ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1315/2007

Asupra recursului penal de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 118/P/2006

din 4 august 2006, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a dispus

neînceperea urmăririi penale față de judecătorul C.B.M., pentru infracțiunea de

abuz în serviciu în formă calificată prevăzută de art. 248

1

C. pen.,

în baza art. 228 și art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

În motivarea rezoluției se

reține că judecătorul nu avea obligația de a verifica, în momentul investirii

cambiei, dacă, trăgătorul G.S.M.S.M.L.T.D. era sau nu persoană juridică, ci a

procedat doar la o verificare a elementelor formale ce privesc existența

condițiilor de valabilitate conform art. 1 și 2 din Legea nr. 58/1934.

S-a mai reținut că, legea nu

prevede că în înscrisul cambial, să se regăsească în mod expres denumirea de

trăgător și cea de tras, deoarece cele două denumiri rezultă din mențiunile

obligatorii pe care trebuie să le cuprindă cambia. Apoi se mai constată că

acest aspect nu conduce la nevalabilitatea cambiei atâta timp cât înscrisul respectă

cerințele prevăzute de art. 1-8 din aceeași lege.

Ministerul Finanțelor

Publice, nemulțumit de această soluție, s-a plâns la procurorul ierarhic

superior și anume procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Iași și care prin rezoluția nr. 842/II/2 din 12 septembrie 2006 a respins

plângerea și a reținut că, neînceperea urmăririi penale față de judecător este temeinică

și legală, deoarece potrivit legii, el verifică valabilitatea actului numai sub

aspectul formal, în această fază, judecătorul nu are competența să dispună

anularea actului juridic pentru incapacitatea părților, sau vicierea

consimțământului sau pentru caracterul fictiv al respectivului act.

După comunicarea acestei

rezoluții, în termenul legal, Ministerul Finanțelor Publice, a depus plângere

la Curtea de Apel Iași, potrivit art. 278

1

C. proc. pen., solicitând

admiterea acesteia, desființarea rezoluțiilor parchetului și trimiterea cauzei

la procuror, în vederea începerii urmăriri penale împotriva judecătorului

pentru abuz în serviciu.

Curtea de Apel Iași, prin

sentința penală nr. 2 din 11 ianuarie 2007, a respins, ca nefondată, plângerea

Ministerului Finanțelor Publice împotriva rezoluției nr. 118/P/2006 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, pe care a menținut-o.

Petenta nemulțumită și de

această hotărâre, în termenul legal, a declarat recursul de față, solicitând a

se desființa sentința penală nr. 2 din 11 ianuarie 2007 ca netemeinică și

nelegală și trimiterea dosarului la parchet pentru a se începe urmărirea penală,

față de judecătorul chemat în judecată, pentru comiterea infracțiunii de abuz

în serviciu.

Recursul este nefondat.

Examinându-se actele

premergătoare, rezoluția parchetului precum și sentința atacată, în raport de

critica adusă și de cerințele art. 1 și 2 din Legea nr. 58/1934, Curtea reține

că, judecătorul intimat, a procedat la acele verificări precizate de lege,

numai a elementelor formale de valabilitate, deoarece nu avea competența,

examinării condițiilor de fond, ale înscrisului cambial.

Petenta în situația în care,

a observat că, anumite condiții de fond ale înscrisului cambial nu sunt

corecte, avea deschisă calea legală, a opoziției la executare, prevăzută de art.

62 din Legea nr. 58/1934 și care se soluționează, potrivit Codului de procedură

civilă și nu după Codul de procedură penală.

În consecință, numai astfel

petenta în mod legal, ar fi evitat declanșarea executării sale silite, pentru

suma de 12.000.000 Euro, reținând că de altfel, chiar în motivarea plângerii,

tot petenta recunoaște că, într-adevăr judecătorul intimat, avea doar obligația

de serviciu, de examinarea îndeplinirii, doar a condițiilor de formă asupra

valabilității cambiei.

Așa fiind, temeinic și legal

atât rezoluția parchetului precum și sentința curții de apel, au constatat că nu

se dovedește a fi săvârșită vreo faptă penală de către judecătorul intimat și

nici de natura, abuzului în serviciu și ca atare, vor fi menținute.

Ca atare, recursul va fi respins,

ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se vor aplica și prevederile

art. 192 C. proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de recurentul petiționar Ministerul Finanțelor Publice

împotriva sentinței penale nr. 2 din 11 ianuarie 2007 a Curții de Apel Iași, secția

penală.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 9 martie 2007.