ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4609/2006

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 531 din 28

aprilie 2006, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca

neîntemeiată, cererea privind schimbarea încadrării juridice a faptelor formulată

de reprezentantul Ministerului Public.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 lit. c) și art. 76 alin.

(1) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul D.M., la 8 ani închisoare, cu

aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen., și la 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A fost computată prevenția de la 2

februarie 2005 la zi, menținându-se starea de arest.

S-a constatat că în timpul

expertizării a fost consumată cantitatea de 0,1 gr. heroină în amestec cu

cofeină și griseofulvin.

S-a dispus restituirea către inculpat

a sumei de 4.740.000 lei vechi.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea

aceluiași inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 312 alin. (1) C. pen.,

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Tribunalul a reținut, în esență, că

la data de 1 februarie 2005, inculpatul a vândut martorului denunțător B.G. 5

doze de heroină în amestec cu cofeină și griseofulvin cu prețul de 1.150.000

lei.

Sub aspectul vânzării cofeinei,

substanță toxică interzisă a fi deținută, s-a reținut nevinovăția inculpatului,

care nu a cunoscut existența amestecului cu heroina.

Prin decizia penală nr. 437/ A din

29 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu

minori și de familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat

împotriva sentinței menționate.

Împotriva acestei hotărâri, a

declarat recurs inculpatul, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. (când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în

raport cu prevederile art. 72 C. pen.).

Recursul declarat de inculpat este

nefondat.

Înalta Curte constată că instanțele

au individualizat corect pedeapsa având în vedere criteriile prevăzute de art. 72

C. pen.

Astfel, prin reținerea

circumstanțelor atenuante, instanțele au avut în vedere comportarea sinceră a

inculpatului în cursul procesului, reducând pedeapsa sub minimul special al

pedepsei prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. Totodată, au

ținut seama și de împrejurările care agravează răspunderea penală, respectiv de

starea de recidivă postcondamnatorie în care a fost comisă fapta, precum și de

gravitatea faptei.

Așa fiind, Înalta Curte apreciază că

pedeapsa principală de 8 ani închisoare corespunde criteriilor generale de

individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., recursul fiind

nefondat.

În baza art. 88 C. pen., timpul

reținerii și al arestării preventive, de la 2 februarie 2005 la zi, va fi

scăzut din durata pedepsei închisorii pronunțate.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat, în sumă de 220 lei noi, din care suma de 100 lei noi, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul D.M. împotriva deciziei penale nr. 437/ A din 29 mai 2006

a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și

de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, perioada reținerii și a arestării preventive de la 2 februarie

2005 la 19 iulie 2006.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 220 lei noi cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma

de 100 lei noi, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 iulie 2006.