ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8186/2005

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

10 februarie 2004 la Tribunalul Arad, contestatoarea I.E. a chemat în judecată

pe pârâtul Primarul comunei Cermei, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța

să se dispună anularea dispoziției nr. 263 din 26 noiembrie 2003 emisă de Primăria

Cermei, acordarea de titluri de valoarea nominală folosite exclusiv în procesul

de privatizare pentru imobilul conac-locuință situat în comuna Cermei, în

prezent demolat și cheltuieli de judecată în caz de opunere.

În motivarea contestației, a arătat

că, familia sa a fost deposedată de proprietăți, că nu deține alte acte, în

afara extrasului eliberat de Direcția Județeană Arad a Arhivelor Naționale, în

care este descris imobilul compus din casă de locuit, dependințe și casă pentru

salariați.

Intimatul Primarul comunei Cermei,

prin întâmpinare a invocat excepția tardivității contestației, iar pe fond a

solicitat respingerea contestației întrucât nu este dovedită proprietatea și

nici exproprierea imobilului.

Prin sentința civilă nr. 212 din 1

aprilie 2004 pronunțată de Tribunalul Arad, secția civilă, a fost respinsă

contestația formulată de I.E., pentru anularea dispoziției nr. 263 din 26

noiembrie 2003, cu motivarea că petenta nu a produs dovezi privind dreptul de proprietate

asupra imobilului.

Referitor la excepția tardivității

cererii, instanța de fond a reținut că notificarea petentei a fost soluționată

prin dispoziția nr. 263 din 26 noiembrie 2003 iar contestația a fost introdusă

la data 10 februarie 2004 cu nesocotirea termenului prevăzut de art. 24 alin.

(7) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel contestatoarea I.E., susținând că acțiunea sa a fost formulată în

termen legal, dovada fiind data pusă de serviciul de poștă pe plicul de expediere.

În ceea ce privește fondul acțiunii,

contrar constatărilor primei instanțe probele dosarului fac dovada dreptului de

proprietate asupra imobilului în litigiu.

Curtea de Apel Timișoara, secția

civilă, prin decizia nr. 1629 din 30 iunie 2004, a admis apelul declarat de

contestatoarea I.E., a schimbat sentința atacată, a admis acțiunea și în

consecință, a anulat dispoziția nr. 263 din 26 noiembrie 2003 emisă de Primarul

comunei Cermei.

A obligat pe Primarul comunei Cermei

să emită o nouă dispoziție care să conțină oferta de restituire prin echivalent

corespunzătoare imobilului, conac preluat de stat în baza Decretului nr.

83/1949, și să plătească apelanții suma de 4.000.000 lei cu titlu de cheltuieli

de judecată.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel, a reținut, în esență, în ceea ce privește tardivitatea acțiunii, că

dispoziția nr. 263 din 26 noiembrie 2003 a fost atacată la data de 24 decembrie

2003 (data poștei aplicate pe plicul de expediere a acțiunii, fila 14 dosar),

însă tribunalul a restituit-o contestatoarei în vederea completării ei, conform

art. 112 alin. (1) C. proc. civ.

Acțiunea a fost din nou înregistrată

la instanță la data de 10 februarie 2004, data față de care tribunalul în mod

greșit a apreciat ca tardivă acțiunea.

Pe fond, instanța de apel a reținut

că soluția atacată este greșită, întrucât prin adresa nr. C40 din 2 februarie

2004 emisă de Ministerul Administrației și Internelor, Arhivele Naționale,

Direcția județeană Arad (fila 45), adresa nr. 10563 din 29 septembrie 1959 a

fostului Sfat Popular al Raionului Arad (fila 18) și adresa nr. C68 din 11

aprilie 2000 a Arhivelor Naționale Arad (fila 29) din a căror coroborare

rezultă că F.I. a fost proprietarul unității imobiliare ce cuprindea: casă de

locuit pentru proprietar, o casă de locuit pentru salariați, dependințe,

grajduri, magazii și cocini.

Aceleași acte dovedesc, că în baza

Decretului nr. 83/1949 proprietatea lui F.I. și a familiei sale a fost

expropriată cu titlu gratuit, iar ca sancțiune, familia a fost dislocată,

stabilindu-i-se domiciliul obligatoriu în Deva.

A mai reținut că Decretul nr.

83/1949 privit prin prisma art. 2 lit. g) din Legea nr. 10/2001 este un titlu

nevalabil întrucât dispozițiile sale contraveneau Constituției din anul 1948

sub imperiul căreia a fost adoptat.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâtul Primarul comunei Cermei, invocând cazurile de casare prevăzute

de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora a susținut în

esență, tardivitatea introducerii contestației, depășirea termenului pentru

depunerea actelor doveditoare și rezervele în ceea ce privește identitatea

imobilului și a dreptului proprietate asupra acestuia.

Recursul nu este întemeiat.

La stabilirea termenului de

prescripție a dreptului la acțiuni, instanța are în vedere data înregistrării

cererii de chemare în judecată.

În speță, acțiunea a fost promovată

la data de 24 decembrie 2003, data poștei aplicate pe plicul de expediere a

acțiunii (fila 14 dosar fond).

Cu adresa nr. 4/7/D din 6 ianuarie

2004, Tribunalul Arad a restituit cererea de chemare în judecată pentru a o

formula în condițiile și cu respectarea dispozițiilor impuse de prevederile

art. 112-114 și art. 155

1

C. proc. civ.

Procedând în acest mod, instanța de

fond, a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 114 alin. (2) C. proc.

civ., astfel că, reînregistrarea ulterioară a acțiunii la 10 februarie 2004,

nu-i poate fi imputabilă contestatoarei, cum de altfel a reținut și instanța de

apel.

Nefondată este și critica

referitoare la actele doveditoare ale dreptului de proprietate.

Art. 22 din Legea nr. 10/2001, nu

conține prevederi speciale în privința dovedirii dreptului de proprietate al

persoanei îndreptățite asupra imobilelor solicitate, prin aceștia

înțelegându-se înscrisurile constatatoare ale unui act juridic civil,

jurisdicțional sau administrativ, cu efect constitutiv, translativ sau

declarativ de proprietate și care generează o prezumție relativă de proprietate

în favoarea persoanei care îl invocă.

În speță, adresa nr. 10563 din 29

septembrie 1959 a fostului Sfat Popular Ineu, prin care se solicită efectuarea

operațiunilor de C.F. privitoare la expropriere, adresele nr. C 68 din 11

aprilie 2000 și nr. C 40 din 2 februarie 2004 ale Direcției județene Arad a

Arhivelor Naționale, din care rezultă că în situația proprietăților moșierești

din județul Arad, expropriate conform Decretului nr. 83/1949 la poziția 27

apare înscrisă proprietatea antecesorului F.I. din Cermei, constând în conac cu

8 încăperi, respectiv casa de locuit pentru moșier, compusă din 4 camere și 2

dependințe, casă de locuit pentru salariați, compusă din 3 corpuri de clădiri,

constituie acte juridice ce permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă.

În completarea acestui probatoriu,

este și adresa nr. I 1418 din 2 septembrie 1993, eliberată de Ministerul

Justiției, Direcția Instanțelor Militare, din care rezultă că familia

contestatoarei a fost dislocată la data de 2 martie 1949 din localitatea

Cermei, fixându-se domiciliu obligatoriu în Deva, restricție ridicată la 9

august 1963.

Față de aceste considerente,

recursul pârâtului este nefondat și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

ca nefondat, recursul declarat de Primarul comunei Cermei împotriva deciziei

nr. 1629 din 30 iunie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 20 octombrie 2005.