ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2300/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2300/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Deliberând asupra recursului de
față pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul cauzei a constatat
următoarele:
I. Curtea de Apel
Timișoara, secția I penală, prin sentința penală nr. 88/PI din 24 martie 2011
în baza art. 278
1
alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins ca
nefondată plângerea formulată de petentul T.S.I. împotriva rezoluției nr. 864/P/2010
din 16 decembrie 2010 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în
11 noiembrie 2010, menținută prin rezoluția nr. 37/II/2/2011 din 01 februarie 2011
a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Hotărând astfel
judecătorul cauzei a constatat următoarele:
Prin plângerea
înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr. 294/59/2011 din 28 februarie 2011,
petentul T.S.I. a solicitat ca în temeiul prevederilor art. 278
1
C.
proc. pen. să se dispună desființarea ordonanțelor pronunțate de Parchetul de
pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. 864 /P/2010 și dosar nr. 37/II/2/2011.
În motivarea
plângerii s-a arătat că deși a prezentat o procură specială pe care o consideră
valabilă, în ședința publică prezidată de judecătorul N.C.F., acesta i-a
interzis să o reprezintă în proces pe reclamantă, apreciind că judecătorul i-a
îngrădit dreptul său de reprezentare legală și totodată a încălcat dreptul
reclamantei G.S. la un proces echitabil.
La data de 30
noiembrie 2010 petentul T.S.I. a formulat o plângere penală împotriva
magistratului judecător N.C.F., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în
serviciu prin îngrădirea unor drepturi prev. de art. 247 C. pen.
S-a susținut în
esență, că în data de 03 noiembrie 2010, orele 9,00, s-a prezentat la Tribunalul Timiș, la camera 161, pentru a o reprezenta în proces pe reclamanta G.S. în dosar
nr. 3845/30/2010, în baza procurii speciale autentificate sub nr. 2413 din 08
noiembrie 2007, emisă de notarul public C.A.S.
Ședința publică a
fost prezidată de judecător N.C.F., care i-a interzis să o reprezinte în proces
pe reclamantă, deși, după părerea sa, procura specială era perfect valabilă. A
apreciat că, prin aceasta judecătorul i-a îngrădit exercițiul dreptului său de
reprezentare legală și fapta respectivă este prevăzută de art. 247 C. pen.
Prin rezoluția dată
de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în data de 16 decembrie 2010
în dosarul nr. 864/P/2010, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de N.C.F.
– magistrat judecător la Tribunalul Timiș, pentru săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 247 C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală
fiind de natură civilă.
S-a reținut că în
data de 17 mai 2010 a fost înregistrată la Tribunalul Timiș acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta G.S., prin care
aceasta a chemat în judecată Statul Român, reprezentat de Ministerul Afacerilor
Externe.
La primul termen de
judecată, stabilit la data de 29 iunie 2010, constatându-se că părțile nu sunt
prezente, deși procedura de citare a fost legal îndeplinită, cauza a fost
amânată pentru data de 28 septembrie 2010.
În întâmpinarea
depusă Ministerul Afacerilor Externe a invocat mai multe excepții,printre care
și cea a autorității de lucru judecat, conform sentinței civile nr. 757/PI din 19
februarie 2009 în dosar nr. 3948/30/2008, rămasă irevocabilă.
La termenul din 28 septembrie
2010 instanța a luat în dezbatere și excepția de litispendență invocată de
pârâtă, în sensul că mai există pe rol și dosarul nr. 4219/30/2010 – având
același obiect, cauză și părți și s-a dispus amânarea dosarului pentru termenul
din 26 octombrie 2010.
La termenele de mai
sus, ședințele au fost conduse de alți judecători și nu de magistratul N.C.F.
La data de 26
octombrie 2010, ședința de judecată a fost prezidată de judecător N.C.F., care
a constatat lipsa părților, deși procedura de citare a fost legal îndeplinită
și a amânat cauza pentru data de 23 noiembrie 2010.
Prin încheierea din
23 noiembrie 2010 președintele completului, judecător N.C.F., a constatat că la
dosar s-a depus o procură specială și două înscrisuri, reținând că procura
depusă de T.S.I. nu este valabilă, întrucât acesta nu are calitatea de
reprezentant al reclamantei în acest proces civil și drept urmare, s-a dispus
citarea părților pentru termenul din 07 decembrie 2010.
La data de 07
decembrie 2010, ședința de judecată nu a mai fost prezidată de magistratul N.C.F.,
ci de președinte M.T., constatându-se că se dispune amânarea judecării cauzei
pentru data de 18 ianuarie 2011 când se comunică pârâtului și copia procurii
speciale de reprezentare emisă pe seama lui T.S.I.
Ca atare, s-a
apreciat de către petent că refuzul consemnării în încheierea de ședință din 23
noiembrie 2010 și neacceptarea lui T.S.I. drept reprezentant legal al
reclamantei în această cauză civilă, reprezintă o îngrădire a exercițiului
drepturilor, sancționată penal prin art. 247 C. pen.
Verificându-se
dispozițiile legale aplicabile în material reprezentării părților în judecată,
art. 67, art. 68 C. proc. civ., coroborate cu art. 1532 – 1559 C. civ., raportate la procura judiciară depusă la dosar s-a reținut de către procuror că prin
procura specială autentificată sub nr. 2413 din 08 noiembrie 2007 de către BNP C.A.S.,
reclamanta G.S. l-a mandatat pe T.S.I. să o reprezintă cu puteri depline și
să-i susțină interesele în fața oricărei instanțe judecătorești competente în
dosarul civil nr. 7893/02 CEDO, aflat pe rolul Curții Europene a Drepturilor
Omului Strassbourg precum și în dosarul civil nr. 7865/30/2007, aflat pe rolul
Tribunalului Timiș, inclusiv la un eventual recurs și la execuția încasării
plăților ce se cuvin. Din probe s-a reținut că dosarul nr. 7865/30/2007 al
Tribunalului Timiș a fost soluționat irevocabil conform sentinței civile nr.
757/PI din 19 februarie 2009 – dosar nr. 3948/30/2008 al Tribunalului Timiș,
rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 40 din 14 ianuarie 2010 a Curții de
Apel Timișoara. Față de susținerea petentului T.S.I., raportată la dispozițiile
legale invocate, s-a mai reținut și faptul că, potrivit art. 68 alin.(2) C.
proc. civ.: „Dreptul de reprezentare mai poate fi dat și prin declarație
verbală, făcută în instanță și trecută în încheierea de ședință”. În sensul
dispozițiilor menționate, la data de 03 decembrie 2010, reclamanta G.S. a depus
la dosar un script prin care „recunoaște că l-a mandatat legal pe T.S.I. să o
reprezinte și în acest proces pe baza procurii depuse”. Drept urmare, instanța
pentru termenul din 07 decembrie 2010 a dat eficiență cererii reclamantei și a
dispus comunicarea unui exemplar de pe scriptul de mai sus, împreună cu
procura, către pârâtul Statul Român – MAE. În concluzie, s-a considerat că
puterile conferite mandatarului T.S.I., precum și limitele în care acesta poate
acționa decurg atât din mandatul special (procura autentificată) în care sunt
enumerate operațiunile juridice ce urmează a le efectua, cât și din scriptul
depus la dosarul civil în 03 decembrie 2010 de către reclamanta G.S., potrivit
cu care aceasta din urmă confirmă reprezentarea sa în proces [art. 68 alin. (2)
C. proc. civ.]. S-a apreciat că aceste aspecte sunt de natură civilă și pot
constitui obiectul unui control judiciar civil prin exercitarea căilor legale
de atac, neconstituind elementele art. 247 C. pen.
Împotriva acestei
soluții a formulat plângere petentul T.S.I., la data de 06 ianuarie 2011,
solicitându-se infirmarea rezoluției emisă în dosarul nr. 864/P/2010, privind
pe N.C.F., magistrat judecător la Tribunalul Timiș, față de care au fost efectuate acte premergătoare sub aspectul săvârșirii
infracțiunii prev. de art. 247 C. pen., considerându-se rezoluția atacată
netemeinică și nelegală.
Prin rezoluția dată
de Curtea de Apel Timișoara la data de 01 februarie 2011 în dosarul nr. 37/II/2/2011,
a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea petentului T.S.I.
S-a reținut că art. 247
C. pen., infracțiune pentru care s-a solicitat în mod expres efectuarea de
cercetări față de dl. judecător N.C.F., sancționează îngrădirea de către un
funcționar public a folosinței sau a exercițiului drepturilor unei persoane ori
crearea pentru acesta a unor situații de inferioritate pe temei de rasă,
naționalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie,
apartenență politică, convingeri, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate,
boală cronică necontagioasă sau infecție HIV/SIDA.
S-a constatat că
petentul nu a indicat nici în plângerea penală formulată, nici în plângerea
formulată împotriva rezoluției procurorului, pentru care din aceste temeiuri
limitativ prevăzute de legiuitor, consideră că i-au fost îngrădite drepturile.
Întrucât s-a reținut
că din actele dosarului nu reiese că intimatul judecător N.C.F. ar fi avut în
vedere, atunci când a luat act de faptul că petentul nu putea să o reprezinte
pe reclamantă în dosarul nr. 3845/30/2010 al Tribunalului Timiș, vreunul din
aceste temeiuri, s-a constatat că în mod corect s-a apreciat că nu sunt
întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 247 C.
pen.
De asemenea, s-a
reținut că în mod corect s-a apreciat că prin constatarea lipsei calității de
reprezentant al unei părți, nu se comite nici o infracțiune, nelegalitatea
putând fi remediată în căile de atac.
Examinând cauza, prin prisma criticilor
formulate de petentul
T.S.I.,
instanța
a reținut
următoarele:
Prin dispozițiile
art. 247 C. pen. a fost incriminată ca infracțiunea de „abuz în serviciu prin
îngrădirea unor drepturi” fapta de îngrădire, de către un funcționar public, a
folosinței sau a exercițiului drepturilor unei persoane ori crearea pentru
aceasta a unei situații de inferioritate pe temei de rasă, naționalitate,
etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie, apartenență politică,
convingeri, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică
necontagioasă sau infecție HIV/SIDA. Raportat la actele și lucrările dosarului
de urmărire penală, instanța reține că în cauză
nu s-a făcut dovada că judecătorul menționat, ar
fi comis infracțiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, astfel
încât soluția de netrimitere în judecată este legală și temeinică. În acest
sens, se reține că la termenul din 23 noiembrie 2010, în dosarul nr. 3845/30/2010,
intimatul judecător a constatat că procura depusă nu este valabilă pentru
respectivul litigiu și că petentul T.S.I. nu are calitatea de reprezentant al
reclamantei, pe considerentul că procura specială autentificată prin încheierea
nr. 2413 din 08 noiembrie 2007 de Biroul Notarului Public C.A.S. se referea la
susținerea intereselor „în dosarul civil nr. 7893/02 CEDO, aflat pe rol la Curtea Europeană a Drepturilor Omului – Strasbourg, precum și în dosarul nr. 7865/30/2007,
aflat pe rol la Tribunalul Timiș, inclusiv la un eventual recurs și la execuția
și încasarea plăților”.
Conform art. 68 C. proc. civ.: „Procura
pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în
judecată trebuie făcută prin înscris sub semnătură legalizată; în cazul când
procura este dată unui avocat, semnătura va fi certificată potrivit legii
avocaților. Dreptul de reprezentare mai poate fi dat și prin declarație
verbală, făcută în instanță și trecută în încheierea de ședință. Mandatul este
presupus dat pentru toate actele judecății, chiar dacă nu cuprinde nici o
arătare în această privință; el poate fi însă restrâns numai la anumite acte
sau pentru anumită instanță”. În speță, fiind în prezența unei procuri
speciale, aceasta își produce efectele cu privire la litigiile indicate în
cuprinsul său, astfel că judecătorul cauzei era obligat să verifice limitele
puterii de reprezentare, ceea ce s-a și realizat în cauză.
Pe de altă parte,
formulând plângere,în temeiul art.278
1
C. proc.
pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale confirmată de
procurorul ierarhic superior, petentul nu a administrat probe, în raport cu
care să se poată stabili o altă situație de fapt.
II. Recurs în termen legal împotriva hotărârii
amintite declarat de petentul
T.S.I. este inadmisibil urmând a fi respins
ca atare în baza art. 385
15
pct. 1 lit. a) C. proc. pen. pentru considerentele
arătate în continuare.
Prin Legea nr. 202/2010
au fost aduse modificări Codului de procedură penală, de natură a contribui la
accelerarea soluționării proceselor, între acestea regăsindu-se și suprimarea
unor căi de atac, cum este cazul recursului împotriva hotărârilor pronunțate în
procedură prevăzută în art. 278
1
C. proc. pen.
În acest sens,
potrivit art. 278
1
alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost
modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea prin care
judecătorul soluționează plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului
de netrimitere în judecată este definitivă.
Aceste modificări au
impus inserarea în cuprinsul legii a unor dispoziții tranzitorii, care se
regăsesc în art. XXIV.
În privința căilor de
atac, singura normă tranzitorie se regăsește în alin. (1) al art. XXIV, iar
aceasta stabilește, cu claritate, drept criteriu pentru aplicarea modificărilor
prevăzute de lege, data pronunțării hotărârii ce se dorește a fi atacată.
Acest criteriu
corespunde atât principiului potrivit căruia legea procesual penală este de
imediată aplicare, cât și spiritului Legii nr. 202/2010, care s-a dorit a fi un
instrument de simplificare și accelerare a procedurilor, cu efecte imediate.
În consecință,
constatând că sentința instanței de fond a fost pronunțată ulterior intrării în
vigoare a Legii nr. 202/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că
această hotărâre este definitivă.
În această situație,
întrucât petiționarul a formulat o cale de atac care nu mai este prevăzută de
legea în vigoare, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca
inadmisibil, recursul cu care a fost investită, conform art. 385
15
pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
Conform art. 192
alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 100
lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil,
recursul declarat de petentul T.S.I. împotriva sentinței penale nr. 88/PI din
24 martie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.
Obligă recurentul
petent la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată, în
ședință publică, azi 07 iunie 2011.