ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1801/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La data de 16

septembrie 2004, pe rolul Tribunalului Vrancea a fost înregistrată acțiunea

civilă formulată în baza Legii nr. 10/2001, de către

reclamantele C.L.E. și M.R. în contradictoriu cu pârâtele Primăria

comunei Movilita și SC V.P. SA, prin care au solicitat

restituirea în

natură a imobilului casă și teren situat în comuna Movilita, sat Diocheți,

județ Vrancea.

În

motivare, reclamantele, au arătat că autorul lor, M.M. a fost proprietarul a 10

ha de vie și a unei case de locuit cu 1117 mp teren aferent pe raza

comunei Movilita,

bunuri confiscate abuziv, cu precizarea că, potrivit titlului

123699/2002 s-a stabilit dreptul de

proprietate pentru 2,37 ha vie, în imediata

vecinătate aflându-se casa cu 2 camere, chiler, sală și

dependințe pentru a cărei

restituire în natură au notificat pârâta, Primăria

comunei Movilita.

Reclamantele

au arătat că au revenit asupra notificării, însă pârâta Primăria comunei

Movilita nu le-a dat niciun răspuns, ulterior aflând că imobilul se află în

posesia celei de-a doua pârâtă,

SC V.P. SA, Ferma nr. 5 din

apropierea

Gării Diocheți.

Această din urmă

pârâtă a depus întâmpinare, invocând excepția

neîndeplinirii

procedurii prealabile. Pe fondul cauzei a invocat dispozițiile art. 27

din

Legea nr. 10/2001 față de împrejurarea că, potrivit contractului nr. 47 din 16

octombrie 2000, este privatizată.

Tribunalul

Vrancea, prin sentința civilă nr. 243 din 6 iunie 2005, a admis în parte

acțiunea formulată de reclamantele C.L.E. și M.R. și a obligat pârâta SC V.P.

SA să le restituie suprafața de 1170 mp

curți construcții situată în comuna Movilita, sat

Diocheți pct. Ferma 5, extravilan

parcela 1460/2 (contur 1-2-3-4-5-6-1), și a respins, ca

neîntemeiată, acțiunea față

de pârâtele Primăria comunei Movilita și Agenția

Domeniilor Statului.

În motivarea

hotărârii, Tribunalul Vrancea a reținut că reclamantele au respectat procedura

prevăzută de art. 21 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, în

sensul că s-au adresat cu notificare Primăriei

comunei Movilita, atât timp cât nu cunoșteau deținătorul imobilului, obligație

neîndeplinită de pârâtă potrivit textului

de lege menționat și faptul că reclamantele au făcut dovada cu acte

depuse la dosar,

că au calitate de

persoane îndreptățite să solicite restituirea în natură a imobilului

preluat

abuziv.

Nemulțumită

fiind de această hotărâre a declarat apel, în termen legal, pârâta

SC V.P. SA susținând că

instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției inadmisibilități acțiunii,

în condițiile în care, prin notificarea adresată,

reclamatele au solicitat despăgubiri în echivalent,

iar prin restituirea în natură s-a

schimbat în mod nelegal opțiunea

persoanei îndreptățite de a beneficia de despăgubiri în echivalent.

De asemeni, s-a mai

invocat faptul că imobilul în speță nu a aparținut autorilor reclamantelor,

motivat de faptul că amplasamentul acestuia nu

corespunde descrierii din actul de proprietate și mai mult, acesta a

fost demolat,

fapt afirmat de

reclamante în notificare și infirmat ulterior de către acestea.

Prin

decizia civilă nr. 778/A din 19 septembrie 2005, Curtea de Apel Galați

a respins ca nefondat

apelul declarat de pârâta SC P.V. SA .

Pentru

a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că instanța de fond a

interpretat corect probele administrate în cauză la care a făcut o justă

aplicare a

dispozițiilor Legii

nr. 10/2001.

Cu privire la

excepția inadmisibilității acțiunii a găsit-o neîntemeiată întrucât așa cum

rezultă din corespondența purtată între părți, reclamantele au solicitat măsuri

reparatorii fără însă a preciza natura lor.

Cât

privește identificarea imobilului s-a constatat că imobilul în litigiu a

aparținut autorilor reclamantelor, astfel cum

rezultă din raportul de expertiză efectuat de expert M.N.

În

ceea ce privește calitatea de succesoare a reclamantelor, instanța de apel a

reținut că acestea sunt nepoate ale autorului

M.M., tatăl lor, M.D., fiind fiul autorului.

În

contra acestei din urmă decizii a declarat recurs pârâta SC V.P.

SA, invocând motivul

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

critica vizând următoarele aspecte:

-

Instanța de apel a soluționat greșit excepția

inadmisibilității acțiunii invocate de către pârâta SC V.P. SA, reținând în mod

greșit că „reclamantele au solicitat măsuri

reparatorii, fără însă a preciza

natura lor";

-

Reclamantele nu au făcut dovada că sunt succesoare în drepturi și ale

defunctului C.M., astfel nefiind îndreptățite

la acordarea de măsuri reparatorii.

- Instanța de apel a făcut o greșită aplicare a Legii nr. 10/2001

modificată

și completată prin

Legea nr. 247/2005, susținându-se că potrivit art. 37 din acest act normativ

„... pentru imobilele evidențiate în patrimoniul

unor societăți comerciale privatizare... persoanele îndreptățite au

dreptul

la despăgubiri

corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate".

Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile

formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat,

pentru considerentele ce

se vor

arăta în continuare.

Din întreg

materialul probator (înscrisuri și expertiză tehnică efectuate în cauză, filele

84-90 dosar fond), rezultă că au fost identificate bunurile imobile

ce au aparținut autorilor reclamantelor, astfel

că s-a dispus restituirea acestora în

natură, în raport de art. 9

coroborat cu art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată.

Or, motivul invocat

cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii este

nefondat întrucât atâta vreme cât reclamantele au solicitat măsuri

reparatorii, fără a

preciza natura lor, iar bunurile au fost

identificate, acestea sunt persoane îndreptățite la restituirea în natură a

imobilului.

Față de critica cu privire la faptul că recurentele nu au făcut dovada

că sunt

succesoarele în drepturi

și ale defunctului C.M., Înalta Curte observă că din actele de stare civilă

(filele

9-11

dosar fond) rezultă că

acestea

sunt nepoate ale autorului M.M.,

tatăl lor M.D., fiind fiul autorului, motiv pentru care nici această critică nu

poate fi primită.

Cu privire la

critica că instanțele au făcut o greșită aplicare a Legii nr.

10/2001 atunci când au dispus restituirea în natură,

Înalta Curte apreciază că aceasta

este o problemă

formulată pentru prima dată în recurs, verificare ce este

incompatibilă cu structura recursului, având în

vedere că acesta nu a fost motiv de

apel, ca să poată fi criticat în

recurs.

Față de

cele ce preced, criticile recurentei sunt nefondate considerent pentru care în

temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC V.P.

SA împotriva deciziei nr. 778 A

din 19 septembrie 2005 a Curții de Apel Galați, s

ecția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 23 februarie 2007.