ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4564/2007

Deliberând în condițiile art. 256 C.

proc. civ. asupra recursului civil de față, din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Cluj la 20 ianuarie 2006 reclamanta S.E. a chemat în judecată pe

pârâții Consiliul județean Cluj și președintele acestuia pentru desființarea

dispoziției nr. 500 din 28 decembrie 2005 emisă de aceștia prin care s-a

respins notificarea de restituire în natură a imobilului înscris în C.F. 2402

Borșa nr.top. 69, 73/1/2, 75/1/2 C.F. nr. vechi 2262 Borșa top 76 (teren și

construcție ce formează fostul castel B.).

În motivarea acțiunii reclamanta a

arătat că imobilul, proprietatea ei a fost preluat de stat ilegal conform

poziției B 2 și B 3 din C.F. și dat în administrare Spitalului de boli psihice

Borșa.

Notificarea reclamantei a fost

respinsă de Consiliul Județean Cluj pentru lipsa calității de deținător al

imobilului, deși potrivit H.G. nr. 867/2002 toate unitățile sanitare de tip

spitalicesc au fost date în administrarea consiliilor județene. S-a mai invocat

faptul că decizia a constatat lipsa notificării, constatare contrazisă de

situația de fapt, reclamanta formulând mai multe notificări, nr. 362/2001,

365/2001, 356/2001, 359/2001 și 358/2001.

Tribunalul Cluj prin sentința civilă

nr. 469 din 16 aprilie 2006 a admis excepția lipsei calității de unitate deținătoare

a pârâtului Consiliul Județean Cluj și a respins excepția lipsei capacității

procesuale pasive a acestei părți.

În consecință a fost admisă în parte

acțiunea și s-a anulat dispoziția nr. 500/2005.

S-a constatat calitatea de unitate

deținătoare a imobilului, a Spitalului de Boli Psihice Cronice din Borșa.

Pentru a motiva această soluție

instanța de fond a reținut că pârâții Consiliul local și președintele acestuia

au calitate procesuală pasivă ei fiind cei ce au emis decizia atacată.

Pe fondul cauzei s-a constatat că

pârâtul Consiliul Județean Cluj nu este entitate deținătoare a imobilului

deoarece potrivit extrasului de C.F., proprietar este Statul Român iar

administrator Spitalul de Boli Psihice Cronice Borșa.

S-a reținut că legea spitalelor recunoaște

acestor unități sanitare personalitate juridică, și, ca urmare, s-a apreciat,

în temeiul art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 persoana juridică

deținătoare este spitalul în cauză și deci notificarea trebuia soluționată de

acesta și nu de Consiliul Județean Cluj.

Instanța a anulat dispoziția și

pentru situația atipică creată a stabilit că termenul pentru adresarea

notificării curge de la data rămânerii irevocabile a acestei hotărâri.

Împotriva acestei hotărâri

reclamanta a formulat apel care a fost respins ca nefondat prin decizia nr.

481/A din 27 decembrie 2006 a Curții de Apel Cluj.

În motivarea deciziei instanța de

apel a reținut că potrivit cărții funciare proprietar asupra castelului B.,

fost proprietate al reclamantei, este Statul Român iar administrarea este dată

Spitalului de Boli Psihice Borșa care folosește această clădire.

Instanța a constatat că în

interpretarea Capitolului II din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.

10/2001, prin unitate deținătoare se înțelege fie entitatea cu personalitate

juridică care exercită dreptul de proprietate în numele Statului, fie entitatea

cu personalitate în a cărei patrimoniu a fost înregistrat bunul în discuție.

Prin Hotărârea nr. 35 din 16

februarie 2005 Consiliul Județean Cluj a aprobat darea în administrarea

unității sanitare a terenurilor și clădirilor în care își desfășoară această

activitate spitalele clinice ce fac parte din domeniul public al județului

Cluj.

Ca atare în mod temeinic s-a

constatat că unitatea deținătoare este spitalul, Consiliul județean având

obligația să comunice reclamantei datele de identificare ale spitalului.

Împotriva acestei soluții reclamanta

a declarat recurs în termen legal, la 6 februarie 2007.

În drept recursul a fost întemeiat

pe dispozițiile art. 364 pct. 7-10 C. proc. civ.

În fapt, s-a criticat decizia pentru

că instanța de apel nu a luat în considerare susținerea reclamantei în sensul

că trecerea imobilului în administrarea spitalului trebuia făcută cu aprobările

de rigoare ale ministerului de resort (conform art. 2 din H.G. nr. 867/2002

modificată ulterior printr-o hotărâre emisă în 2002 și respectiv prin alte trei

hotărâri emise în 2003, transmiterea fiind lovită de nulitate în lipsa unei

atari aprobări și deci imobilul se află în continuare în administrarea

Consiliului Județean Cluj, care este competent să rezolve notificarea.

Recurenta a mai invocat derobarea de

responsabilitate în soluționarea notificării de Prefectură, Consiliul județean

și unitatea spitalicească.

Analizând hotărârea atacată prin

prisma criticilor invocate, Înalta Curte a constatat că recursul este întemeiat

pentru următoarele considerente:

Instanța de apel nu s-a preocupat să

stabilească argumentat, regimul juridic al imobilului revendicat deși expertul

a semnalat o neconcordanță a coordonatelor de carte funciară cât privește

unitatea spitalicească.

De asemenea s-a reținut că imobilul

se găsește în administrarea Spitalului dar titular al clădirii este Consiliul

județean în al cărui inventar privind domeniul public se regăsește acesta.

S-a mai reținut din extrasul de C.F.

că proprietarul bunului este Statul Român cu drept de folosință în favoarea

Spitalului de Boli Psihice Cronice Borșa.

În raport de aceste constatări,

instanța de fond a procedat corect la admiterea excepției lipsei calității

procesuale pasive a pârâților cu privire la care nu sunt întrunite condițiile

Legii nr. 10/2001 pentru a-i defini ca persoane deținătoare ale imobilului.

Instanța nu s-a preocupat însă să

dea o rezolvare notificării formulate de reclamantă și, în raport de bunul

pretins, să stabilească cadrul procesual și raporturile juridice care se

stabilesc între părți în procedurile prevăzute de dispozițiile Legii nr.

10/2001.

Instanța de fond nu s-a preocupat de

refuzul soluționării notificării și de împrejurarea că prin soluția dată a

menținut această situație.

Procedându-se la respingerea

apelului și la menținerea soluției primei instanțe, s-au încălcat dispozițiile

art. 27 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.

Aprecierea instanței de apel, în

sensul că petenta dispune de un termen pentru introducerea notificării la

entitatea deținătoare, termen care curge de la data rămânerii irevocabile a

hotărârii judecătorești, este lipsită de temei legal și în contradicție cu

dispozițiile art. 22 alin. (4) care prevăd că notificarea înregistrată face

dovada deplină în fața oricărei autorități, persoane fizice sau juridice, a

respectării termenului prevăzut de alin. (1) chiar dacă a fost adresată altei

unități decât cea care deține imobilul.

Se constată că decizia Curții de

apel s-a pronunțat cu greșita aplicare a dispozițiilor legale incidente în

cauză, și că argumentarea instanței nu aduce suficiente lămuriri în legătură cu

regimul juridic al bunului revendicat în cauză fiind dovedite motivele

prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art.

304 pct. 8 în lipsa indicării actului dedus judecății și a cărui interpretare

eronată, împotriva înțelesului și naturii explicite să fi condus la o soluție

greșită și vădit netemeinică, nu a fost dovedit.

Motivul prevăzut de art. 304 pct. 10

nu poate fi primit, acest text fiind abrogat prin art. I pct. 111

1

din O.U.G. nr. 138/2000 punct introdus ulterior prin art. 1 pct. 49 din Legea

nr. 219/2005. (publicată în M.Of. nr. 609 din 14 iulie 2005).

Ca urmare Înalta Curte de Casație și

Justiție a admis recursul în temeiul art. 312 alin. (1) și a casat decizia

instanței de apel pe care a schimbat-o și a admis apelul reclamantei împotriva

sentinței civile nr. 469 din 16 mai 2006 a Tribunalului Cluj care a fost

desființată în parte, cauza fiind trimisă spre rejudecare la aceeași instanță.

S-a păstrat sentința 469/2006 în

partea referitoare la respingerea excepției calității procesuale pasive și a

președintelui Consiliului județean Cluj.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanta S.E. împotriva deciziei nr. 481/A din 27 decembrie 2006 a Curții de

Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și

familie, pe care o casează și, în fond, admite apelul declarat de reclamantă

împotriva sentinței civile nr. 469 din 16 mai 2006 a Tribunalului Cluj, secția

civilă.

Desființează în parte sentința și

trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Păstrează sentința în partea

privitoare la respingerea excepției calității procesuale a Consiliului județean

Cluj și a Președintelui Consiliului județean Cluj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2007.