ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 263/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția

I penală, prin încheierea pronunțată la 07 octombrie 2008, în dosarul său nr. 3015/116/2007,

a dispus, printre altele, în baza dispozițiilor art. 300

2

, raportat

la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., menținerea măsurii arestării

preventive a apelantului inculpat B.M.M.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut că și în faza judecării apelului formulat de inculpat

împotriva sentinței prin care a fost condamnat la o pedeapsă privativă de

libertate pentru comiterea unei infracțiuni deosebit de grave, se mențin

temeiurile legale avute în vedere la luarea, față de el, a măsurii arestării

preventive, acestea nu s-au schimbat, iar lăsarea în stare de libertate este

periculoasă pentru ordinea publică, persoana inculpatului, prin datele reținute

în cauză, prezentând periculozitate pentru comunitate.

Împotriva încheierii,

inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cale de atac nemotivată în

scris.

La termenul de judecată

fixat pentru examinarea recursului, apărătorul desemnat din oficiu pentru

asistarea juridică, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și

revocarea măsurii arestării preventive, sens în care a susținut că la acest

moment, inculpatul fiind arestat preventiv de la 29 noiembrie 2006, nu mai

subzistă temeiurile acestei măsuri, inculpatul a fost sincer în fazele

urmăririi penale și judecății în fond, iar persoana sa nu mai prezintă pericol

concret pentru ordinea publică.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea lucrărilor

cauzei, se reține că inculpatul, prin sentința penală nr. 79 din 30 iunie 2008

a Tribunalului Călărași, a fost condamnat la 20 ani închisoare și 5 ani

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174,

raportat la art. 175 lit. i) C. pen.

Analizând situația reținerii

și arestării preventive a inculpatului, se constată că de la data dispunerii,

față de el, a măsurii preventive, în concordanță cu dispozițiile art. 136, ale art.

143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen., starea sa de arest a fost verificată de

judecător în condițiile impuse de art. 160

b

din același cod.

Potrivit dispozițiilor art. 139

alin. (2) C. proc. pen., revocarea măsurii preventive poate avea loc numai dacă

aceasta s-a dispus cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai există vreun

temei care să justifice măsura, în cauză astfel de situații neregăsindu-se.

Infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este pedepsită cu închisoare mai

mare de 4 ani, iar persoana inculpatului, precum și împrejurările care au

conturat situația de fapt și vinovăția sa, conducând la presupunerea rezonabilă

că este vinovat.

Privind perioada scursă de

la data reținerii și arestării (29 noiembrie 2006), este de menționată că

aceasta nu a depășit durata termenului rezonabil de soluționare a cauzei,

aceasta fiind complexă odată ce a parcurs, urmare unei casări dispusă la 4

octombrie 2007 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, reluarea

judecării de către instanța de fond.

În ce privește pericolul

prezentat de persoana inculpatului, acesta se deduce din împrejurările

comiterii faptei, respectiv starea de beție voluntară, părăsirea de către

făptuitor a victimei la locul unde o agresase, lipsa oricărei acțiuni de a o

ajuta sau de a solicita intervenția unei ambulanțe, aceste date existând în

actele dosarului.

Ca atare, încheierea

recurată fiind legală și temeinică, recursul declarat de inculpat va fi respins

ca nefondat.

În baza dispozițiilor art. 192,

cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul recurent va fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul B.M.M. împotriva încheierii din 7 octombrie

2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr.

3015 /116/2007 (1554/2008).

Obligă recurentul inculpat la

plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 100 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 ianuarie 2009.