ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5660/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Tribunalul Caraș-Severin la 8 iunie 2004 N.S. a chemat în judecată Primăria

comunei Socol prin Primar, Consiliul Local al comunei Socol, Inspectoratul de

Poliție al județului Caraș-Severin și Ministerul Administrației și Internelor

solicitând să se dispună anularea dispoziției nr. 559 din 17 decembrie 2002

emisă de Primăria comunei Socol, prin care s-a dispus r evocarea dispoziției

nr. 48 din 17 decembrie 2001 emisă de aceeași primărie.

Prin această din urmă dispoziție s-a

dispus de Primăria comunei Socol restituirea în natură a imobilelor înscrise în

C.F. Socol nr.top. 447/a și C.F. nr.top. 447/b către reclamant, pentru ca

ulterior, după 1 an să se dispună revocarea deciziei de retrocedare, cu motivarea

că a fost emisă din eroare, contrar prevederilor art. 21 și art. 22 din Legea

nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr. 36 din 12

ianuarie 2005 a Tribunalului Caraș-Severin a fost admisă acțiunea față de

pârâta Primăria comunei Socol prin Primar, dispunându-se anularea dispoziției

nr. 539 din 17 decembrie 2002 emisă de pârâtă. A fost respinsă acțiunea față de

pârâții Statul Român prin Consiliul Local Socol, Inspectoratul Poliției

Județene Caraș-Severin și Ministerul Administrației și Internelor pentru lipsa

calității procesuale pasive.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că reclamantul a fost proprietarul imobilelor, două terenuri și

construcții ce au fost preluate de stat în temeiul Deretului nr. 223/1974. Ambele

imobile i-au fost restituite reclamantului prin decizia nr. 48 din 17 decembrie

2001 a Primăriei Socol.

În temeiul acestei dispoziții,

reclamantul și-a intabulat dreptul de proprietate în Cartea Funciară, pentru ca

ulterior să afle întâmplător că s-a emis o altă decizie de revocare a primei

dispoziții, a cărei anulare formează obiectul litigiului de față. S-a avut în

vedere că prima dispoziție a intrat în circuitul civil, și-a produs efectele,

astfel că nu mai era admisibilă revocarea ei.

Pentru că dispoziția în litigiu nu a

fost emisă de Primăria comunei Socol, acțiunea a fost admisă numai față de

această pârâtă, fiind respinsă acțiunea față de ceilalți pârâți Inspectoratul

de Poliție al județului Caraș-Severin, Ministerul Administrației și Internelor,

Consiliul Local Socol, pentru lipsa calității procesuale pasive.

Apelul declarat de Ministerul

Administrației și Internelor, Inspectoratul de Poliție al județului

Caraș-Severin împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin

decizia nr. 1716 din 15 septembrie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

S-a reținut că tribunalul a făcut o

corectă aplicare a dispozițiilor art. 23-24 din Legea nr. 10/2001 și a celor

corespunzătoare din Normele de aplicare a legii, în raport de care a hotărât că

dispoziția de restituire, urmată de formalitățile de publicitate imobiliară se

constituie într-un titlu de proprietate supus regulilor de drept comun. Ca

atare, dispoziția de restituirea nu mai putea fi revocată de unitatea care a

emis-o.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs Ministerul Administrației și Internelor, reprezentat prin

Direcția Generală de Reglementări Juridice și Contencios, precum și separat

Inspectoratul de Poliție al județului Caraș-Severin, solicitându-se modificarea

hotărârilor și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Se susține că

anularea deciziei de revocare a primei decizii de restituire se impunea

întrucât prima decizie emisă este nulă, fiind emisă de un organ necompetent și

că astfel de decizii pot fi revocate oricând, chiar dacă și-au produs efectele

pentru care au fost emise în dreptul administrativ sau în alte ramuri de drept.

Nici principiul respectării drepturilor câștigate nu justifică soluția adoptată

de instanțe, fiind unanim recunoscut că nu se pot câștiga drepturi decât în

baza unor acte emise în conformitate cu legea. În prima parte a recursului se

aduc critici dispoziției de restituire, în sensul că a fost emisă de un organ

necompetent, s-a făcut aplicarea unor dispoziții intrate în vigoare ulterior.

Este invocată și existența unei contradicții între dispozițiile luate, întrucât

deși instanța de fond a admis introducerea în cauză a Ministerului

Administrației și Internelor la solicitarea sa, deoarece este administratorul

de drept al imobilului, pe fond acțiunea a fost respinsă.

Recursul nu este întemeiat, urmând a

fi respins în raport de cele ce urmează:

În primul rând se constată că cele

două recursuri cu care instanța a fost investită cuprind motivări străine de

obiectul pricinii și de soluția adoptată, pentru că se fac referire la

legalitatea deciziei de restituire a imobilelor către reclamant. Ori, instanța

de fond a fost investită cu cererea de anulare a dispoziției ulterioare nr. 559

din 17 decembrie 2002 emisă de pârâta Primăria comunei Socol prin Primar, prin

care s-a dispus revocarea deciziei nr. 48 din 17 decembrie 2001, de restituire.

Prin urmare, este de examinat în primul rând legalitatea și temeinicia acestei

a doua decizii, cu privire la care s-a hotărât, în sensul admiterii cererii

față de Primăria comunei Socol. Față de ceilalți pârâți, între care și

recurenții din cauza de față, acțiunea a fost respinsă pentru lipsa calității

procesuale pasive. Această soluție și numai aceasta putea forma obiect de

contestare pe calea apelului și apoi a recursului de către acești pârâți.

S-a avut în vedere că Primăria

comunei Socol a emis decizia de revocare, astfel că celelalte părți chemate în

judecată sun lipsite de calitate, în raport de obiectul cererii. Soluția este

în afara criticii, pentru că în adevăr recurenții nu au emis decizia a cărei

revocare s-a solicitat.

Pe de altă parte, este de observat

că partea față de care acțiunea a fost admisă, respectiv Primăria comunei Socol

nu a declarat apel și nici recurs, astfel că soluția principală este

irevocabilă.

De aceea, reținându-se deci că în

mod corect a fost respinsă acțiunea față de pârâții-recurenți pentru lipsa

calității procesuale pasive, rezultă că recursul de față este neîntemeiat,

urmând a fi respins ca atare.

Dar, și pe fond soluția adoptată de

instanță este legală și temeinică, pentru revocarea deciziei de restituire nu

mai era posibilă în situația în care dispoziția de restituire a fost urmată de

îndeplinirea formelor de publicitate imobiliară, conform prevederilor

Decretului nr. 115/1938. Prin urmare, o eventuală anulare a înscrierii în

Cartea Funciară se putea efectua numai în temeiul acestei legi și nu pe calea revocării

actului administrativ de către organul emitent.

Așa fiind, recursurile de față sunt

neîntemeiate, urmând a fi respinse ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile

declarate de pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratului

de Poliție al Județului Caraș Severin împotriva deciziei nr. 1716 A din 15

septembrie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iunie 2006.