ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1666/2007

Asupra recursurilor de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 14 martie

2007, pronunțată în dosarul nr. 105/43/2006, Curtea de Apel Tg.

Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

printre alte măsuri, a constatat legalitatea și temeinicia

luării și menținerii stării de arest preventiv a

inculpaților S.A.S. și D.G.Z., în baza art. 300

2

C. proc.

pen. și art. 160

b

alin. (1) C. proc. pen.

Totodată, a

menținut starea de arest a celor doi inculpați.

Pentru a dispune astfel,

instanța a avut în vedere că temeiurile care au justificat luarea

și menținerea măsurii preventive subzistă și în

prezent.

Împotriva acestei încheieri,

în termen legal, au formulat recurs inculpații, solicitând judecarea lor

în stare de libertate.

Examinând hotărârea

atacată, sub toate aspectele, conform art. 385

6

alin. (3) C.

proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile formulate nu sunt

fondate, soluția pronunțată în cauză fiind legală

și temeinică.

Din actele și

lucrările dosarului, se reține că recurenții inculpați

au fost trimiși în judecată în stare de arest pentru

săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de

art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., constând în aceea că în seara zilei

de 15 octombrie 2005, aceștia au aplicat mai multe lovituri victimei C.R.S.

în zona capului și peste corp, loviturile aplicate având ca urmare decesul

victimei.

Prin sentința

penală nr. 28 din 1 februarie 2007, Tribunalul Mureș i-a condamnat pe

inculpați, la pedepse privative de libertate în cuantum de 10 ani, pentru

inculpatul D.Z.G. și, respectiv, 9 ani închisoare pentru inculpatul S.A.S.

Împotriva acestei

sentințe au formulat apeluri cei trei inculpați, fază

procesuală în care, după cum s-a menționat, Curtea de Apel Tg. Mureș

a menținut starea de arest, constatând că măsura este

legală și temeinică, în temeiul art. 300

2

C. proc.

pen., cu referire la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen.

Potrivit acestor

dispoziții legale, instanța este datoare să verifice, periodic,

dar nu mai târziu de 6 zile, legalitatea și temeinicia arestării

preventive, iar când constată că temeiurile care au determinat arestarea

impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi

care justifică privarea de libertate, instanța dispune

menținerea arestării preventive.

În cauză temeiul de

drept în baza căruia s-a dispus arestarea preventivă a celor doi

inculpați, la data de 17 octombrie 2005, l-a constituit art. 148 lit. h) C.

proc. pen. (actualul temei, ca urmare a modificării prin Legea nr. 356/2006,

fiind art. 148 lit. f) C. proc. pen.).

În mod corect, a

reținut instanța de apel că și în prezent se mențin

temeiurile de fapt și de drept care au determinat arestarea

preventivă a recurenților inculpați.

Înalta Curte apreciază

că aceste temeiuri continuă să existe având în vedere regimul

sancționator stabilit de lege pentru infracțiunea presupus

săvârșită de recurenți, pericolul concret pe care

lăsarea în libertate a acestora l-ar prezenta pentru ordinea publică,

prin crearea unui sentiment de temere și insecuritate pentru societatea

civilă, pericol care rezultă din natura și gravitatea faptei,

din modalitatea în care se reține că ar fi fost comisă, precum

și din datele care caracterizează persoana inculpaților (ambii

sunt recidiviști).

Nu în ultimul rând, se

constată că sunt îndeplinite și cerințele impuse de art. 143

C. proc. pen., în sensul existenței probelor de natură să

contureze presupunerea participării recurenților la

săvârșirea faptei pentru care au fost cercetați și

condamnați, în primă instanță.

Împrejurarea că în

cauză a fost pronunțată o hotărâre de condamnare,

hotărâre care nu este definitivă, nu aduce atingere principiului

prezumției de nevinovăție, limitarea libertății

persoanei, în speță, încadrându-se în prevederile legale.

În consecință, în

raport de pericolul social concret al faptei presupus săvârșite de

inculpați, Înalta Curte apreciază că se impune, în continuare,

privarea de libertate a acestora, motiv pentru care, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile formulate.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații D.G.Z. și S.A.S. împotriva

încheierii din 14 martie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Târgu

Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

în dosarul nr. 105/43/2006.

Obligă recurenții

inculpați la plata sumei de câte 140 lei, cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de câte 40 lei, reprezentând onorariul pentru

apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 27 martie 2007.