ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 486/2007

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 220 din 30 noiembrie 2006 a Tribunalului Călărași a fost condamnat inculpatul M.M., pentru infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., la pedeapsa de 20 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 1 1 din Legea nr. 61/1991, același inculpat a fost condamnat și la 2 ani închisoare. Potrivit art. 33 și 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția de la 29 septembrie 2006 la zi. În sarcina inculpatului s-a reținut, prin sentința de mai sus, că în noaptea de 28 septembrie 2006, având ilegal asupra sa un cuțit, cu intenție l-a înjunghiat pe partea vătămată P.M., producându-i leziuni la nivelul cordului și care au determinat decesul acesteia.

Inculpatul nemulțumit, a declarat apel. Pe timpul soluționării apelului, instanța de apel și-a adus la îndeplinire obligația legală și prevăzută de art. 300 2 și 160 b C. proc. pen., de a verifica temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpatului. Astfel, prin încheierea din 16 ianuarie 2007, Curtea de Apel București, secția I penală, a dispus, în baza textelor de mai sus, a se menține starea de arest preventiv a inculpatului, apreciind că subzistă motivele pentru care s-a luat măsura privării de libertate a inculpatului. Nemulțumit de această încheiere, în termenul legal, inculpatul a formulat recursul de față, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate sub aspectul aprecierii probelor și potrivit cărora el socotește că, în continuare poate fi judecat în stare de libertate și eventual, să i se aplice interdicția de a părăsi țara.

Recursul este nefondat. Examinându-se actele dosarului în raport de critica adusă, Curtea reține că în raport de gravitatea faptelor comise (port ilegal de cuțit, armă albă, și omor comis prin înjunghierea victimei, de pe urma cărei lovituri a și decedat), măsura arestării preventive a fost luată legal și cum aceste temeiuri subzistă, recurentul prezentând un pericol grad de pericol social deosebit de ridicat, se mențin cu adevărat și considerentele ce justifică privarea sa de libertate în continuare. Ca atare, lăsarea sa în libertate nu se impune a fi luată și nici înlocuită cu măsura interzicerii de a părăsi țara, după cum se solicită prin recursul declarat, față de cele expuse. În consecință, recursul va fi respins, ca nefondat, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Se vor aplica și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.M. împotriva încheierii de ședință din 16 ianuarie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 1083/116/2006. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 ianuarie 2007.