ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4609/2006

Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 531 din 28 aprilie 2006, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea privind schimbarea încadrării juridice a faptelor formulată de reprezentantul Ministerului Public. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 lit. c) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul D.M., la 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen., și la 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. A fost computată prevenția de la 2 februarie 2005 la zi, menținându-se starea de arest.

S-a constatat că în timpul expertizării a fost consumată cantitatea de 0,1 gr. heroină în amestec cu cofeină și griseofulvin. S-a dispus restituirea către inculpat a sumei de 4.740.000 lei vechi. În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea aceluiași inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 312 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. Tribunalul a reținut, în esență, că la data de 1 februarie 2005, inculpatul a vândut martorului denunțător B.G. 5 doze de heroină în amestec cu cofeină și griseofulvin cu prețul de 1.150.000 lei. Sub aspectul vânzării cofeinei, substanță toxică interzisă a fi deținută, s-a reținut nevinovăția inculpatului, care nu a cunoscut existența amestecului cu heroina.

Prin decizia penală nr. 437/ A din 29 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva sentinței menționate. Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs inculpatul, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. (când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen.). Recursul declarat de inculpat este nefondat. Înalta Curte constată că instanțele au individualizat corect pedeapsa având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. Astfel, prin reținerea circumstanțelor atenuante, instanțele au avut în vedere comportarea sinceră a inculpatului în cursul procesului, reducând pedeapsa sub minimul special al pedepsei prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Totodată, au ținut seama și de împrejurările care agravează răspunderea penală, respectiv de starea de recidivă postcondamnatorie în care a fost comisă fapta, precum și de gravitatea faptei. Așa fiind, Înalta Curte apreciază că pedeapsa principală de 8 ani închisoare corespunde criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., recursul fiind nefondat. În baza art. 88 C. pen., timpul reținerii și al arestării preventive, de la 2 februarie 2005 la zi, va fi scăzut din durata pedepsei închisorii pronunțate. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 lei noi, din care suma de 100 lei noi, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.M. împotriva deciziei penale nr. 437/ A din 29 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reținerii și a arestării preventive de la 2 februarie 2005 la 19 iulie 2006. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei noi cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei noi, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 iulie 2006.