ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4865/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 173/ D din 4

aprilie 2006 a Tribunalului Bacău, pronunțată în dosarul nr. 1625/2006, în

temeiul art. 403 alin. (3) C. proc. pen., a fost respinsă cererea de revizuire

a sentinței penale nr. 465 din 11 noiembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Bacău,

în dosarul nr. 4559/2004, formulată de condamnatul S.O.I., deținut în

Penitenciarul Bacău.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., revizuientul a fost obligat să plătească suma de 95 RON, reprezentând

cheltuieli judiciare către stat, în care s-a inclus și onorariul de avocat

oficiu.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut că petentul revizuient S.O.I. a solicitat revizuirea

sentinței penale nr. 465/ D din 11 noiembrie 2004 pronunțată de Tribunalul

Bacău, în dosarul nr. 4559/2004, prin care a fost condamnat, la pedeapsa de 11

ani închisoare, pentru art. 174 C. pen., rămasă definitivă la 5 mai 2005,

deoarece nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii de omor.

Tribunalul Bacău, verificând

legalitatea cererii de revizuire în concordanță cu prevederile art. 394 C.

proc. pen., a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru

admiterea cererii de revizuire.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel revizuientul S.O.I.

Prin decizia penală nr. 177 din 6

iunie 2006 a Curții de Apel Bacău; secția penală, pronunțată în dosarul nr. 1989/2006,

în baza art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a fost respins, ca tardiv

introdus, apelul declarat de revizuientul S.O.I. împotriva sentinței penale nr.

173/ D din 4 aprilie 2006 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 1625/2006.

Onorariul de avocat oficiu în sumă

de 40 RON a fost suportat din fondul Ministerului Justiției și a fost inclus în

cheltuielile judiciare către stat.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., a fost obligat apelantul să plătească suma de 80 RON, reprezentând

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a reținut că potrivit art. 363 C. proc. pen., termenul de apel este de 10

zile și curge pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la

pronunțare, de la pronunțare.

Apelantul revizuient a fost prezent

la pronunțarea sentinței penale nr. 173/ D la termenul din 4 aprilie 2006, iar

apelul a fost înregistrat, la data de 25 aprilie 2006, fiind depășit termenul

arătat în art. 363 C. proc. pen.

Că apelantul a fost prezent la

pronunțarea sentinței a fost confirmat de cel în cauză la termenul din 6 iunie 2006

la Curtea de Apel Bacău.

Împotriva acestei decizii a

declarat, în termenul legal recurs revizuientul S.O.I., fără a arăta în scris

motivele.

Apărătorul recurentului revizuient a

solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei la

instanța de apel pentru a fi judecat apelul, apreciind că acesta a fost

declarat în termen.

Concluziile procurorului asupra

recursului declarat de revizuient, precum și poziția recurentului din ultimul

cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei

decizii.

Examinând recursul declarat de recurentul

revizuient S.O.I. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivele

invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul revizuientului

ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza cauzei a rezultat că în

mod corect și motivat instanța de apel a constatat că revizuientul a exercitat

tardiv calea ordinară de atac a apelului împotriva sentinței pronunțată de

instanța de fond, depășind termenul legal de 10 zile prevăzut de art. 363 C.

proc. pen.

În conținutul normei de la art. 363 alin.

(3) C. proc. pen., legiuitorul a prevăzut expres modul în care curge termenul

de apel, în sensul că pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la

pronunțare, termenul curge de la pronunțare. Pentru părțile care au lipsit atât

la dezbateri, cât și la pronunțare, precum și pentru inculpatul deținut ori

pentru inculpatul militar în termen, militar cu termen redus, rezervist,

concentrat, elev al unei instituții militare de învățământ, ori pentru

inculpatul internat într-un centru de reeducare sau într-un institut

medical-educativ, care au lipsit de la pronunțare, termenul curge de la

comunicarea copiei de pe dispozitiv.

Așa cum se poate observa în cauză,

revizuientul S.O.I. la data de 4 aprilie 2006, când a fost judecată cererea de

revizuire la instanța de fond a fost prezent, atât la dezbateri, cât și la

pronunțare, potrivit mențiunii existente în acest sens în minută și pe

sentință, neexistând nici o altă mențiune, în sensul declarării orale a căii de

atac a apelului, de către revizuient.

Cererea prin care revizuientul S.O.I.

a declarat apel a fost înregistrată la penitenciar la data de 25 aprilie 2006,

potrivit mențiunii de pe ștampila locului de deținere.

Astfel, în cauză față de datele

arătate și în raport cu dispozițiile art. 363 C. proc. pen., a rezultat că

termenul de exercitare a apelului, de către revizuient, respectiv de 10 zile curgea

de la pronunțare, în concret de la 4 aprilie 2006 până la data de 17 aprilie

2006, deoarece data de 15 aprilie 2006 până la care se putea exercita apelul a

căzut într-o zi nelucrătoare și cum termenul de apel este un termen procedural,

calcularea acestuia are loc în condițiile art. 186 C. proc. pen., revizuientul

declarând, însă apel la 25 aprilie 2006, depășind data limită de 17 aprilie

2006 până la care ar fi putut declara apel.

În raport cu cele menționate, Înalta

Curte nu poate reține critica recurentului inculpat referitoare la greșita

constatare a tardivității apelului, față de împrejurarea că ar fi declarat oral

că exercită apel, deoarece din actele dosarului nu s-a făcut dovada existenței

unei asemenea mențiuni.

Înalta Curte consideră că instanța

de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale cu privire la

termenul de declarare a apelului de către revizuient în cauză, pronunțând o

decizie în conformitate cu legea, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art.

385

9

pct. 17

1

C. proc. pen.

Totodată, verificând hotărârea

pronunțată de prima instanță de control judiciar, nu a constatat existența

vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de revizuientul S.O.I. împotriva deciziei penale

nr. 177 din 6 iunie 2006 a Curții de Apel Bacău, secția penală.

În conformitate cu art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., se va obliga recurentul revizuient la plata cheltuielilor

judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru

apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de revizuientul S.O.I. împotriva deciziei penale nr. 177 din 6 iunie

2006 a Curții de Apel Bacău, secția penală.

Obligă pe recurentul revizuient să

plătească statului suma de 100 lei, din care suma de 40 lei, reprezentând

onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23

august 2006.