ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5660/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Caraș-Severin la 8 iunie 2004 N.S. a chemat în judecată Primăria comunei Socol prin Primar, Consiliul Local al comunei Socol, Inspectoratul de Poliție al județului Caraș-Severin și Ministerul Administrației și Internelor solicitând să se dispună anularea dispoziției nr. 559 din 17 decembrie 2002 emisă de Primăria comunei Socol, prin care s-a dispus r evocarea dispoziției nr. 48 din 17 decembrie 2001 emisă de aceeași primărie. Prin această din urmă dispoziție s-a dispus de Primăria comunei Socol restituirea în natură a imobilelor înscrise în C.F. Socol nr.top. 447/a și C.F.

nr.top. 447/b către reclamant, pentru ca ulterior, după 1 an să se dispună revocarea deciziei de retrocedare, cu motivarea că a fost emisă din eroare, contrar prevederilor art. 21 și art. 22 din Legea nr. 10/2001. Prin sentința civilă nr. 36 din 12 ianuarie 2005 a Tribunalului Caraș-Severin a fost admisă acțiunea față de pârâta Primăria comunei Socol prin Primar, dispunându-se anularea dispoziției nr. 539 din 17 decembrie 2002 emisă de pârâtă. A fost respinsă acțiunea față de pârâții Statul Român prin Consiliul Local Socol, Inspectoratul Poliției Județene Caraș-Severin și Ministerul Administrației și Internelor pentru lipsa calității procesuale pasive. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamantul a fost proprietarul imobilelor, două terenuri și construcții ce au fost preluate de stat în temeiul Deretului nr. 223/1974.

Ambele imobile i-au fost restituite reclamantului prin decizia nr. 48 din 17 decembrie 2001 a Primăriei Socol. În temeiul acestei dispoziții, reclamantul și-a intabulat dreptul de proprietate în Cartea Funciară, pentru ca ulterior să afle întâmplător că s-a emis o altă decizie de revocare a primei dispoziții, a cărei anulare formează obiectul litigiului de față. S-a avut în vedere că prima dispoziție a intrat în circuitul civil, și-a produs efectele, astfel că nu mai era admisibilă revocarea ei. Pentru că dispoziția în litigiu nu a fost emisă de Primăria comunei Socol, acțiunea a fost admisă numai față de această pârâtă, fiind respinsă acțiunea față de ceilalți pârâți Inspectoratul de Poliție al județului Caraș-Severin, Ministerul Administrației și Internelor, Consiliul Local Socol, pentru lipsa calității procesuale pasive.

Apelul declarat de Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul de Poliție al județului Caraș-Severin împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 1716 din 15 septembrie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. S-a reținut că tribunalul a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 23-24 din Legea nr. 10/2001 și a celor corespunzătoare din Normele de aplicare a legii, în raport de care a hotărât că dispoziția de restituire, urmată de formalitățile de publicitate imobiliară se constituie într-un titlu de proprietate supus regulilor de drept comun. Ca atare, dispoziția de restituirea nu mai putea fi revocată de unitatea care a emis-o.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Ministerul Administrației și Internelor, reprezentat prin Direcția Generală de Reglementări Juridice și Contencios, precum și separat Inspectoratul de Poliție al județului Caraș-Severin, solicitându-se modificarea hotărârilor și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Se susține că anularea deciziei de revocare a primei decizii de restituire se impunea întrucât prima decizie emisă este nulă, fiind emisă de un organ necompetent și că astfel de decizii pot fi revocate oricând, chiar dacă și-au produs efectele pentru care au fost emise în dreptul administrativ sau în alte ramuri de drept. Nici principiul respectării drepturilor câștigate nu justifică soluția adoptată de instanțe, fiind unanim recunoscut că nu se pot câștiga drepturi decât în baza unor acte emise în conformitate cu legea.

În prima parte a recursului se aduc critici dispoziției de restituire, în sensul că a fost emisă de un organ necompetent, s-a făcut aplicarea unor dispoziții intrate în vigoare ulterior. Este invocată și existența unei contradicții între dispozițiile luate, întrucât deși instanța de fond a admis introducerea în cauză a Ministerului Administrației și Internelor la solicitarea sa, deoarece este administratorul de drept al imobilului, pe fond acțiunea a fost respinsă. Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează: În primul rând se constată că cele două recursuri cu care instanța a fost investită cuprind motivări străine de obiectul pricinii și de soluția adoptată, pentru că se fac referire la legalitatea deciziei de restituire a imobilelor către reclamant.

Ori, instanța de fond a fost investită cu cererea de anulare a dispoziției ulterioare nr. 559 din 17 decembrie 2002 emisă de pârâta Primăria comunei Socol prin Primar, prin care s-a dispus revocarea deciziei nr. 48 din 17 decembrie 2001, de restituire. Prin urmare, este de examinat în primul rând legalitatea și temeinicia acestei a doua decizii, cu privire la care s-a hotărât, în sensul admiterii cererii față de Primăria comunei Socol. Față de ceilalți pârâți, între care și recurenții din cauza de față, acțiunea a fost respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive. Această soluție și numai aceasta putea forma obiect de contestare pe calea apelului și apoi a recursului de către acești pârâți.

S-a avut în vedere că Primăria comunei Socol a emis decizia de revocare, astfel că celelalte părți chemate în judecată sun lipsite de calitate, în raport de obiectul cererii. Soluția este în afara criticii, pentru că în adevăr recurenții nu au emis decizia a cărei revocare s-a solicitat. Pe de altă parte, este de observat că partea față de care acțiunea a fost admisă, respectiv Primăria comunei Socol nu a declarat apel și nici recurs, astfel că soluția principală este irevocabilă. De aceea, reținându-se deci că în mod corect a fost respinsă acțiunea față de pârâții-recurenți pentru lipsa calității procesuale pasive, rezultă că recursul de față este neîntemeiat, urmând a fi respins ca atare.

Dar, și pe fond soluția adoptată de instanță este legală și temeinică, pentru revocarea deciziei de restituire nu mai era posibilă în situația în care dispoziția de restituire a fost urmată de îndeplinirea formelor de publicitate imobiliară, conform prevederilor Decretului nr. 115/1938. Prin urmare, o eventuală anulare a înscrierii în Cartea Funciară se putea efectua numai în temeiul acestei legi și nu pe calea revocării actului administrativ de către organul emitent. Așa fiind, recursurile de față sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratului de Poliție al Județului Caraș Severin împotriva deciziei nr. 1716 A din 15 septembrie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iunie 2006.