ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3819/2006
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3819/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată pe
calea contenciosului administrativ la data de 20 octombrie 2005, reclamantul P.C.
a solicitat, în contradictoriu cu Poliția orașului Pogoanele, Inspectoratul
General al Poliției Române și C.R., pronunțarea unei hotărâri, prin care
pârâții să fie obligați la emiterea unei copii de pe raportul întocmit de
agentul de poliție L.N., precum și plata în solidar a sumei de 6.920.000 lei cu
titlu de daune.
Inițial, cererea a fost
adresată Tribunalului Buzău care, prin sentința nr. 43 din 23 ianuarie 2006, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Ploiești.
Prin sentința nr. 104 din 21
aprilie 2006, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios
administrativ, a admis excepția tardivității invocate de Inspectoratul Județean
de Poliție Buzău și a respins acțiunea formulată de reclamantul P.C., ca tardiv
formulată.
Pentru a pronunța o asemenea
soluție, instanța de fond a reținut că, față de data ultimelor răspunsuri
primite de la Inspectoratul de Poliție al județului Buzău (4 august 2004 și 2
septembrie 2004), reclamantul s-a adresat instanței de contencios administrativ,
abia în luna octombrie 2005, depășind cu mult termenul de 6 luni prevăzut de art.
11 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva soluției
pronunțate de instanța de fond a declarat recurs, reclamantul P.C. care susține
că nu a fost avut în vedere și răspunsul nr. 2953 din 22 decembrie 2004 al
pârâtului Inspectoratul Județean de Poliție Buzău, atunci când s-a apreciat că
acțiunea este prescrisă. Recurentul mai arată că, ulterior datei introducerii
acțiunii, la 24 mai 2006, a mai primit un răspuns de la pârâtul Inspectoratul
de Poliție al județului Buzău, care face ca termenul invocat de instanța de
fond (2 septembrie 2004) să fie neconcludent în aprecierea acțiunii ca fiind
prescrisă.
Examinându-se sentința
atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză,
precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul
este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În soluționarea cauzei,
instanța de fond face referire la dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004,
potrivit cărora cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ
individual sau recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se
pot introduce în termen de 6 luni de la data primirii răspunsului la plângerea
prealabilă sau data comunicării răspunsului considerat nejustificat, de
soluționare a cererii.
Totodată, instanța de fond
invocă prevederile art. 11 alin. (2) din legea menționată potrivit cărora,
pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ unilateral, cererea
poate fi introdusă și peste termenul de 6 luni menționat, dar nu mai târziu de
un an de la data emiterii actului. În considerentele sentinței atacate se face
referire la faptul că reclamantul nu a făcut dovada existenței unor motive
temeinice, care să justifice aplicarea termenului de un an.
Critica formulată de
recurent, cu privire la faptul că la aprecierea acțiunii ca fiind tardiv
formulată nu s-a avut în vedere răspunsul primit de la pârâtul Inspectoratul de
Poliție al județului Buzău, la data de 22 decembrie 2004, este nefondată,
întrucât și față de data primirii acestui act, acțiunea este introdusă la mai
mult de 6 luni. În plus, actul emis la 22 decembrie 2004, de către Inspectoratul
Județean de Poliție Buzău nu a fost menționat în acțiunea formulată inițial de
reclamant.
Rezultă că instanța de fond
a făcut o apreciere corectă asupra actelor și lucrărilor dosarului, reținând că
acțiunea a fost introdusă cu depășirea termenului de 6 luni prevăzut de Legea nr.
554/2004.
Prin urmare, urmează ca
recursul declarat să fie respins, ca nefondat, potrivit dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de P.C. împotriva sentinței nr. 104 din 21 aprilie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 7 noiembrie 2006.