ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 16/2006

Deliberând asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin notificarea înregistrată la SC V.P. SA sub nr. 6029 din 7 noiembrie 2001, C.O.T. a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, să-i fie restituite în natură imobilele care au aparținut părinților săi situate în comuna Diocheți (Movilița) punctul Bolovanu, (ferma nr. 6 Haret, tarlaua 103/1) și inventarul viticol, preluate abuziv de stat în anul 1953. Prin adresa nr. 6967 din 21 decembrie 2001, SC V.P. SA i-a comunicat petentei C.O.T. că la data de 16 octombrie 2000, urmare a negocierilor purtate cu Ministerul Agriculturii și Alimentației, A.V. PANCIU a achiziționat pachetul de acțiuni deținute de această instituție la SC V.P.

SA, devenind astfel o societate cu capital integral privat, că la momentul privatizării erau incluse în capitalul social al SC V.P. SA toate construcțiile și terenul aferent, că potrivit art. 20 din Legea nr. 10/2001 restituirea imobilelor, teren și construcții, se face de către persoanele juridice la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este asociat sau acționar majoritar precum și în situația în care aceștia sunt asociați sau acționari minoritari, dacă valoarea acțiunilor sau părților sociale acoperă valoarea imobilelor a căror restituire se solicită și că, astfel fiind, sunt aplicabile dispozițiile art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, notificarea fiind greșit adresată SC V.P.

SA. Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul București la data de 13 ianuarie 2003 sub nr. 295, reclamanta C.O.T., nemulțumită fiind de acest răspuns, a chemat în judecată A.D.S. și a solicitat instanței s-o oblige pe pârâtă să-i restituie gospodăria (Ferma 6 Haret Panciu) și inventarul agricol moștenite de la părinții săi, aflate în posesia SC V.P. SA arătând că acestea au fost preluate de GAS – IAS actualmente SC V. SA PANCIU, fără a avea acte sau titluri legale. Ulterior, la data de 3 martie 2003, reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că cheamă în judecată A.D.S., SC V.P. SA și A.V. PANCIU și că cere restituirea gospodăriei și terenului în suprafață de 1,1 ha situate pe șoseaua Panciu Haret, oraș Panciu, județul Vrancea, reprezentând sediul Fermei 6 Haret Panciu al SC V.P.

SA precum și a inventarului viticol (cinci budane de stejar cu o capacitate totală de 21020 l și căzi de brad cu o capacitate totală de 15000 l) (filele 58-59 din dosarul nr .295/2003 al Tribunalului București, secția a IV a civilă) . Tribunalul București, secția a IV a civilă, prin sentința nr.c373 din 18 aprilie 2003, în temeiul art. 20 și art. 24 din Legea nr. 10/2001, și-a declinat competența de soluționare a cererii formulate de C.O.T. în favoarea Tribunalului Vrancea, unde cauza a fost înregistrată sub nr. 1196/2003. La data de 20 octombrie 2003, reclamanta a făcut o precizare a acțiunii în sensul identificării bunurilor imobile și mobile a căror restituire în natură o solicită (filele 13- 16 din dosarul nr. 1196/2003 al Tribunalului Vrancea) , arătând că gospodăria care a aparținut autorilor săi este în posesia GAS – IAS actual SC V.P.

SA din 1953-, este situată în incinta 2 a Fermei 6 Haret, pe un teren de 1,1 ha (curte) și este compusă din: două camere (bucătărie și cămară cu grup sanitar); două crame mari din zid în interiorul cărora de află inventarul viticol, un grajd din zid pentru animale , o construcție din zid pentru creșterea porcilor și păsărilor și magazii pentru cereale și furaje, un WC din zid cu două compartimente mari, două camere cu sobe de teracotă și o verandă și o clădire ce cuprinde dormitor, sală de mese, bucătărie, depozit de alimente și locuința chelarului, imobile ce constituie corpurile de clădire 8, 19 și respectiv 15, astfel cum sunt identificate în fișele bunurilor imobile ale Fermei 6 II depuse de pârâta SC V.P.

SA la dosar (filele 70–71 din dosarul nr. 295/2003 al Tribunalului București, secția a IV a civilă) . Prin întâmpinare, pârâta SC V.P. SA a solicitat respingerea acțiunii susținând, cu privire la construcții, că au fost demolate sau transformate iar cele existente sunt în totalitate construite în perioada 1960–1989 iar cu privire la inventarul agricol că a fost casat în perioada 1970-1975, având o durată de exploatare limitată. Tribunalul Vrancea, secția civilă, prin sentința civilă nr. 79 din 21 martie 2005, a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanta C.O.T. în contradictoriu cu pârâtele A.D.S., SC V.P. SA și A.V. PANCIU, cu motivarea că pe baza înscrisurilor administrate nu s-au putut identifica bunurile a căror restituire se solicită și că reclamanta în mod constant a refuzat efectuarea unei expertize judiciare care să le identifice, funcție de aceste înscrisuri.

Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin decizia nr. 718 din 22 iunie 2005, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că din actele depuse la dosar, susținerile pârâtei SC V.P. SA și fișa bunurilor imobile întabulate de aceasta prin încheierea nr. 770 din 18 iulie 2000 a Biroului de Carte Funciară de pe lângă Judecătoria Panciu, rezultă că aceste bunuri nu corespund cu cele solicitate de reclamantă a fi restituite în natură și că deși pentru identificarea acestora era necesară efectuarea unei expertize, reclamanta s-a opus atât în faza procesuală a fondului cât și în cea a apelului la administrarea ei și, cum reclamanta nu a făcut dovada că bunurile pe care le solicită există sau nu, instanța de fond în mod justificat a respins acțiunea.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta motivând, în esență, că în mod eronat i-a fost respinsă acțiunea întrucât deși a arătat care erau înscrisurile lămuritoare în dezlegarea pricinii instanțele nu s-au preocupat pentru a stabili situația de fapt în raport cu acestea. Cu privire la faptul că în cauză nu a fost efectuată o expertiză a arătat că aceasta s-a datorat mijloacelor financiare modeste de care dispune și care nu i-au permis să achite onorariul cerut, situație pe care a învederat-o instanței. Deși recursul nu a fost motivat în drept, dezvoltarea criticilor formulate permite încadrarea lor în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. iar susținerile pârâtei SC V.P. SA, invocate în întâmpinarea formulată în cauză, vizând nulitatea recursului sunt neîntemeiate.

Recursul este fondat pentru considerentele care succed. Printre cele mai importante principii ale dreptului procesual civil se numără principiul adevărului și principiul rolului activ al judecătorului, principii aflate într-o strânsă conexiune și care își află consacrarea în dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. potrivit căruia „Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.” În soluționarea acțiunii cu care au fost sesizate, instanțele nu au administrat probele necesare stabilirii unei stări de fapt reale și a verificării, în raport de aceasta, dacă acțiunea formulată de reclamantă este întemeiată.

În conformitate cu textul de lege menționat, instanțele erau obligate să pună în dezbaterea părților orice împrejurări de fapt sau de drept și să ordone dovezile pe care le găseau de cuviință , chiar dacă părțile se împotriveau. O atare preocupare a instanțelor era cu atât mai necesară cu cât reclamanta nu posedă cunoștințe juridice care să-i fi dat posibilitatea susținerii cauzei fără rolul activ al instanței, aceasta neavând nici apărător. În speță era necesară așadar administrarea tuturor probelor pe baza cărora să se poată stabili pe deplin starea de fapt. Astfel, efectuarea unei expertize era o probă esențială în identificarea cu certitudine a imobilului ce face obiectul raportului juridic dedus judecății.

Cu privire la acest aspect este de reținut că deși instanța de fonda încuviințat și dispus la termenul din 24 februarie 2005 efectuarea unei expertize pentru a identifica bunurile a căror restituire se solicita și a se stabili în ce măsură se identifică cu actele depuse la dosar, totuși această probă nu a mai fost administrată.

La următorul termen acordat în cauză, 10 martie 2005, instanța de fond a luat act de petiția reclamantei prin care se învedera instanței că Oficiul de cadastru și publicitate imobiliară a județului Vrancea are dosarul cadastral „Plan de amplasare și delimitare a Fermei 6 Haret” (înregistrat sub nr. 3880 din 8 noiembrie 1999) care conține toate datele privind amplasarea și delimitarea bunurilor în litigiu, în baza căruia s-a dispus de altfel întabularea în Cartea funciară Panciu și că, astfel fiind, expertiza tehnică nu este necesară dar că acest dosar cadastral poate fi trimis de Oficiul de cadastru și publicitate imobiliară a județului Vrancea numai la cererea instanței (filele 73 -74 din dosarul nr. 1196/2003 al Tribunalului Vrancea) și a rămas în pronunțare.

Pricina a fost soluționată însă fără ca instanța să ordone atașarea la lucrările cauzei a dosarului cadastral privind imobilul în litigiu, astfel cum solicitase reclamanta care motivase că acest dosar ar prezenta relevanță în lămurirea situației de fapt, aceeași conduită având-o și instanța de control judiciar, deși această situație i-a fost relevată prin motivele de apel. Mai mult, instanța de apel a motivat soluția de respingere a apelului arătând că reclamanta s-a opus la efectuarea expertizei nu numai în faza procesuală a fondului, ci și în cea a apelului ori, din verificarea lucrărilor cauzei , se constată că nici la termenul din 30 mai 2005, când instanța a admis cererea pârâtei SC V.P.

SA de acordare a unui termen pentru lipsa de apărare -, nici la termenul din 17 iunie 2005, când instanța a rămas în pronunțare asupra apelului, nu s-a pus în discuție necesitatea completării probatoriului cu o expertiză care să aibă ca obiect identificarea bunurilor revendicate de reclamantă. Astfel fiind, cum cerința ca toate împrejurările de fapt ale cauzei să fie stabilite de către instanță în deplină concordanță cu realitatea nu a fost îndeplinită, ca urmare a neexercitării rolului activ în probațiune de către instanțele îndrituite să se pronunțe asupra acțiunii cu soluționarea căreia au fost investite, hotărârea atacată este nelegală.

Având în vedere temeiurile care preced, recursul urmează a fi admis, decizia nr. 718 din 22 iunie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă, va fi casată iar cauza va fi trimisă aceleiași instanțe în vederea rejudecării urmând ca instanța de trimitere să dispună completarea probatoriului conform considerentelor arătate precum și cu orice alte probe a căror necesitate ar rezulta din dezbateri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta C.O.T. împotriva deciziei nr. 718 din 22 iunie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Galați. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 ianuarie 2006.