ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 768/2008

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 14

februarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în

dosarul nr. 2111/116/2007, în temeiul art. 300

2

C. proc. pen.,

raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., s-a dispus,

printre altele, menținerea stării de arest a inculpatului H.F.L.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de apel a reținut că temeiurile care au determinat arestarea

preventivă a inculpatului subzistă, impunându-se în continuare privarea de

libertate a acestuia.

Împotriva acestei încheieri,

inculpatul H.F.L. a declarat recurs susținând, prin apărătorul desemnat din

oficiu, că probele administrate nu confirmă vinovăția sa, astfel că se poate

susține că prezintă pericol concret pentru ordinea publică, impunându-se

revocarea măsurii arestării preventive.

Înalta Curte, examinând

motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385

6

alin. (1) C. proc.

pen., constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi

arătate în continuare.

Prin sentința penală nr. 210

din 8 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Călărași, secția penală, în

dosarul nr. 2111/116/2007, în baza art. 20 raportat la art. 174 și 175 alin.

(1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., s-a dispus

condamnarea inculpatului H.F.L. la o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare

și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc.

pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului.

Împotriva hotărârii primei

instanțe a declarat apel inculpatul, cauza făcând obiectul dosarului nr. 2111/116/2007

al Curții de Apel București, secția I penală.

La termenul din 14 februarie

2008, fixat pentru judecarea apelului, instanța de control judiciar, verificând

legalitate și temeinicia arestării preventive a menținut starea de arest a

inculpatului, pronunțând încheierea atacată cu recurs în prezenta cauză.

Potrivit art. 160

b

alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de

control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia

arestării preventive.

Conform alin. (3) al

aceluiași articol, „când instanța constată că temeiurile care au determinat

arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune prin încheiere

motivată, menținerea arestării preventive”.

În cauză, așa cum rezultă

din încheierea de ședință atacată, instanța de apel a procedat la efectuarea

verificărilor dispuse de legea procesual penală și a constatat că temeiurile de

fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive

subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului H.F.L.

Infracțiunea săvârșită de

inculpat aduce atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de

legea penală respectiv, viața, astfel că o eventuală lăsare în libertate a

acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui

sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a justiției.

Pe de altă parte, asemenea

fapte neurmate de o ripostă fermă a societății ar întreține climatul

infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea

legii.

Faptul că a fost pronunțată o

hotărâre de condamnare în cauză nu alterează prezumția de nevinovăție, limitarea

libertății persoanei încadrându-se în dispozițiile legii procesual penale și

ale Constituției României, fiind totodată în deplină concordanță cu prevederile

C.A.D.O.L.F.

Toate aceste aspecte

învederate justifică dispoziția instanței de apel în sensul menținerii

arestării preventive, astfel că, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art.

385

15

alin. (1), pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpat.

În temeiul

art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul H.F.L., împotriva încheierii din 14 februarie

2008 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 2111/116/2007.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 140 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 3 martie 2008.