ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3549/2006

Asupra contestației în anulare, de

față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Împotriva deciziei penale nr. 2397

din 12 aprilie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție deținutul L.G.N., a

rămas definitiv condamnat, la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru comiterea

infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 143/2000.

Împotriva acestei hotărâri penale

definitive, condamnatul a formulat prezenta contestație în anulare, cerând a i

se reduce pedeapsa pe care o apreciază, în cazul său ca fiind excesivă.

Contestația în anulare este

nefondată, potrivit art. 391 alin. (1) C. proc. pen.

Prin această cale extraordinară de

atac, hotărârile penale definitive pot fi reformate numai în 4 situații exprese

și limitativ prevăzute de art. 386 lit. a) – d) inclusiv.

Cum, cererea condamnatului de

reducerea pedepsei, nu se regăsește în cele 4 cazuri prevăzute de articolul sus-menționat

și cum în legea procesual penală română în vigoare, nu există și calea de atac

a recursului la recurs, cum ar putea fi apreciată critica adusă de condamnat,

contestația sa în anulare va fi respinsă, ca fără temei, potrivit art. 391 alin.

(1) C. proc. pen.

Se vor aplica și prevederile art. 192

C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația

în anulare formulată de contestatorul condamnat L.G.N. împotriva deciziei

penale nr. 2397 din 12 aprilie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Obligă contestatorul la plata sumei

de 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2

iunie 2006.