ÎCCJ, decizie (scj.ro #82350)

Măsuri reparatorii reglementate prin Legea nr. 10/2001. Proba

proprietății construcțiilor demolate de Întreprinderea Agricolă de Stat.

Cuprins

pe materii

. Drept civil. Drept de proprietate. Construcții preluate

în mod abuziv și demolate de Întreprinderea Agricolă de Stat. Măsuri

reparatorii solicitate în baza  Legea nr. 10/2001. Proba existenței și

proprietății construcțiilor.

Index

alfabetic

. Drept civil.

-

Imobil preluat de  stat (IAS);

-

Măsuri reparatorii (pentru construcții demolate);

-

Proba existenței și proprietății construcțiilor.

Legea nr. 10/2001: art. 22

În conformitate cu dispozițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001 și

cu prevederile capitolului 1 lit. c din Normele metodologice de aplicare

unitară a legii enunțate, aprobate prin H.G. nr. 498/2003, sarcina probei

proprietății revine persoanei care se pretinde îndreptățită  a obține

măsuri reparatorii pentru imobilele preluate în mod abuziv de stat.

În cazul în care nu se poate face dovada formală a preluării

imobilului respectiv, însă imobilul se află în patrimoniul statului, acest

fapt  constituie o prezumție relativă de preluare abuzivă a bunului ( în

speță, construcțiile aflate pe un teren pentru care s-a dovedit preluarea

abuzivă de o Întreprindere Agricolă de Stat, care a demolat ulterior

construcțiile).

Î.C.C.J.,

Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 5801 din 1 iulie 2005

Prin plângerea din 6 ianuarie 2004, petenta R.M a solicitat

anularea dispoziției  nr. 261 din 26 noiembrie 2003 emisă. de primarul

comunei Cermei, județul Arad, prin care s-a respins notificarea formulată de

petentă pentru acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul

„casă de locuit și anexe gospodărești”, situat în comuna Cermei, sat Cermei.

În motivarea plângerii, s-a susținut că pe terenul proprietatea

părinților petiționarei, a existat o casă de locuit cu anexe, ce au fost

demolate în anul 1956 de către IAS Cermei, iar inventarul aparținând casei a

fost expropriat conform procesului verbal din 17 martie 1948.

În CF nu s-a operat existența construcției.

În drept s-au invocat prevederile Legii nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr. 386 din 10 iunie 2004 pronunțată de

Tribunalul Arad s-a admis plângerea și s-a constatat că pe terenul proprietatea

antecesorului petentei, înscris în CF nr.652 Cermei, nr.top. 1051 – 1054/24, a

existat o gospodărie compusă din casă de locuit și anexe.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că petenta este

moștenitoarea lui R.I., în calitate de fiică; acesta a fost proprietarul

tabular al imobilului înscris în CF 652 Cermei, teren în suprafață de 326.711

m.p., teren pe care a existat o gospodărie țărănească compusă din casă și anexe

gospodărești din care tatăl petentei a fost evacuat.

Primarul comunei Cermei a declarat apel susținând că petenta nu

a produs dovezi ale proprietății cu privire la construcția pentru care a

solicitat despăgubiri.

Prin decizia civilă nr. 1986/23 martie 2004 a Curții de Apel

Timișoara apelul a fost respins ca nefondat.

În motivarea deciziei curtea a  reținut că instanța de fond

a admis în mod corect cererea raportându-se strict la înscrisurile depuse în

cauză precum și proba testimonială, acestea făcând dovada existenței

gospodăriei compusă din casă mare și două grajduri.

Primarul comunei Cermei a declarat recurs împotriva deciziei

pronunțate în apel, susținând, în esență, următoarele critici:

- petenta nu a produs dovezi ale proprietății în sensul

dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 10/2001, în extrasul CF nr. 652,

nr.top.1051 – 1054/24 nefiind notată construcția pentru care se solicită

despăgubiri ci doar suprafața de 326,711 m.p. teren arabil;

- prin actele depuse la dosar, atașate întâmpinării depuse la

tribunal, nu a fost dovedită exproprierea imobilului solicitat, prin

procesul-verbal din 17 martie 1948 depus de petentă nu rezultă exproprierea

imobilului ci doar a inventarului agricol.

- în mod greșit în considerentele hotărârii instanța afirmă că

„intimatul nu a depus întâmpinare” deși, cu câteva rânduri mai sus se arată că

„prin serviciul registratură a instanței, la data de 21 mai 2004 se constată

depunerea întâmpinării”.

Intimata R.M, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului

și menținerea hotărârilor pronunțate anterior, ca temeinice și legale.

Contrar susținerilor recurentului, instanța de apel a făcut o

corectă aplicare a legii, dispozițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001 la care se

face referire, completându-se cu prevederile cuprinse în capitolul 1 lit. c din

Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG

nr. 498/2003.

Potrivit textelor de lege enunțate, sarcina probei proprietății

revine persoanei care se pretinde a fi îndreptățită. În cazul în care pentru

imobilul respectiv nu se poate face dovada formală a preluării de către stat,

exemplificându-se prin lipsa deciziei administrative însă imobilul se află în

patrimoniul statului, acest fapt constituie o prezumție relativă de preluare

abuzivă – deci, fără titlu.

În  speță, dovezile produse de intimata - petentă și

analizate de instanța de fond și de apel, coroborate cu prezumția

sus-menționată, au fost apreciate corect ca făcând dovada proprietății

autorului intimatei asupra construcției existentă pe teren și demolată ulterior

preluării abuzive.

Față de considerentele expuse, recursul a fost respins ca

nefondat.