ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6203/2006

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 70 din 26 mai 2006, Tribunalul Teleorman l-a condamnat pe inculpatul C.G., la 8 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) din același cod. Totodată, a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei. A fost menținută starea de arest și a fost dedusă, din durata pedepsei aplicate, perioada reținerii și a arestării preventive de la 4 ianuarie 2006. Inculpatul a fost obligat la 75 milioane lei despăgubiri materiale și 15 milioane lei daune morale către partea civilă B.M.

În esență, s-a reținut că, în noaptea de 3 ianuarie 2006, în urma unor vechi neînțelegeri, inculpatul, înarmat cu un cuțit, după ce fusese lovit de victimă cu pumnul în zona feței, i-a aplicat acesteia două lovituri în zona inimii, în urma cărora victima a decedat. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 546 din 24 iulie 2006, admițând, în parte, apelul inculpatului, a desființat sentința, însă doar sub aspectul înlăturării interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c), d) și e9 C. pen. și restrângerii pedepsei accesorii numai la interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Prin recursul declarat de inculpat, s-a solicitat reducerea pedepsei, cu motivarea că, prin hotărârile atacate, nu s-a dat eficiența cuvenită circumstanței atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., respectiv nu s-a ținut seama, în suficientă măsură, de contribuția esențială a victimei la săvârșirea faptei.

Partea civilă, prin recursul declarat, a solicitat majorarea pedepsei aplicate inculpatului, înlăturarea circumstanței atenuante a scuzei provocării și majorarea cuantumului despăgubirilor materiale și morale. Recursurile sunt nefondate. În urma examinării lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au stabilit corect faptele și vinovăția inculpatului, le-au încadrat în mod corespunzător în dispozițiile legii și au individualizat just pedeapsa, soluționând, totodată, în mod corect și acțiunea civilă alăturată acțiunii penale. La stabilirea pedepsei, instanțele au avut în vedere atât gradul ridicat de pericol social al infracțiunii de omor calificat, reflectat de modul și împrejurările concrete în care inculpatul a ucis victima, cât și starea de provocare în care a acționat, căreia i-a dat o eficiență corespunzătoare și în baza căreia a coborât pedeapsa aproape la jumătate din minimul special prevăzut de textul incriminator.

Așa fiind, nu se justifică nici reducerea pedepsei, așa cum solicită inculpatul, și nici majorarea acesteia, cum cere partea civilă, astfel că, sub acest aspect, urmează a fi respinse ambele recursuri, al inculpatului și al părții civile. Nici criticile invocate de partea civilă nu sunt fondate. Astfel, probele administrate în cauză dovedesc că victima, aflată în stare de ebrietate, în noaptea de 3 ianuarie 2006, a provocat un zgomot puternic pe scara blocului, la o oră apropiată de miezul nopții și, în momentul în care inculpatul a urcat la etajul unde locuia victima, fără a reuși să înceapă o discuție, a fost lovit puternic, cu pumnul în zona feței, de către aceasta, provocându-i-se o hemoragie nazală.

În aceste condiții, inculpatul a revenit imediat în apartament, a anunțat telefonic organele de poliție despre agresiunea la care a fost supus, iar, apoi, auzind zgomote la ușa locuinței și constatând că victima încerca să pătrundă înăuntru, puternic surescitat, s-a înarmat cu acel cuțit, încercând să îndepărteze victima. Aceasta și-a continuat acțiunea provocatoare, invitându-l pe inculpat să o urmeze „dacă are curaj”, situație în care inculpatul i-a aplicat acesteia cele două lovituri letale. Așa fiind, susținerea părții civile că instanțele ar fi reținut nejustificat scuza provocării este neîntemeiată. Nu sunt fondate nici criticile părții civile referitor la cuantumul despăgubirilor materiale și morale stabilite de instanțe.

Sub acest aspect, se constată că despăgubirile reprezentând cheltuielile de înmormântare și de pomenire a memoriei victimei au fost corect determinate la suma de 150 milioane lei, pe baza declarațiilor martorilor C.M. și O.F. și a înscrisurilor depuse la dosar. Evident că instanța a avut în vedere în mod just partea de culpă a victimei, așa explicându-se că, în mod legal, l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile numai jumătate din valoarea acestei sume (75 milioane lei). De asemenea, se constată că cuantumul daunelor morale, evaluate la 150 milioane lei a fost corect stabilit de către instanța de fond și nu se impune majorarea contravalorii acestor daune. În consecință, urmează ca recursul inculpatului și al părții civile să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenta parte civilă B.M. și recurentul inculpat C.G. împotriva deciziei penale nr. 546 din 24 iulie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și arestării preventive de la 4 ianuarie 2006 la 26 octombrie 2006. Obligă recurenții la plata sumei de câte 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 octombrie 2006.