ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3364/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 23 august 2005, reclamanta A.V.A.S. cheamă în judecată pe pârâta Asociația M. P.A.S. Câmpulung Moldovenesc solicitând instanței obligarea pârâtei să prezinte documentele necesare analizării respectării clauzei 7.3 lit. b) din contractul de vânzare cumpărare de acțiuni nr. 518 din 26 septembrie 1995 sub sancțiunea plății de amenzi civile al căror cuantum să fie stabilit de instanță.

Prin sentința nr. 554 din 30 septembrie 2005, Tribunalul Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, respinge cererea reclamantei ca rămasă fără obiect, reținând că ulterior înregistrării acțiunii, pârâta a transmis reclamantei „Raportul cu privire la modul respectării clauzelor contractuale”, inclusiv a dispozițiilor art. 7.3 lit. b) din contractul în discuție astfel că „obligația de a face”, obiect al acțiunii, a fost îndeplinită la 26 septembrie 2005. Prin decizia nr. 12 din 15 februarie 2006, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței menționate, reținând că odată ce pârâta a făcut dovada că a achitat ultima rată din preț la data de 17 iulie 2001, cu mult înainte de data scadenței, 30 august 2005, este evident că obligația ei de a face dovada modului de respectare a clauzei cuprinse în art. 7.3 lit. b) din contract nu mai subzistă, acțiunea fiind rămasă fără obiect.

Mai reține instanța de apel că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 299 alin. (2) C. proc. civ., invocate de reclamanta apelantă întrucât cauza a fost soluționată de prima instanță corect, pe baza înscrisurilor depuse de părți, în condițiile în care părțile legal citate au lipsit, iar reclamanta ceruse, prin acțiune chiar, judecarea în lipsă conform art. 242 alin. ultim C. proc. civ. Împotriva deciziei instanței de apel reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., admiterea acestuia, casarea deciziei recurate, admiterea apelului, anularea sentinței instanței de fond și admiterea acțiunii sale.

În susținerea recursului său recurenta reclamantă arată că soluționând cauza pe baza înscrisurilor depuse de pârâtă la dosar fără a le comunica reclamantei și fără a le pune în discuția părților instanța de fond a încălcat principiul contradictorialității, întrunindu-se astfel condițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., instanța de apel pronunțând și ea hotărârea cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de dispozițiile de lege menționate. Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata pârâtă solicită respingerea recursului, ca nefondat, arătând că acesta a fost depus direct la Înalta Curte de Casație și Justiție și nu la instanța prevăzută de art. 302 C. proc. civ., precum și că recurenta reia motivele invocate în apel, în raport de care instanța de control a precizat corect că în speță nu se poate reține nici una din cauzele de nulitate a sentinței apelate prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., reclamantei recurente nepricinuindu-i-se nici o vătămare care să poată fi înlăturată numai prin anularea actelor de procedură îndeplinite cu neobservarea formelor legale. Recursul nu este fondat. Așa cum corect a reținut și instanța de apel, dovedirea de către pârâtă a îndeplinirii în avans, la data de 17 iulie 2001 a obligației contractuale prevăzute de clauza 7.3 lit. b), face ca acțiunea reclamantei să rămână fără obiect.

Se constată, de asemenea, că actele în baza cărora s-a pronunțat instanța de fond, depuse de pârâtă la dosarul cauzei la 27 septembrie 2005, au fost cunoscute reclamantei căreia îi fuseseră trimise de către pârâtă și primite la data de 26 septembrie 2005 având număr de intrare D.P.P./5602, astfel că, dacă recurenta reclamantă ar fi dorit să le combată ar fi putut să o facă la termenul de dezbateri pentru care a fost legal citată, dar la care a lipsit, solicitând soluționarea cauzei și în lipsa sa, situație față de care nu se poate reține că au fost încălcate formele procedurale legale prin nerespectarea principiului contradictorialității.

Mai mult, reclamanta declară apelul împotriva sentinței nr. 554 din 20 septembrie 2005, deși sentința în cauză fusese pronunțată la 30 septembrie 2005, dar își motivează apelul cu referire la sentința civilă nr. 153/ C din 24 mai 2005 a Tribunalului Mehedinți apreciată ca nelegală și netemeinică, pe care o critică, dar care este străină cauzei. În sfârșit acțiunea vizează documentele care să probeze îndeplinirea obligațiilor prevăzute de art. 7.3 lit. b), iar în apel reclamanta apelantă critică instanța de fond pentru a fi reținut îndeplinirea de către pârâtă a clauzei 7.2 lit. a) și b) deși nici instanța și nici pârâta nu s-au referit la respectiva clauză, neinvocată prin cererea introductivă.

Greșeala este perpetuată și în cererea de recurs, în care din nou recurenta se referă la îndeplinirea de către pârâtă a clauzei 7.2 lit. a) și b) din contractul de privatizare, deși în cererea introductivă a avut în vedere clauza 7.3 lit. b), la care s-au raportat corect și pârâta și instanțele de fond și de apel. Orice critică relativă la faptul că instanța de fond ar fi reținut că pârâta a susținut că și-a îndeplinit obligația prevăzută în clauza 7.2 lit. a) și b) din contractul de privatizare nu va fi examinată, susținerea fiind străină soluției instanței de fond și a instanței de apel. Astfel fiind, cu această suplimentare de motivare, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul reclamantei împotriva deciziei instanței de apel, constatată ca temeinică și legală, urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 12 din 15 februarie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2006.