ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9223/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Tribunalul Argeș, secția civilă, la 29 august 2000, reclamantele B.L.D., M.A., S.A.M.,

B.R., B.E. și E.B. au chemat în judecată pe pârâta SC C. SA Pitești, solicitând

instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să le lase

în deplină proprietate și posesie imobilul „cramă” și terenul aferent situate

pe raza comunei Ștefănești și să constate nulitatea absolută a oricărui

certificat de atestare a dreptului de proprietate eliberat pârâtei pentru

construcție și terenul aferent.

În motivarea cererii, întemeiate în

drept pe dispozițiile art. 480 C. civ., reclamantele au arătat că averea

familiei B. a trecut în mod abuziv, fără titlu, în proprietatea statului și că

reclamanta B.L.D. este moștenitoarea lui V.B. cu o cotă de 50%, iar celelalte

reclamante sunt moștenitoare legale pe linia lui C.(D.)B.

Au mai arătat că imobilul revendicat

este ocupat abuziv de societatea pârâtă și că fosta reședință a familiei B.

constituie un tot unitar împreună cu vila, biserica și o capelă, aceasta din

urmă fiind recunoscută ca aparținând reclamantelor de către Eparhia Argeșului

și Muscelului.

Tribunalul Argeș, secția civilă,

prin sentința civilă nr. 80 din 21 mai 2002 a respins acțiunea reclamantelor,

reținând că titlul de proprietate invocat de acestea, respectiv pactul de

familie și actul de liberare de legate încheiate în urma înțelegerii dintre

moștenitorii lui I.I.C.B. și frații acestuia, respectiv V.I.C.B. și C.I.C.B. cu

privire la proprietatea numită „Florica” din județul Muscel, nu au efecte

erga

omnes

. S-a apreciat totodată că imobilul nu este individualizat ca

întindere și vecinătăți și, ca atare, nu a putut fi identificat de experții

cauzei.

Împotriva sentinței menționate au

declarat apel reclamantele, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului, reclamantele

au susținut că titlul de proprietate pentru imobilul revendicat îl reprezintă

„pactul de familie”, transcris sub nr. 12373 din 8 aprilie 1928 la fostul

Tribunal Ilfov, fiind astfel opozabil terților și că prima instanță nu a

observat că nu a fost revendicată întreaga moșie „Florica”, ci numai crama și

terenul aferent.

Curtea de Apel Pitești, secția

civilă, prin decizia civilă nr. 68/A pronunțată la 17 octombrie 2002, a respins

ca nefondat apelul reclamantelor, reținând că imobilul în litigiu a fost

preluat prin procesul-verbal din 27 noiembrie 1945, încheiat în temeiul Legii

nr. 187/1945 și că, deși acțiunea este fundamentată pe dispozițiile art. 480 C.

civ., sunt aplicabile dispozițiile de drept material ale Legii nr. 10/2001, ale

cărei dispoziții acoperă sfera tuturor modalităților de preluare, cu titlu sau

fără titlu valabil.

Împotriva deciziei menționate au

declarat recurs reclamantele la 28 ianuarie 2003, criticând-o pentru motivul prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv pentru greșita aplicare a

dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

Reclamantele au susținut în

motivarea recursului că deși instanța de apel a menționat că, potrivit art. 2

din Legea nr. 10/2001 în categoria imobilelor preluate abuziv nu sunt incluse

cele care au făcut obiectul Legii nr. 187/1945, a reținut totuși eronat că în

soluționarea acțiunii sunt aplicabile dispozițiile de drept material ale

actului normativ menționat.

Reclamantele au mai arătat că

acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 480 C. civ. întrucât la data

introducerii nu se cunoștea modalitatea de trecere în proprietatea statului, cu

atât mai mult cu cât cererea lor formulată în temeiul Legii nr. 112/1995 fusese

respinsă, printre altele, și pentru nedovedirea titlului cu care imobilul a

fost preluat în proprietatea statului.

S-a mai învederat că dispozițiile

Legii nr. 1/2000 prevăd o procedură specială numai pentru restituirea

terenurilor, nu și pentru restituirea construcțiilor aparținând exploatațiilor

agricole, menționate în art. 31, situație în care, neprevăzându-se o procedură

specială, se aplică dreptul comun.

Intimata SC C. SA, prin lichidator B.G.,

a formulat la 20 mai 2004 întâmpinare prin care a solicitat respingerea

recursului ca nefondat întrucât reclamantele nu au făcut dovada dreptului de

proprietate, iar în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001, ce nu

includ în categoria imobilelor preluate abuziv pe cele care au făcut obiectul

Legii nr. 187/1945 privind reforma agrară.

Intimata a susținut că deține asupra

imobilului revendicat și asupra terenului aferent, certificatul de atestare a

dreptului de proprietate seria M 07 nr. 2232 din 5 octombrie 1998 eliberat

potrivit H.G. nr. 834/1991.

Ca urmare a decesului reclamantei

recurente B.E. la 22 februarie 2004, mandatarul recurentelor M.A. a formulat la

24 mai 2004, cerere de introducere în cauză a moștenitoarei defunctei, M.M.

La 16 septembrie 2004 s-a arătat că

pe parcursul recursului a decedat și reclamanta B.R., la 15 iunie 2004, având

ca legatar universal pe M.A., care urmează a fi introdus în cauză.

S-au depus la dosar certificatele de

moștenitor nr. 59 din 15 martie 2004 eliberat de Biroul Notarial Public M., ca

urmare a decesului reclamantei B.E. și certificatul suplimentar de legatar nr.

5 din 21 iulie 2004 eliberat de Biroul Notarial A.S., ca urmare a decesului

reclamantei B.R..

Totodată, cu ocazia dezbaterilor,

s-a depus la dosar Decizia nr. 1839 din 8 martie 2005 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, cu

privire la revendicarea, în contradictoriu cu Ministerul Culturii și Ministerul

Finanțelor, a imobilului denumit „Vila Florica” și a terenului aferent, situate

pe raza comunei Ștefănești, județul Argeș.

Analizând ansamblul probator

administrat în cauză, raportat la criticile formulate prin motivele invocate de

recurenți, Curtea urmează să aprecieze că recursul este fondat având în vedere

următoarele considerente:

Prin acțiunea introductivă

reclamantele au revendicat, în temeiul art. 480 C. civ., construcția denumită

„cramă” și terenul aferent, ce fac parte din fostul domeniu Florica, situat pe

raza comunei Ștefănești, județul Argeș, aparținând autorilor lor, V. și C.(D.)B.

Imobilul în litigiu (cramă din cărămidă

și piatră în suprafață de 420 mp) împreună cu terenul-parc în suprafață de

30.342 mp, preluate în temeiul Legii nr. 187/1945, prin procesul verbal din 27

noiembrie 1945 (fila 171 dosar apel), au fost transmise prin Decizia nr. 273/4

noiembrie 1970 a Președintelui Academiei de Științe Agricole și Silvice în

administrarea operativă a Comitetului județean Argeș a P.C.R., secția

gospodăriei.

În prezent terenul pe care se află

crama, vila și alte construcții este folosit de pârâta intimată SC C. SA, având

o suprafață totală de 11.740 mp, astfel cum rezultă din expertiza efectuată în

fața primei instanțe de expert ing. D.I.

Acest teren este inclus în

certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M

07, nr. 2232 din 5 octombrie 1998, emis de Ministerul Agriculturii și

Alimentației.

Cu înscrisul intitulat „Pact de

familie și Act de liberare de legate” (filele 5-10 dosar fond), autentificat

sub nr. 12.373 din 8 aprilie 1928 la fostul Tribunal Ilfov – Secția Notariat,

reclamantele au făcut dovada dreptului de proprietate al autorilor lor, C.I.C.B.

și V.I.C.B., asupra domeniului „Florica”, din fostul județ Muscel, formată din

casele părintești, precum și toate construcțiile, instalațiile, înzestrările și

dependințele acestora.

Înscrisul menționat a devenit prin

transcriere opozabil erga omnes, calitatea de proprietari a autorilor

reclamantelor fiind recunoscută prin actul de preluare a imobilului în

patrimoniul statului ca efect al reformei agrare.

Motivarea deciziei instanței de apel

potrivit căreia acțiunea în revendicare trebuie respinsă în baza dispozițiilor

de drept material ale Legii nr. 10/2001 este lipsită de suport legal.

Astfel prezenta acțiune în

revendicare a fost înregistrată la Tribunalul Argeș la 29 august 2000 și a fost

întemeiată pe dispozițiile art. 480 C. civ., instanțele judecătorești având

obligația de a soluționa cauza în acest cadru legal, Legea nr. 10/2001 fiind

adoptată ulterior sesizării primei instanțe, motiv pentru care dispozițiile

acestui act normativ nu pot retroactiva.

Curtea, apreciind ca întemeiată

critica recurenților vizând greșita aplicare a dispozițiilor Legii nr. 10/2001,

critică ce se încadrează în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

va reține însă că, în cursul soluționării procesului în primă instanță și în

apel, situația de fapt nu a fost, însă, pe deplin stabilită.

Din proba cu expertiză tehnică

judiciară efectuată în fața primei instanțe, rezultă că imobilul intitulat

„cramă” și format din parter și subsol este situat pe un teren în suprafață

totală de 11.740 mp, pe care se află și alte construcții, expertul neputând

însă stabili cu certitudine mărimea terenului aferent construcției revendicate.

Ca atare se impune completarea

probatoriului pentru a se stabili care este suprafața terenului aferent

imobilului denumit „cramă” și care a făcut parte din domeniul „Florica”, ce a

aparținut autorilor reclamantelor, pentru ca instanța să poată proceda la

compararea titlurilor de proprietate ale părților, în cadrul acțiunii în

revendicare.

În consecință, având în vedere

dispozițiile art. 313 C. proc. civ., Curtea urmează să admită recursul și să

caseze decizia recurată, urmând a trimite cauza aceleiași instanțe pentru

rejudecarea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul

declarat de

reclamanții M.M., M.A., B.E., B.L.D., M.A. M.I. și S.A.M. împotriva deciziei

civile nr. 68/A din 17 octombrie 2002 a Curții de Apel Pitești, secția civilă.

Casează

decizia atacată și trimite dosarul spre rejudecarea apelului aceleiași

instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2005.