ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7603/2006

Asupra recursului de față:

Prin cererea înregistrată la data de 5 mai 2003, reclamantul U.A. a

chemat în judecată pe pârâtele S.C. CMB SA Bocșa și A.P.A.P.S.

București, solicitând instanței să dispună restituirea în

natură a imobilului înscris în C.F. Bocșa Română cu nr.top

993/5/A, să anuleze titlul de proprietate al S.C. CMB SA Bocșa asupra

terenului ce face obiectul C.F. Bocșa, cu nr.top indicat și

intabularea dreptului său de proprietate în cartea funciară

menționată. În subsidiar, în cazul în care imobilul arătat nu

poate fi restituit în natură a solicitat obligarea la despăgubiri

bănești.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a susținut că îndeplinind condițiile prevăzute

de art. 3, art. 4 pct. 3, 6 pct. 1 și 11 din Legea nr. 10/2001, a formulat

notificarea înregistrată cu nr. 317 din 22 august 2001, către unitatea

deținătoare solicitând restituirea în natură a imobilului

identificat în C.F. Bocșa Română.

Procedura de soluționare a

notificării instituită de lege nu a ....... condițiile de

validitate impuse, în locul unei decizii motivate în fapt și în drept, primind

o adresă de la directorul societății, prin care îi

învederează că ar fi fost de rea-credință, întrucât ar fi

revendicat imobilul care aparținea părinților săi.

Această adresă este nulă din punct de vedere juridic, persoanele

care au întocmit-o neavând calitatea de a se pronunța conform Legii nr.

10/2001, iar răspunsul comunicat reclamantului echivalează cu refuzul

de restituire.

Ulterior, prin precizarea de

acțiune formulată în cauză, reclamantul a solicitat anularea

adresei nr. 2526 din 24 martie 2003 emisă de pârâta societate

comercială, ca și constatarea nevalabilității titlului

pârâtei și restituirea în natură a terenului înscris în C.F.

Bocșa și despăgubiri pentru casă, anexe gospodărești

și livadă expropriate și demolate.

A mai solicitat restabilirea

situației anterioare de carte funciară în sensul radierii titlului de

proprietate al societății și reîntabularea dreptului său de

proprietate, iar, în subsidiar, în situația în care terenul nu mai poate

fi restituit în natură, acordarea de despăgubiri bănești.

Prin sentința civilă nr.

3459 din 19 noiembrie 2003 a Tribunalului Caraș-Severin a fost admisă

acțiunea reclamantului. S-a constatat că reclamantul este unicul

moștenitor al numiților U.I., M.L., T.J., P.A., proprietari tabulari

ai imobilului înscris în C.F. Bocșa Română nr.top 993/5 Pomiște

în Poanca în suprafață de 2158 mp.

S-a dispus anularea adresei nr. 2526

din 24 martie 2003 emisă de pârâta S.C. CMB SA Bocșa, ca și a

titlului de proprietate al pârâtei asupra imobilului mai sus descris.

S-a dispus restituirea în

natură către reclamant a imobilului înscris în C.F. Bocșa

Română subparcela nr.top BR 106/1/1 (parcela cu nr.top vechi 993/5/9)

teren intravilan cu suprafața de 641 mp, subparcelă rezultată în

urma dezmembrării parcelei nr.top BR 106/1 conform suplimentului de

expertiză tehnică efectuată de experta C.E. astfel: - subparcela

nr.top BR 106/1/1, teren intravilan cu suprafața de 641 mp, subparcela

nr.top BR106/1/2, teren cu uzina CM Bocșa SA sector sud compusă din

lac, cantină, magazii, dispensar medical, atelier reparații,

hală producție, stație, pod rulant, pompieri, casa nr. 1010, cu

întindere de 137.657 mp proprietar tabular rămânând SC. CMB SA Bocșa.

A fost autorizat Biroul de Carte

Funciară al Judecătoriei Reșița să intabuleze în C.F.

dreptul de proprietate astfel obținut de către reclamant.

A fost obligată pârâta S.C. CMB

SA Bocșa să-i plătească reclamantului suma de 1.585.010.000

lei cu titlu de despăgubiri bănești, reprezentând c/valoarea

celor două case demolate din Bocșa , ca și a terenului ce nu

poate fi retrocedat din parcela nr.top 993/5, sumă ce va fi

reactualizată la data plății efective.

Prima instanță a

reținut, în esență că reclamantul, în calitate de

moștenitor al proprietarilor tabulari a formulat notificarea cu nr. 317 din

11 august 2001 către societatea pârâtă prin care a solicitat

restituirea în natură a imobilului cuprins în C.F. Bocșa Română,

imobil expropriat în baza Decretului nr. 265 din 27 decembrie 1974, imobil ce

se încadrează în categoria celor prevăzute de art. 1, art. 11 din

Legea nr. 10/2001.

Față de situația

actuală a bunului solicitat astfel cum a rezultat din constatările

raportului de expertiză efectuat în cauză, precum și în temeiul

art. 11 din Legea nr. 10/2001, instanța s-a pronunțat în sensul celor

reținute în dispozitivul sentinței.

Apelul declarat de pârâta S.C. CMB

SA Bocșa a fost admis prin decizia civilă nr. 1714 din 3 septembrie

2004 a Curții de Apel Timișoara, hotărâre prin care a fost

schimbată în parte sentința apelată în sensul înlăturării

dispoziției privind obligarea apelantei la plata către reclamant a

sumei de 1.585.010.000 lei cu titlu de despăgubiri bănești,

reprezentând contravaloarea terenului ce nu poate fi retrocedat și a celor

două case demolate. Au fost menținute restul dispozițiilor

sentinței.

S-a reținut că,

față de prevederile art. 37 alin. (2), art. 37 din Legea nr. 10/2001

reclamantul avea obligația să continue procedura începută prin

notificarea adresată prefecturii sau să o cheme în judecată,

această instituție fiind abilitată să centralizeze

notificările și ofertele de acordare a despăgubirilor

bănești și să transmită centralizatoarele Ministerului

Finanțelor Publice.

În acest fel, în mod greșit a

fost obligată pârâta societate comercială să plătească

reclamantului despăgubiri bănești, în cauză fiind întrunite

cerințele legale menționate și nu cele prevăzute de art. 27

din Legea nr. 10/2001 care se referă la alte categorii de imobile, decât

cel în litigiu.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, sens în care a

susținut următoarele:

decât s-a cerut, motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304

pct. 6 C. proc. civ.

În acest sens, a susținut

că în cauză, raportat la obiectul criticilor, apelanta a solicitat

doar micșorarea despăgubirilor bănești în conformitate cu

dispozițiile art. 11 pct. 1 din Legea nr. 10/2001 și nicidecum

înlăturarea dispoziției privind acordarea despăgubirilor

bănești.

În atare situație,

instanța a încălcat prevederile art. 129 pct. 6 C. proc. civ.,

potrivit cărora „în toate cazurile judecătorii hotărăsc

numai asupra obiectului cererii deduse judecății”, ca și

prevederile art. 295 C. proc. civ., potrivit cărora instanța va

judeca doar în limita motivelor invocate în cererea de apel.

Nefiind învestită în sensul

reținut prin dispozitivul deciziei, instanța a pronunțat

extra

petit

, mai mult decât a solicitat apelanta, cu încălcarea caracterului

devolutiv al apelului.

de temei legal, motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ., sens în care s-a susținut greșita aplicare a

prevederilor art. 36 din Legea nr. 10/2001 modificată, întrucât

pretențiile sale privesc restituirea în natură a bunului și doar

în subsidiar, acordarea de despăgubiri bănești.

Pornind de la o premisă

greșit, respectiv adresarea unei notificări și prefecturii,

instanța de apel a considerat că societatea pârâtă are calitate

procesuală pasivă numai cu privire la restituirea în natură, iar

în ceea ce privește despăgubirile legitimare procesuală ar avea

prefectura, considerente ce sunt contrare prevederilor art. 21, art. 11

coroborat cu art. 24 pct. 2, 3 și 4 din Legea nr. 10/2001 modificate.

Prevederile art. 36 din Legea nr.

10/2001 sunt aplicabile doar în cazul imobilelor prevăzute la art. 16 din

lege, categorie în care nu se încadrează imobilul în litigiu.

Recursul este fondat pentru

considerentele ce succed:

Dispozițiile art. 304 pct. 6 C.

proc. civ. cuprind două ipoteze distincte: un caz de plus petita , când

instanța a acordat mai mult decât s-a cerut și un caz de

extra

petita

, când instanța s-a pronunțat asupra unui lucru care nu s-a

cerut.

Prezentarea succintă a celor

două ipoteze ale textului legal menționat, relevă că acesta

are ca finalitate respectarea principiului disponibilității

procesuale, principiu ce guvernează judecata procesului civil în toate

etapele procesuale, inclusiv în fața instanțelor de control judiciar

ordinar.

Însă, în speță,

criticile axate pe motivul de recurs analizat se vădesc a nu fi fondate,

întrucât în dezvoltarea motivelor de apel pârâta a criticat atât cuantumul, dar

și legalitatea măsurilor reparatorii acordate, aspect cu referire la

care s-au pronunțat judecătorii apelului, în sensul greșitei

obligări a pârâtei la plata acestora.

Sunt fondate însă criticile

axate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru

considerentele:

Este de necontestat că imobilul

solicitat a fost expropriat, astfel încât în stabilirea și acordarea

măsurilor reparatorii sunt aplicabile dispozițiile art. 11 din Legea

nr. 10/2001, corect reținute de ambele instanțe.

Greșit însă, cu

încălcarea prevederilor legale citate, aplicabile exclusiv categoriei de

imobile ce constituie și obiectul prezentului litigiu, instanța de

apel a înlăturat obligația pârâtei implicate în procedura

specială prevăzută de această lege, justificat de categoria

măsurilor reparatorii solicitate și care ar atrage competența

altor instituții dintre cele prevăzute de lege, ca și de împrejurarea

că în cauză nu ar fi incidente prevederile art. 27 din aceeași

lege.

Considerentele sus enunțate

și, consecutiv hotărârea pronunțată sub aspectul analizat

sunt date cu greșita aplicare a legii, întrucât atât la momentul

sesizării instanței, cât și a soluționării apelului,

textul art. 11 din Legea nr. 10/2001 prevedea riguros și restrictiv

categoriile de măsuri reparatorii prin echivalent cuvenite pentru

categoria de imobile analizate și între care nu se regăsesc și

despăgubirile bănești.

Mai mult, măsura reparatorie

reținută de instanțe a fost abrogată prin Legea nr.

247/2005, ale cărei dispoziții imperative și de imediată

aplicare, sunt aplicabile și prezentului raport juridic litigios.

Se mai reține totodată

că, necontestate, imobilele solicitate și care nu pot fi restituite

se află în patrimoniul pârâtei, societate comercială

privatizată, astfel încât greșit au fost înlăturate prevederile

art. 27 din lege( în numerotarea în vigoare la data soluționării

apelului), în speță fiind îndeplinită întocmai ipoteza alin. (1)

a textului legal menționat (în prezent art. 29 din lege).

Ca urmare, constatând existența

motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul

art. 312 C. proc. civ., recursul reclamantului va fi admis cu consecința

modificării deciziei date în apel potrivit dispozitivului prezentei

hotărâri, cu menținerea restului dispozițiile deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de U.A.

împotriva deciziei civile nr. 1714 din 3 septembrie 2004 a Curții de Apel

Timișoara.

Casează decizia și, în

parte, sentința civilă nr. 3459 din 19 noiembrie 2003 a Tribunalului

Caraș-Severin, în sensul că S.C. CMB SA Bocșa este obligată

să acorde măsuri reparatorii, prin echivalent, în limita valorii de 158.501

lei reclamantului.

Menține restul dispozițiilor

sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 septembrie 2006.