ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 263/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția I penală, prin încheierea pronunțată la 07 octombrie 2008, în dosarul său nr. 3015/116/2007, a dispus, printre altele, în baza dispozițiilor art. 300 2 , raportat la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., menținerea măsurii arestării preventive a apelantului inculpat B.M.M. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut că și în faza judecării apelului formulat de inculpat împotriva sentinței prin care a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate pentru comiterea unei infracțiuni deosebit de grave, se mențin temeiurile legale avute în vedere la luarea, față de el, a măsurii arestării preventive, acestea nu s-au schimbat, iar lăsarea în stare de libertate este periculoasă pentru ordinea publică, persoana inculpatului, prin datele reținute în cauză, prezentând periculozitate pentru comunitate.

Împotriva încheierii, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cale de atac nemotivată în scris. La termenul de judecată fixat pentru examinarea recursului, apărătorul desemnat din oficiu pentru asistarea juridică, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și revocarea măsurii arestării preventive, sens în care a susținut că la acest moment, inculpatul fiind arestat preventiv de la 29 noiembrie 2006, nu mai subzistă temeiurile acestei măsuri, inculpatul a fost sincer în fazele urmăririi penale și judecății în fond, iar persoana sa nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Recursul nu este fondat.

Din examinarea lucrărilor cauzei, se reține că inculpatul, prin sentința penală nr. 79 din 30 iunie 2008 a Tribunalului Călărași, a fost condamnat la 20 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. i) C. pen. Analizând situația reținerii și arestării preventive a inculpatului, se constată că de la data dispunerii, față de el, a măsurii preventive, în concordanță cu dispozițiile art. 136, ale art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen., starea sa de arest a fost verificată de judecător în condițiile impuse de art. 160 b din același cod.

Potrivit dispozițiilor art. 139 alin. (2) C. proc. pen., revocarea măsurii preventive poate avea loc numai dacă aceasta s-a dispus cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai există vreun temei care să justifice măsura, în cauză astfel de situații neregăsindu-se. Infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este pedepsită cu închisoare mai mare de 4 ani, iar persoana inculpatului, precum și împrejurările care au conturat situația de fapt și vinovăția sa, conducând la presupunerea rezonabilă că este vinovat. Privind perioada scursă de la data reținerii și arestării (29 noiembrie 2006), este de menționată că aceasta nu a depășit durata termenului rezonabil de soluționare a cauzei, aceasta fiind complexă odată ce a parcurs, urmare unei casări dispusă la 4 octombrie 2007 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, reluarea judecării de către instanța de fond.

În ce privește pericolul prezentat de persoana inculpatului, acesta se deduce din împrejurările comiterii faptei, respectiv starea de beție voluntară, părăsirea de către făptuitor a victimei la locul unde o agresase, lipsa oricărei acțiuni de a o ajuta sau de a solicita intervenția unei ambulanțe, aceste date existând în actele dosarului. Ca atare, încheierea recurată fiind legală și temeinică, recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat. În baza dispozițiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.M.M. împotriva încheierii din 7 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 3015 /116/2007 (1554/2008). Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 ianuarie 2009.