ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4353/2007

Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub nr. 5379/2005, reclamantul B.C. a solicitat, în contradictoriu cu Primarul orașului Câmpeni, anularea dispoziției nr. 489/2005 emisă de acesta și în consecință, atribuirea de teren cu vegetație forestieră aflat în proprietatea statului iar în subsidiar, orice alt bun ori serviciu aflat în posesia sa; să se stabilească valoarea despăgubirilor cuvenite pentru terenul expropriat. În motivele de fapt ale cererii s-a arătat că reclamantul a fost proprietarul imobilelor înscrise în C.F. 1692 și respectiv, 2029 Câmpeni, a căror restituire a cerut-o prin notificare formulată conform Legii nr. 10/2001. Întrucât nu s-a răspuns notificării înăuntrul termenului legal, reclamantul a apelat la calea acțiunii în justiție, pronunțându-se în favoarea lui decizia nr. 1748/2001 a Curții de Apel Alba Iulia, prin care pârâtul a fost obligat la recunoașterea dreptului de proprietate al reclamantului.

S-a susținut că în aceste condiții, este nelegală dispoziția primarului de respingere a notificării sale prin care a solicitat atribuirea de teren în compensare. Tribunalul Alba a pronunțat sentința civilă nr. 1641 din 7 decembrie 2005 prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. În motivarea soluției s-a reținut că notificarea a fost respinsă în mod corect, având în vedere că terenul liber a fost predat deja reclamantului, potrivit deciziei civile nr. 1748/2001 a Curții de Apel Alba-Iulia și respectiv, deciziei nr. 1372/A/2000 a Tribunalului Alba, iar pentru terenul ocupat de blocuri de locuințe, grădiniță și alei de acces s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Reclamantul nu a contestat faptul că i s-au predat suprafețele de teren, astfel cum s-a dispus prin hotărârile pronunțate anterior, solicitarea acestuia de efectuare a unei noi expertize prin care să fie identificate terenurile libere și cele ocupate de construcții fiind găsită fără fundament juridic, în condițiile în care această identificare s-a făcut în procesele anterioare, iar partea nu a învederat aspecte noi, care să fi modificat situația anterioară. Sentința a rămas definitivă prin respingerea apelului declarat de reclamant, conform deciziei nr. 45/A din 26 ianuarie 2007 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția civilă. Potrivit considerentelor deciziei, s-a constatat caracterul legal al soluției atacate ținându-se seama și de concluziile raportului de expertiză efectuat în faza devolutivă a apelului.

Astfel, potrivit mijlocului de probă menționat, a rezultat că există neocupată de construcții o suprafață de 94 mp care constituie în fapt, curtea unei grădinițe de copii. De asemenea, o suprafață de 19 mp este lipită de proprietatea unei persoane fizice (și pe ea se află amplasat un garaj), iar o altă suprafață de 17 mp este lipită de blocul L1 ( și pe care se află o magazie de lemne). Instanța a concluzionat că terenurile se află în zone funcționale și absolut necesare utilizării blocului L1 ca spațiu verde (suprafața de 19 mp ) și ca spațiu de protecție (suprafața de 17 mp), împrejurarea că pe acestea se află în prezent construcții ușoare, ridicate fără autorizații nefiind de natură să schimbe regimul juridic al terenului, necesar pentru buna utilitate a ansamblului de locuințe din zonă.

Față de situația de fapt rezultată din probe instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora restituirea terenurilor se face prin echivalent atunci când construcțiile executate pe acestea le ocupă funcțional în întregime. În ce privește solicitarea de acordare de teren în compensare (ori alte bunuri sau servicii) s-a constatat caracterul neîntemeiat al acesteia, în condițiile în care nu s-a făcut dovada că primăria ar deține, ca disponibilități, asemenea bunuri. De aceea, instanța a reținut corecta rezolvare prin acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Împotriva deciziei a declarat recurs apelantul-reclamant ale cărui critici au privit următoarele aspecte: - Soluția este nelegală întrucât, la fel ca instanța de fond, cea de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor formulate, prin aceea că nu a stabilit valoarea despăgubirilor datorate de stat.

De asemenea, au fost nesocotite dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale se face numai în situația în care măsura compensării nu este posibilă, iar actele depuse la dosar au demonstrat contrariul. - Instanța a reținut eronat că prin hotărârile judecătorești anterioare s-au restituit terenuri din C.F. 1692 și 2029 Câmpeni întrucât judecata acelor cauze s-a făcut pe calea dreptului comun, pentru terenuri ce nu au fost expropriate. - Invocarea dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 10/2001 s-a făcut greșit de către instanța de apel, având în vedere că textul de lege are relevanță pentru construcțiile expropriate și deci, nu are aplicabilitate în cauză.

- Instanța a procedat greșit neindicând valoarea de piață a imobilului deși s-a efectuat o expertiză în apel. Intimatul-pârât a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, față de caracterul legal al soluției atacate. Recursul nu este fondat, având în vedere următoarele considerente: - Susținerea recurentului potrivit căreia instanța nu s-ar fi pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere, respectiv, asupra valorii de piață a terenului, este lipsită de fundament. Instanța de apel (a cărei decizie face obiectul recursului) nu a avut de soluționat capete de cerere, ci a trebuit să se pronunțe asupra criticilor formulate împotriva sentinței fondului. Sub aspectul menționat, al valorii despăgubirilor, instanța a avut în vedere, în mod corect, prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, incidente în speță față de împrejurarea că emiterea dispoziției primarului s-a făcut după intrarea în vigoare a acestui act normativ.

Potrivit noii reglementări, determinarea valorii despăgubirilor se realizează de către evaluatori din cadrul Comisiei Centrale pentru acordarea despăgubirilor. - În ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 10/2001 constând în aceea că nu au fost acordate cu prioritate, bunuri în compensare, critica este de asemenea nefondată. Măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri se poate acorda doar în situația în care unitatea deținătoare dispune de asemenea bunuri. Or, Primăria a susținut că nu deține asemenea bunuri (fila 68, fond), iar recurentul nu a făcut proba contrară, cărțile funciare depuse de acesta la dosar privind întabularea Statului Român pe anumite suprafețe de teren (care nu au fost preluate de la reclamant) nefiind dovadă a caracterului disponibil al acestora și deci, a posibilității acordării lor către reclamant.

- De asemenea, susținerea recurentului potrivit căreia prin hotărârile anterioare (deciziile nr. 1748/2001 a Curții de Apel Alba și nr. 1372/A/2000 a Tribunalului Alba) nu s-ar fi procedat la restituirea terenurilor libere din C.F. 1692 și 2029 Câmpeni, preluate ca efect al exproprierii, contrazice chiar conținutul respectivelor hotărâri. Instanțele au fost învestite cu cererea reclamantului de revendicare a imobilelor întabulate în cărțile funciare menționate anterioare preluate prin efectul Decretului de expropriere nr. 45/1980 și au dispus asupra restituirii terenurilor libere, conform rapoartelor de expertiză. Împrejurarea că reclamantul nu a solicitat suspendarea judecății acelor cauze ca efect al apariției Legii nr. 10/2001, nu înseamnă, așa cum pretinde acesta, că pe calea „dreptului comun” ar fi valorificat pretenții asupra altor imobile.

Intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 a dat posibilitatea reclamantului să acționeze ulterior și să solicite măsuri reparatorii pentru terenurile a căror restituire în natură nu a obținut-o în cadrul primei judecăți. Sub acest ultim aspect, al modalității în care se asigură reparația, instanța a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, text care reglementează ipoteza în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat. Această situație se regăsește în speță, cele două suprafețe de 19 mp și respectiv, 17 mp, (din imediata apropiere a unui bloc de locuințe, ce face parte dintr-un ansamblu de locuințe, situate în blocuri apropiate) neputând fi considerate libere și deci, restituibile în natură.

- Critica referitoare la nedeterminarea de către instanță a valorii de piață a imobilului revendicat constituie de fapt, o reluare a aceleia vizând cuantumul despăgubirilor, critică ce a făcut deja obiect de analiză, cu referire la dispozițiile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, a căror aplicabilitate la speță s-a reținut a fi corectă. Pentru considerentele arătate, toate criticile au fost constatate neîntemeiate și, reținându-se caracterul legal al soluției atacate, recursul va fi respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul B.C. împotriva deciziei nr. 45/A din 26 ianuarie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 30 mai 2007.