ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8186/2005

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 10 februarie 2004 la Tribunalul Arad, contestatoarea I.E. a chemat în judecată pe pârâtul Primarul comunei Cermei, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea dispoziției nr. 263 din 26 noiembrie 2003 emisă de Primăria Cermei, acordarea de titluri de valoarea nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare pentru imobilul conac-locuință situat în comuna Cermei, în prezent demolat și cheltuieli de judecată în caz de opunere. În motivarea contestației, a arătat că, familia sa a fost deposedată de proprietăți, că nu deține alte acte, în afara extrasului eliberat de Direcția Județeană Arad a Arhivelor Naționale, în care este descris imobilul compus din casă de locuit, dependințe și casă pentru salariați.

Intimatul Primarul comunei Cermei, prin întâmpinare a invocat excepția tardivității contestației, iar pe fond a solicitat respingerea contestației întrucât nu este dovedită proprietatea și nici exproprierea imobilului. Prin sentința civilă nr. 212 din 1 aprilie 2004 pronunțată de Tribunalul Arad, secția civilă, a fost respinsă contestația formulată de I.E., pentru anularea dispoziției nr. 263 din 26 noiembrie 2003, cu motivarea că petenta nu a produs dovezi privind dreptul de proprietate asupra imobilului. Referitor la excepția tardivității cererii, instanța de fond a reținut că notificarea petentei a fost soluționată prin dispoziția nr. 263 din 26 noiembrie 2003 iar contestația a fost introdusă la data 10 februarie 2004 cu nesocotirea termenului prevăzut de art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel contestatoarea I.E., susținând că acțiunea sa a fost formulată în termen legal, dovada fiind data pusă de serviciul de poștă pe plicul de expediere. În ceea ce privește fondul acțiunii, contrar constatărilor primei instanțe probele dosarului fac dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu. Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia nr. 1629 din 30 iunie 2004, a admis apelul declarat de contestatoarea I.E., a schimbat sentința atacată, a admis acțiunea și în consecință, a anulat dispoziția nr. 263 din 26 noiembrie 2003 emisă de Primarul comunei Cermei. A obligat pe Primarul comunei Cermei să emită o nouă dispoziție care să conțină oferta de restituire prin echivalent corespunzătoare imobilului, conac preluat de stat în baza Decretului nr. 83/1949, și să plătească apelanții suma de 4.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, a reținut, în esență, în ceea ce privește tardivitatea acțiunii, că dispoziția nr. 263 din 26 noiembrie 2003 a fost atacată la data de 24 decembrie 2003 (data poștei aplicate pe plicul de expediere a acțiunii, fila 14 dosar), însă tribunalul a restituit-o contestatoarei în vederea completării ei, conform art. 112 alin. (1) C. proc. civ. Acțiunea a fost din nou înregistrată la instanță la data de 10 februarie 2004, data față de care tribunalul în mod greșit a apreciat ca tardivă acțiunea. Pe fond, instanța de apel a reținut că soluția atacată este greșită, întrucât prin adresa nr. C40 din 2 februarie 2004 emisă de Ministerul Administrației și Internelor, Arhivele Naționale, Direcția județeană Arad (fila 45), adresa nr. 10563 din 29 septembrie 1959 a fostului Sfat Popular al Raionului Arad (fila 18) și adresa nr. C68 din 11 aprilie 2000 a Arhivelor Naționale Arad (fila 29) din a căror coroborare rezultă că F.I.

a fost proprietarul unității imobiliare ce cuprindea: casă de locuit pentru proprietar, o casă de locuit pentru salariați, dependințe, grajduri, magazii și cocini. Aceleași acte dovedesc, că în baza Decretului nr. 83/1949 proprietatea lui F.I. și a familiei sale a fost expropriată cu titlu gratuit, iar ca sancțiune, familia a fost dislocată, stabilindu-i-se domiciliul obligatoriu în Deva. A mai reținut că Decretul nr. 83/1949 privit prin prisma art. 2 lit. g) din Legea nr. 10/2001 este un titlu nevalabil întrucât dispozițiile sale contraveneau Constituției din anul 1948 sub imperiul căreia a fost adoptat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Primarul comunei Cermei, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc.

civ., în dezvoltarea cărora a susținut în esență, tardivitatea introducerii contestației, depășirea termenului pentru depunerea actelor doveditoare și rezervele în ceea ce privește identitatea imobilului și a dreptului proprietate asupra acestuia. Recursul nu este întemeiat. La stabilirea termenului de prescripție a dreptului la acțiuni, instanța are în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată. În speță, acțiunea a fost promovată la data de 24 decembrie 2003, data poștei aplicate pe plicul de expediere a acțiunii (fila 14 dosar fond). Cu adresa nr. 4/7/D din 6 ianuarie 2004, Tribunalul Arad a restituit cererea de chemare în judecată pentru a o formula în condițiile și cu respectarea dispozițiilor impuse de prevederile art. 112-114 și art. 155 1 C. proc.

civ. Procedând în acest mod, instanța de fond, a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 114 alin. (2) C. proc. civ., astfel că, reînregistrarea ulterioară a acțiunii la 10 februarie 2004, nu-i poate fi imputabilă contestatoarei, cum de altfel a reținut și instanța de apel. Nefondată este și critica referitoare la actele doveditoare ale dreptului de proprietate. Art. 22 din Legea nr. 10/2001, nu conține prevederi speciale în privința dovedirii dreptului de proprietate al persoanei îndreptățite asupra imobilelor solicitate, prin aceștia înțelegându-se înscrisurile constatatoare ale unui act juridic civil, jurisdicțional sau administrativ, cu efect constitutiv, translativ sau declarativ de proprietate și care generează o prezumție relativă de proprietate în favoarea persoanei care îl invocă.

În speță, adresa nr. 10563 din 29 septembrie 1959 a fostului Sfat Popular Ineu, prin care se solicită efectuarea operațiunilor de C.F. privitoare la expropriere, adresele nr. C 68 din 11 aprilie 2000 și nr. C 40 din 2 februarie 2004 ale Direcției județene Arad a Arhivelor Naționale, din care rezultă că în situația proprietăților moșierești din județul Arad, expropriate conform Decretului nr. 83/1949 la poziția 27 apare înscrisă proprietatea antecesorului F.I. din Cermei, constând în conac cu 8 încăperi, respectiv casa de locuit pentru moșier, compusă din 4 camere și 2 dependințe, casă de locuit pentru salariați, compusă din 3 corpuri de clădiri, constituie acte juridice ce permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă.

În completarea acestui probatoriu, este și adresa nr. I 1418 din 2 septembrie 1993, eliberată de Ministerul Justiției, Direcția Instanțelor Militare, din care rezultă că familia contestatoarei a fost dislocată la data de 2 martie 1949 din localitatea Cermei, fixându-se domiciliu obligatoriu în Deva, restricție ridicată la 9 august 1963. Față de aceste considerente, recursul pârâtului este nefondat și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat, recursul declarat de Primarul comunei Cermei împotriva deciziei nr. 1629 din 30 iunie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 20 octombrie 2005.