ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3819/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată pe calea contenciosului administrativ la data de 20 octombrie 2005, reclamantul P.C. a solicitat, în contradictoriu cu Poliția orașului Pogoanele, Inspectoratul General al Poliției Române și C.R., pronunțarea unei hotărâri, prin care pârâții să fie obligați la emiterea unei copii de pe raportul întocmit de agentul de poliție L.N., precum și plata în solidar a sumei de 6.920.000 lei cu titlu de daune. Inițial, cererea a fost adresată Tribunalului Buzău care, prin sentința nr. 43 din 23 ianuarie 2006, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Ploiești. Prin sentința nr. 104 din 21 aprilie 2006, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a admis excepția tardivității invocate de Inspectoratul Județean de Poliție Buzău și a respins acțiunea formulată de reclamantul P.C., ca tardiv formulată.

Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța de fond a reținut că, față de data ultimelor răspunsuri primite de la Inspectoratul de Poliție al județului Buzău (4 august 2004 și 2 septembrie 2004), reclamantul s-a adresat instanței de contencios administrativ, abia în luna octombrie 2005, depășind cu mult termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004. Împotriva soluției pronunțate de instanța de fond a declarat recurs, reclamantul P.C. care susține că nu a fost avut în vedere și răspunsul nr. 2953 din 22 decembrie 2004 al pârâtului Inspectoratul Județean de Poliție Buzău, atunci când s-a apreciat că acțiunea este prescrisă. Recurentul mai arată că, ulterior datei introducerii acțiunii, la 24 mai 2006, a mai primit un răspuns de la pârâtul Inspectoratul de Poliție al județului Buzău, care face ca termenul invocat de instanța de fond (2 septembrie 2004) să fie neconcludent în aprecierea acțiunii ca fiind prescrisă.

Examinându-se sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. În soluționarea cauzei, instanța de fond face referire la dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual sau recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă sau data comunicării răspunsului considerat nejustificat, de soluționare a cererii. Totodată, instanța de fond invocă prevederile art. 11 alin. (2) din legea menționată potrivit cărora, pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusă și peste termenul de 6 luni menționat, dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului.

În considerentele sentinței atacate se face referire la faptul că reclamantul nu a făcut dovada existenței unor motive temeinice, care să justifice aplicarea termenului de un an. Critica formulată de recurent, cu privire la faptul că la aprecierea acțiunii ca fiind tardiv formulată nu s-a avut în vedere răspunsul primit de la pârâtul Inspectoratul de Poliție al județului Buzău, la data de 22 decembrie 2004, este nefondată, întrucât și față de data primirii acestui act, acțiunea este introdusă la mai mult de 6 luni. În plus, actul emis la 22 decembrie 2004, de către Inspectoratul Județean de Poliție Buzău nu a fost menționat în acțiunea formulată inițial de reclamant. Rezultă că instanța de fond a făcut o apreciere corectă asupra actelor și lucrărilor dosarului, reținând că acțiunea a fost introdusă cu depășirea termenului de 6 luni prevăzut de Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, urmează ca recursul declarat să fie respins, ca nefondat, potrivit dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.C. împotriva sentinței nr. 104 din 21 aprilie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2006.