ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2990/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin contestația înregistrată la 9

august 2001, la Tribunalul Argeș, secția civilă, contestatoarele T.F., S.A., S.B.A.M.

și S.B.Z., au solicitat modificarea dispozițiilor nr.201, 202 și 203 emise la

10 iulie 2001 de către Primăria municipiului Curtea de Argeș, în sensul

restituirii în natură a terenurilor situate în intravilanul municipiului Curtea

de Argeș în suprafață de 24.684 mp (situat pe str. A.), în suprafață de 6.658

mp (situat pe str. C.) și în suprafață de 4.430 mp (situat pe str. N.),

solicitate prin notificările nr. 8108, 8109 și 8110 din 15 mai 2001.

În motivarea contestației,

întemeiate în drept pe dispozițiile art. 24 alin. (7) și (8) din Legea 10/2001,

contestatoarele au arătat că terenurile au constituit proprietatea autorului

lor, G.S.B., fiind dobândite prin actul dotal din 1912 și partajele voluntare

din 23 mai 1936 și din 16 ianuarie 1937 și preluate de stat abuziv, prin

naționalizare.

Susțin că terenurile în litigiu nu

au făcut parte din patrimoniul vreunei cooperative agricole de producție,

parțial fiind ocupate de construcții dar restul fiind libere și posibil a fi

retrocedate în natură potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) și art. 6 alin. (1)

din Legea 10/2001. S-a arătat că, în mod nelegal, intimata a respins cererile

de retrocedare în natură, cu motivarea că sunt incidente prevederile art. 8

alin. (1) din Legea 10/2001, deoarece terenurile în cauză ar face obiectul

Legilor 18/1991 și 1/2000.

Tribunalul Argeș, secția civilă,

prin sentința civilă nr. 72 din 30 aprilie 2002 a respins cererea formulată de

reclamante, reținând că în punctul Anghelești, autorul contestatoarelor a avut

în proprietate suprafața de 2,4 ha din care contestatoarelor le-a fost

reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,073 ha în temeiul

Legii 18/1991, diferența fiind atribuită altor persoane. Totodată, s-a avut în

vedere că din terenul de pe str. N., contestatoarelor li s-a restituit terenul

de 0,38 ha în baza Legii nr. 112/1995, diferența fiind atribuită în temeiul

art. 35 din Legea 18/1991 deținătorilor actuali ai locuințelor construite între

timp, iar terenul de pe str. C. este afectat de construcția unor blocuri,

neputând fi restituit în natură.

În raport de această situație de

fapt, tribunalul a statuat că terenurile din punctul Anghelești și N. fac

obiectul Legii nr. 18/1991, nefiindu-le aplicabile dispozițiile Legii 10/2001,

iar pentru terenul din punctul Cuza Vodă, ocupat de blocuri și locuințe nu sunt

incidente dispozițiilor din Legea 10/2001, referitoare la retrocedarea în

natură, ci, eventual cele referitoare la măsuri reparatorii prin echivalent,

nesolicitate însă de contestatoare.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel contestatoarele, solicitând schimbarea ei în tot în sensul

admiterii contestației și modificării dispozițiilor emise de intimată cu

consecința restituirii în natură a terenurilor obiect al notificărilor.

Dezvoltând apelul, contestatoarele

au susținut că întreaga sentință este motivată pe adresa nr. 1322 din 5 martie

2002, emisă de intimată, al cărei conținut nu a fost însă verificat de prima

instanță pe calea unei expertize topografice, probă prin care se puteau

identifica terenurile pretinse de contestatoare, suprafețele deținute de către

acestea, construcțiile existente și suprafețele rămase libere.

Susținând că solicitarea făcută prin

cererea nr. 9591 din 1 aprilie 1998 a avut ca obiect numai terenurile aflate la

1 ianuarie 1990 în patrimoniul fostei C.A.P. Argeșul, iar terenurile cerute

prin notificări pe calea Legii 10/2001 nu se aflau în această situație,

întrucât fuseseră preluate abuziv de stat prin naționalizare, contestatoarele

au invocat nelegalitatea sentinței constând în greșita aplicare în cauză a

prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea 18/1991.

După declararea apelului, la data de

19 iulie 2002 a decedat contestatoarea S.B.A.M. și, la cererea celorlalte

contestatoare, locul procesual al părții defuncte a fost preluat de O.M.,

moștenitoarea defunctei potrivit certificatului de moștenitor nr. 147 din 23

octombrie 2002.

Curtea de Apel Pitești, secția

civilă, prin decizia civilă nr. 178/A din 6 noiembrie 2003 a respins ca

nefondat apelul contestatoarelor, reținând că toate construcțiile aflate în

punctul Anghelești au fost demolate anterior anului 1990, iar cele de pe str.

N. nr. 119 și 119 bis au fost restituite în natură moștenitorilor lui S.B.G. împreună

cu terenul aferent acestora în suprafață de 2000 mp, prin Hotărârea nr. 483 din

6 mai 1997, emisă de Comisia Județeană Argeș de aplicare a Legii 112/1995.

S-a mai reținut că pentru terenurile

agricole, moștenitorilor fostului proprietar li s-a reconstituit dreptul de

proprietate în limita a 10 ha, prevăzut de art. 8 alin. (3) din Legea 18/1991,

eliberându-se titlul de proprietate nr. 66399 din 16 martie 1995 de către

Comisia Județeană Argeș pentru aplicarea Legii 18/1991.

Prin considerentele deciziei

menționate, instanța de apel a mai menționat că pentru suprafața de teren

preluată de stat, care excede terenurilor restituite prin Legea 18/1991 (10 ha)

și prin Legea 112/1995 (2000 mp), moștenitorii au formulat în temeiul Legii nr.

169/1997, cerere de restituire în natură, înregistrată sub nr. 959 din 1

aprilie 1998 la Primăria Municipiului Curtea de Argeș, nesoluționată până în

prezent.

S-a considerat că regimul juridic al

terenurilor, astfel stabilit, face pe deplin incidente dispozițiile art. 8

alin. (1) din Legea 10/2001, potrivit cărora nu intră sub incidența acestei

legi, terenurile al căror regim juridic este reglementat de Legea 18/1991 și

Legea 1/2000.

S-a apreciat că proba cu expertiză

tehnică este neconcludentă, numai în cazul în care terenurile ar fi

restituibile în natură în temeiul Legii 10/2001, fiind necesar a se stabili

printr-o asemenea probă întinderea și amplasamentul lor.

Împotriva deciziei menționate au

declarat recurs contestatoarele T.F., S.A., S.B.Z. și O.M., în calitate de

moștenitoare a defunctei S.B.A.M., la 17 decembrie 2003, criticând-o ca

nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurentele au susținut că instanța

de apel a făcut o greșită aplicare a legii apreciind că terenurile solicitate

nu se încadrează în dispozițiile Legii 10/2001, reprezentând cazul de excepție

prevăzut de dispozițiile art. 8 alin. (1).

S-a arătat că cele trei trupuri de

teren situate în str. A., C. și N. nr. 119 au fost naționalizate, astfel cum se

arată în adresa nr. 18509 din 11 iunie 1958 a Sfatului Popular al Raoinului

Curtea de Argeș.

Totodată, s-a învederat că

argumentul potrivit căruia terenurile au fost preluate de stat ca terenuri

agricole nu este susținut de nici una din probele administrate în cauză,

instanțele de fond și apel fiind chemate să verifice dacă, într-adevăr,

terenurile solicitate se încadrau în dispozițiile Legii 169/1997 și ale Legii

1/2000 sau în dispozițiile Legii 10/2001.

Recurentele au solicitat casarea

deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea

probelor necesare stabilirii corecte a situației terenurilor în litigiu.

Intimatul Municipiul Curtea de

Argeș, prin primar, a formulat la 14 aprilie 2005, întâmpinare, solicitând

respingerea recursului, situația de fapt dedusă din adresa nr. 1322 din 5

martie 2002 emisă de primăria Municipiului Curtea de Argeș, fiind corect

reținută.

Intimatul a depus la dosar Hotărârea

nr. 761 din 12 decembrie 2002 și Anexa nr. 39, în care la poziția 12, figurează

cu despăgubiri pentru suprafața de 8,43 ha, în temeiul Legii 18/1990

republicată și al Legii 1/2000, autorul recurentelor, B.G.

Analizând ansamblul probatoriu

administrat în cauză, raportat la criticile formulate prin motivele invocate de

recurentele-contestatoare, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să

aprecieze că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Prin notificările înregistrate sub

nr. 8108, 8109 și 8110 din 15 mai 2001, contestatoarele-recurente au solicitat

restituirea în natură a terenurilor situate în intravilanul Municipiului Curtea

de Argeș, pe străzile A. (24 684 mp), C. (6658 mp) și N. nr. 119 (4430 mp) și

preluate fără titlu.

Prin dispozițiile contestate, nr. 201,

202, și 203 din 10 iulie 2001 s-au respins cererile menționate cu motivarea că

sunt incidente prevederile art. 8 alin. (1) din Legea 10/2001, întrucât regimul

juridic al terenurilor în litigiu este reglementat prin Legea 18/1991,

republicată, și prin Legea 1/2000.

Pentru a stabili situația juridică a

terenurilor ce au făcut obiectul notificărilor formulate de recurente în

temeiul Legii 10/2001, instanța de apel a reținut, prin considerentele deciziei

recurate, că acestea au trecut în proprietatea statului prin efectul unor acte

normative, fără a preciza care, și că au fost naționalizate și construcțiile ce

aparțineau fostului proprietar, S.B.G., din punctele N. și A.

Deși prin adresa nr. 18509 din 11

iunie 1958, emisă de fostul Sfat Popular al raionului Curtea de Argeș se face

referire la aplicarea măsurii naționalizării în ceea ce privește terenurile

situate pe str. N. nr. 36, 119, 119 bis și 131 și în ceea ce privește clădirea

situată pe str. A. nr. 5, instanța de apel a stabilit situația de fapt, numai

pe baza adresei nr. 1322 din 5 martie 2002 emisă de intimată și avută în vedere

și de prima instanță, reținând fără nici un suport juridic, că, exceptând

terenul de 2000 mp aferent construcției din punctul N. nr. 119, care a fost

restituit contestatoarelor prin aplicarea Legii 112/1995, toate celelalte

terenuri au fost preluate de stat ca terenuri agricole.

Deși contestatoarele au solicitat,

în faza apelului efectuarea unei expertize topografice, care să stabilească în

raport de înscrisurile depuse la dosar, situația terenurilor în litigiu, astfel

cum rezultă din practicaua deciziei recurate, Curtea de Apel Pitești, secția

civilă, a apreciat în mod nejustificat că această probă este neconcludentă,

întrucât terenurile nu pot fi restituite în natură, conform Legii 10/2001,

neintrând sub incidența acestei legi.

Concluzia că terenurile în litigiu

au fost preluate ca terenuri agricole nu este susținută de nici una din probele

administrate în cauză, fiind dedusă exclusiv din adresa menționată, emisă de

intimată.

Se impune astfel ca instanța de apel

să verifice pe calea unei expertize tehnice, în ce măsură terenurilor

solicitate de recurente le sunt aplicabile dispozițiile Legii 18/1991,

republicată și ale Legii 1/2000, cine sunt actualii deținători ai acestora și,

eventual, să se stabilească amplasamentele libere ce ar putea justifica măsura

restituirii în natură către persoanele îndreptățite.

Ca atare, în temeiul art. 313 C.

proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat de

contestatoare și va casa decizia menționată cu trimiterea cauzei spre

rejudecarea apelului aceleiași instanțe.

Cu ocazia rejudecării, urmează ca instanța

de apel să aibă în vedere și dispozițiile Hotărârii nr. 761 din 12 decembrie

2002 și anexei la aceasta, înscrisuri depuse în faza recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamantele S.A., S.B.Z., T.F. și O.M. împotriva deciziei nr. 178/A din 6

noiembrie 2003 a Curții de Apel Pitești, secția civilă.

Casează decizia atacată și trimite

cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 21 martie 2006.