în natură, iar în ceea ce privește despăgubirile legitimare procesuală ar avea prefectura, considerente ce sunt contrare prevederilor art. 21, art. 11 coroborat cu art. 24 pct. 2, 3 și 4 din Legea nr. 10/2001 modificate. Prevederile art. 36 din Legea nr. 10/2001 sunt aplicabile doar în cazul imobilelor prevăzute la art. 16 din lege, categorie în care nu se încadrează imobilul în litigiu. Recursul este fondat pentru considerentele ce succed: Dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. cuprind două ipoteze distincte: un caz de plus petita , când instanța a acordat mai mult decât s-a cerut și un caz de extra petita , când instanța s-a pronunțat asupra unui lucru care nu s-a cerut.

Prezentarea succintă a celor două ipoteze ale textului legal menționat, relevă că acesta are ca finalitate respectarea principiului disponibilității procesuale, principiu ce guvernează judecata procesului civil în toate etapele procesuale, inclusiv în fața instanțelor de control judiciar ordinar. Însă, în speță, criticile axate pe motivul de recurs analizat se vădesc a nu fi fondate, întrucât în dezvoltarea motivelor de apel pârâta a criticat atât cuantumul, dar și legalitatea măsurilor reparatorii acordate, aspect cu referire la care s-au pronunțat judecătorii apelului, în sensul greșitei obligări a pârâtei la plata acestora. Sunt fondate însă criticile axate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., pentru considerentele: Este de necontestat că imobilul solicitat a fost expropriat, astfel încât în stabilirea și acordarea măsurilor reparatorii sunt aplicabile dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001, corect reținute de ambele instanțe. Greșit însă, cu încălcarea prevederilor legale citate, aplicabile exclusiv categoriei de imobile ce constituie și obiectul prezentului litigiu, instanța de apel a înlăturat obligația pârâtei implicate în procedura specială prevăzută de această lege, justificat de categoria măsurilor reparatorii solicitate și care ar atrage competența altor instituții dintre cele prevăzute de lege, ca și de împrejurarea că în cauză nu ar fi incidente prevederile art. 27 din aceeași lege.

Considerentele sus enunțate și, consecutiv hotărârea pronunțată sub aspectul analizat sunt date cu greșita aplicare a legii, întrucât atât la momentul sesizării instanței, cât și a soluționării apelului, textul art. 11 din Legea nr. 10/2001 prevedea riguros și restrictiv categoriile de măsuri reparatorii prin echivalent cuvenite pentru categoria de imobile analizate și între care nu se regăsesc și despăgubirile bănești. Mai mult, măsura reparatorie reținută de instanțe a fost abrogată prin Legea nr. 247/2005, ale cărei dispoziții imperative și de imediată aplicare, sunt aplicabile și prezentului raport juridic litigios.

Se mai reține totodată că, necontestate, imobilele solicitate și care nu pot fi restituite se află în patrimoniul pârâtei, societate comercială privatizată, astfel încât greșit au fost înlăturate prevederile art. 27 din lege( în numerotarea în vigoare la data soluționării apelului), în speță fiind îndeplinită întocmai ipoteza alin. (1) a textului legal menționat (în prezent art. 29 din lege). Ca urmare, constatând existența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul reclamantului va fi admis cu consecința modificării deciziei date în apel potrivit dispozitivului prezentei hotărâri, cu menținerea restului dispozițiile deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de U.A. împotriva deciziei civile nr. 1714 din 3 septembrie 2004 a Curții de Apel Timișoara. Casează decizia și, în parte, sentința civilă nr. 3459 din 19 noiembrie 2003 a Tribunalului Caraș-Severin, în sensul că S.C. CMB SA Bocșa este obligată să acorde măsuri reparatorii, prin echivalent, în limita valorii de 158.501 lei reclamantului. Menține restul dispozițiilor sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2006.