ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 486/2007

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 220

din 30 noiembrie 2006 a Tribunalului Călărași a fost condamnat inculpatul M.M.,

pentru infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., la pedeapsa de 20

ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen.

În baza art. 1

1

din

Legea nr. 61/1991, același inculpat a fost condamnat și la 2 ani închisoare.

Potrivit art. 33 și 34 C.

pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani

închisoare.

S-a menținut starea de arest

a inculpatului și s-a dedus prevenția de la 29 septembrie 2006 la zi.

În sarcina inculpatului s-a

reținut, prin sentința de mai sus, că în noaptea de 28 septembrie 2006, având

ilegal asupra sa un cuțit, cu intenție l-a înjunghiat pe partea vătămată P.M.,

producându-i leziuni la nivelul cordului și care au determinat decesul

acesteia.

Inculpatul nemulțumit, a

declarat apel.

Pe timpul soluționării

apelului, instanța de apel și-a adus la îndeplinire obligația legală și

prevăzută de art. 300

2

și 160

b

C. proc. pen., de a

verifica temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpatului.

Astfel, prin încheierea din

16 ianuarie 2007, Curtea de Apel București, secția I penală, a dispus, în baza

textelor de mai sus, a se menține starea de arest preventiv a inculpatului,

apreciind că subzistă motivele pentru care s-a luat măsura privării de

libertate a inculpatului.

Nemulțumit de această

încheiere, în termenul legal, inculpatul a formulat recursul de față,

criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate sub aspectul aprecierii

probelor și potrivit cărora el socotește că, în continuare poate fi judecat în

stare de libertate și eventual, să i se aplice interdicția de a părăsi țara.

Recursul este nefondat.

Examinându-se actele

dosarului în raport de critica adusă, Curtea reține că în raport de gravitatea

faptelor comise (port ilegal de cuțit, armă albă, și omor comis prin

înjunghierea victimei, de pe urma cărei lovituri a și decedat), măsura

arestării preventive a fost luată legal și cum aceste temeiuri subzistă, recurentul

prezentând un pericol grad de pericol social deosebit de ridicat, se mențin cu

adevărat și considerentele ce justifică privarea sa de libertate în continuare.

Ca atare, lăsarea sa în

libertate nu se impune a fi luată și nici înlocuită cu măsura interzicerii de a

părăsi țara, după cum se solicită prin recursul declarat, față de cele expuse.

În consecință, recursul va

fi respins, ca nefondat, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

Se vor aplica și

dispozițiile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul M.M. împotriva încheierii de ședință din 16

ianuarie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în

dosarul nr. 1083/116/2006.

Obligă recurentul inculpat

să plătească statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 ianuarie 2007.