ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 119/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1045/2005,

Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de reclamantul D.N., în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale.

A constatat refuzul nejustificat al

pârâtului de a rezolva cererea formulată de reclamant, pentru acordarea

calității de veteran de război, comunicat prin adresa nr. A 5218 din 1

septembrie 2004.

A obligat pârâtul să-i recunoască

reclamantului, calitatea de veteran de război, menținând prevederile

procesului-verbal încheiat la 5 mai 2004, conform O.Z.U. nr. 87 din 5 mai 2004

și să-i acorde drepturile cuvenite în această calitate, începând cu data de 5

mai 2004.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut că în raport cu probele administrate și cu dispozițiile

Legii nr. 44/1994 și Decretul - lege nr. 2620/1936, reclamantul a făcut dovada

încadrării în dispozițiile legale, participând la acțiunile operative

organizate din ordinul Comandantului Regimentului 4 Transmisiuni, pentru

apărarea orașului Alexandria, în timpul evenimentelor din 23 august 1944.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs, Ministerul Apărării Naționale, criticând-o ca nelegală și

netemeinică, întrucât instanța de fond a interpretat greșit probele

administrate și dispozițiile legale în materie, respectiv Legea nr. 44/1994. În

drept, recursul este fondat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Se

arată că, de fapt, Școala de Pilotaj pe care a absolvit-o reclamantul, era o

asociație civilă și nu intra în compunerea armatei române.

Greșit, apreciază recurentul, s-a

pronunțat curtea de apel, în sensul că nu era necesară înscrierea Școlii de

Pilotaj civile în Nomenclatorul Marelui Stat Major, întrucât această mențiune

era esențială.

Recursul este nefondat și va fi

respins.

Examinând cererea, sub imperiul

dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ. și sentința civilă atacată,

Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Intimatul-reclamant a solicitat

instanței de contencios, să dispună anularea actelor administrative prin care

s-a reținut că situația sa militară nu se încadrează în dispozițiile Legii nr.

44/1994, privind calitatea de veteran de război.

Din actele și lucrările dosarului

rezultă fără putință de tăgadă că intimatul, de fapt, a atacat refuzul

nejustificat al autorității competente, de a-i rezolva cererea privind

acordarea calității de veteran de război, fapt bine precizat și calificat de

instanța Curții de Apel București.

Din probele admise, rezultă că în

timpul operațiunilor militare din august 1944, operațiuni de apărare a orașului

Alexandria, au fost dezarmați ostași germani și capturate materiale de război.

Prin Decretul - lege nr. 2620/1936 a

fost înființat Ministerul Aerului și Marinei, căruia i se subordona și Școala

de Pilotaj A.R.P.A., printre atribuțiile prevăzute de art. 1 din Decretul -

lege mai sus invocat, fiind și aceea de a conduce și administra mijloace de

apărare antiaeriană.

Prin urmare, în mod corect curtea de

apel a apreciat că intimatul-reclamant se încadrează în dispozițiile art. 1 din

Legea nr. 44/1994, el participând la respectivele operațiuni pentru apărarea

orașului, într-o situație specială ca cea din perioada sus-menționată.

Nu este relevant faptul că Școala de

pilotaj era civilă și nu apărea înscrisă în Nomenclatorul Marelui Stat Major,

tocmai datorită situației excepționale din acea perioadă, când toți cei

implicați, civili sau militari au participat la aceeași operațiune militară în

mod activ și conform dispozițiilor Legii nr. 44/1994.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată este legală și

temeinică, motiv pentru care va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

Ministerul Apărării Naționale, conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

pârâtul Ministerul Apărării Naționale împotriva sentinței civile nr. 1045 din

31 mai 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 ianuarie 2006.