ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2300/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2300/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Deliberând asupra recursului de față pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele: I. Curtea de Apel Timișoara, secția I penală, prin sentința penală nr. 88/PI din 24 martie 2011 în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul T.S.I. împotriva rezoluției nr. 864/P/2010 din 16 decembrie 2010 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în 11 noiembrie 2010, menținută prin rezoluția nr. 37/II/2/2011 din 01 februarie 2011 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. Hotărând astfel judecătorul cauzei a constatat următoarele: Prin plângerea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr. 294/59/2011 din 28 februarie 2011, petentul T.S.I.
a solicitat ca în temeiul prevederilor art. 278 1 C. proc. pen. să se dispună desființarea ordonanțelor pronunțate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. 864 /P/2010 și dosar nr. 37/II/2/2011. În motivarea plângerii s-a arătat că deși a prezentat o procură specială pe care o consideră valabilă, în ședința publică prezidată de judecătorul N.C.F., acesta i-a interzis să o reprezintă în proces pe reclamantă, apreciind că judecătorul i-a îngrădit dreptul său de reprezentare legală și totodată a încălcat dreptul reclamantei G.S. la un proces echitabil. La data de 30 noiembrie 2010 petentul T.S.I. a formulat o plângere penală împotriva magistratului judecător N.C.F., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prev. de art. 247 C. pen.
S-a susținut în esență, că în data de 03 noiembrie 2010, orele 9,00, s-a prezentat la Tribunalul Timiș, la camera 161, pentru a o reprezenta în proces pe reclamanta G.S. în dosar nr. 3845/30/2010, în baza procurii speciale autentificate sub nr. 2413 din 08 noiembrie 2007, emisă de notarul public C.A.S. Ședința publică a fost prezidată de judecător N.C.F., care i-a interzis să o reprezinte în proces pe reclamantă, deși, după părerea sa, procura specială era perfect valabilă. A apreciat că, prin aceasta judecătorul i-a îngrădit exercițiul dreptului său de reprezentare legală și fapta respectivă este prevăzută de art. 247 C. pen. Prin rezoluția dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în data de 16 decembrie 2010 în dosarul nr. 864/P/2010, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de N.C.F.
– magistrat judecător la Tribunalul Timiș, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 247 C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală fiind de natură civilă. S-a reținut că în data de 17 mai 2010 a fost înregistrată la Tribunalul Timiș acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta G.S., prin care aceasta a chemat în judecată Statul Român, reprezentat de Ministerul Afacerilor Externe. La primul termen de judecată, stabilit la data de 29 iunie 2010, constatându-se că părțile nu sunt prezente, deși procedura de citare a fost legal îndeplinită, cauza a fost amânată pentru data de 28 septembrie 2010. În întâmpinarea depusă Ministerul Afacerilor Externe a invocat mai multe excepții,printre care și cea a autorității de lucru judecat, conform sentinței civile nr. 757/PI din 19 februarie 2009 în dosar nr. 3948/30/2008, rămasă irevocabilă.
La termenul din 28 septembrie 2010 instanța a luat în dezbatere și excepția de litispendență invocată de pârâtă, în sensul că mai există pe rol și dosarul nr. 4219/30/2010 – având același obiect, cauză și părți și s-a dispus amânarea dosarului pentru termenul din 26 octombrie 2010. La termenele de mai sus, ședințele au fost conduse de alți judecători și nu de magistratul N.C.F. La data de 26 octombrie 2010, ședința de judecată a fost prezidată de judecător N.C.F., care a constatat lipsa părților, deși procedura de citare a fost legal îndeplinită și a amânat cauza pentru data de 23 noiembrie 2010. Prin încheierea din 23 noiembrie 2010 președintele completului, judecător N.C.F., a constatat că la dosar s-a depus o procură specială și două înscrisuri, reținând că procura depusă de T.S.I.
nu este valabilă, întrucât acesta nu are calitatea de reprezentant al reclamantei în acest proces civil și drept urmare, s-a dispus citarea părților pentru termenul din 07 decembrie 2010. La data de 07 decembrie 2010, ședința de judecată nu a mai fost prezidată de magistratul N.C.F., ci de președinte M.T., constatându-se că se dispune amânarea judecării cauzei pentru data de 18 ianuarie 2011 când se comunică pârâtului și copia procurii speciale de reprezentare emisă pe seama lui T.S.I. Ca atare, s-a apreciat de către petent că refuzul consemnării în încheierea de ședință din 23 noiembrie 2010 și neacceptarea lui T.S.I. drept reprezentant legal al reclamantei în această cauză civilă, reprezintă o îngrădire a exercițiului drepturilor, sancționată penal prin art. 247 C. pen.
Verificându-se dispozițiile legale aplicabile în material reprezentării părților în judecată, art. 67, art. 68 C. proc. civ., coroborate cu art. 1532 – 1559 C. civ., raportate la procura judiciară depusă la dosar s-a reținut de către procuror că prin procura specială autentificată sub nr. 2413 din 08 noiembrie 2007 de către BNP C.A.S., reclamanta G.S. l-a mandatat pe T.S.I. să o reprezintă cu puteri depline și să-i susțină interesele în fața oricărei instanțe judecătorești competente în dosarul civil nr. 7893/02 CEDO, aflat pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului Strassbourg precum și în dosarul civil nr. 7865/30/2007, aflat pe rolul Tribunalului Timiș, inclusiv la un eventual recurs și la execuția încasării plăților ce se cuvin.
Din probe s-a reținut că dosarul nr. 7865/30/2007 al Tribunalului Timiș a fost soluționat irevocabil conform sentinței civile nr. 757/PI din 19 februarie 2009 – dosar nr. 3948/30/2008 al Tribunalului Timiș, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 40 din 14 ianuarie 2010 a Curții de Apel Timișoara. Față de susținerea petentului T.S.I., raportată la dispozițiile legale invocate, s-a mai reținut și faptul că, potrivit art. 68 alin.(2) C. proc. civ.: „Dreptul de reprezentare mai poate fi dat și prin declarație verbală, făcută în instanță și trecută în încheierea de ședință”. În sensul dispozițiilor menționate, la data de 03 decembrie 2010, reclamanta G.S. a depus la dosar un script prin care „recunoaște că l-a mandatat legal pe T.S.I.
să o reprezinte și în acest proces pe baza procurii depuse”. Drept urmare, instanța pentru termenul din 07 decembrie 2010 a dat eficiență cererii reclamantei și a dispus comunicarea unui exemplar de pe scriptul de mai sus, împreună cu procura, către pârâtul Statul Român – MAE. În concluzie, s-a considerat că puterile conferite mandatarului T.S.I., precum și limitele în care acesta poate acționa decurg atât din mandatul special (procura autentificată) în care sunt enumerate operațiunile juridice ce urmează a le efectua, cât și din scriptul depus la dosarul civil în 03 decembrie 2010 de către reclamanta G.S., potrivit cu care aceasta din urmă confirmă reprezentarea sa în proces [art. 68 alin. (2) C. proc.
civ.]. S-a apreciat că aceste aspecte sunt de natură civilă și pot constitui obiectul unui control judiciar civil prin exercitarea căilor legale de atac, neconstituind elementele art. 247 C. pen. Împotriva acestei soluții a formulat plângere petentul T.S.I., la data de 06 ianuarie 2011, solicitându-se infirmarea rezoluției emisă în dosarul nr. 864/P/2010, privind pe N.C.F., magistrat judecător la Tribunalul Timiș, față de care au fost efectuate acte premergătoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 247 C. pen., considerându-se rezoluția atacată netemeinică și nelegală. Prin rezoluția dată de Curtea de Apel Timișoara la data de 01 februarie 2011 în dosarul nr. 37/II/2/2011, a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea petentului T.S.I.
S-a reținut că art. 247 C. pen., infracțiune pentru care s-a solicitat în mod expres efectuarea de cercetări față de dl. judecător N.C.F., sancționează îngrădirea de către un funcționar public a folosinței sau a exercițiului drepturilor unei persoane ori crearea pentru acesta a unor situații de inferioritate pe temei de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie, apartenență politică, convingeri, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecție HIV/SIDA. S-a constatat că petentul nu a indicat nici în plângerea penală formulată, nici în plângerea formulată împotriva rezoluției procurorului, pentru care din aceste temeiuri limitativ prevăzute de legiuitor, consideră că i-au fost îngrădite drepturile.
Întrucât s-a reținut că din actele dosarului nu reiese că intimatul judecător N.C.F. ar fi avut în vedere, atunci când a luat act de faptul că petentul nu putea să o reprezinte pe reclamantă în dosarul nr. 3845/30/2010 al Tribunalului Timiș, vreunul din aceste temeiuri, s-a constatat că în mod corect s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 247 C. pen. De asemenea, s-a reținut că în mod corect s-a apreciat că prin constatarea lipsei calității de reprezentant al unei părți, nu se comite nici o infracțiune, nelegalitatea putând fi remediată în căile de atac. Examinând cauza, prin prisma criticilor formulate de petentul T.S.I., instanța a reținut următoarele: Prin dispozițiile art. 247 C. pen.
a fost incriminată ca infracțiunea de „abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi” fapta de îngrădire, de către un funcționar public, a folosinței sau a exercițiului drepturilor unei persoane ori crearea pentru aceasta a unei situații de inferioritate pe temei de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie, apartenență politică, convingeri, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecție HIV/SIDA. Raportat la actele și lucrările dosarului de urmărire penală, instanța reține că în cauză nu s-a făcut dovada că judecătorul menționat, ar fi comis infracțiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, astfel încât soluția de netrimitere în judecată este legală și temeinică.
În acest sens, se reține că la termenul din 23 noiembrie 2010, în dosarul nr. 3845/30/2010, intimatul judecător a constatat că procura depusă nu este valabilă pentru respectivul litigiu și că petentul T.S.I. nu are calitatea de reprezentant al reclamantei, pe considerentul că procura specială autentificată prin încheierea nr. 2413 din 08 noiembrie 2007 de Biroul Notarului Public C.A.S. se referea la susținerea intereselor „în dosarul civil nr. 7893/02 CEDO, aflat pe rol la Curtea Europeană a Drepturilor Omului – Strasbourg, precum și în dosarul nr. 7865/30/2007, aflat pe rol la Tribunalul Timiș, inclusiv la un eventual recurs și la execuția și încasarea plăților”. Conform art. 68 C. proc. civ.: „Procura pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în judecată trebuie făcută prin înscris sub semnătură legalizată; în cazul când procura este dată unui avocat, semnătura va fi certificată potrivit legii avocaților.
Dreptul de reprezentare mai poate fi dat și prin declarație verbală, făcută în instanță și trecută în încheierea de ședință. Mandatul este presupus dat pentru toate actele judecății, chiar dacă nu cuprinde nici o arătare în această privință; el poate fi însă restrâns numai la anumite acte sau pentru anumită instanță”. În speță, fiind în prezența unei procuri speciale, aceasta își produce efectele cu privire la litigiile indicate în cuprinsul său, astfel că judecătorul cauzei era obligat să verifice limitele puterii de reprezentare, ceea ce s-a și realizat în cauză. Pe de altă parte, formulând plângere,în temeiul art.278 1 C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale confirmată de procurorul ierarhic superior, petentul nu a administrat probe, în raport cu care să se poată stabili o altă situație de fapt.
II. Recurs în termen legal împotriva hotărârii amintite declarat de petentul T.S.I. este inadmisibil urmând a fi respins ca atare în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare. Prin Legea nr. 202/2010 au fost aduse modificări Codului de procedură penală, de natură a contribui la accelerarea soluționării proceselor, între acestea regăsindu-se și suprimarea unor căi de atac, cum este cazul recursului împotriva hotărârilor pronunțate în procedură prevăzută în art. 278 1 C. proc. pen. În acest sens, potrivit art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea prin care judecătorul soluționează plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată este definitivă.
Aceste modificări au impus inserarea în cuprinsul legii a unor dispoziții tranzitorii, care se regăsesc în art. XXIV. În privința căilor de atac, singura normă tranzitorie se regăsește în alin. (1) al art. XXIV, iar aceasta stabilește, cu claritate, drept criteriu pentru aplicarea modificărilor prevăzute de lege, data pronunțării hotărârii ce se dorește a fi atacată. Acest criteriu corespunde atât principiului potrivit căruia legea procesual penală este de imediată aplicare, cât și spiritului Legii nr. 202/2010, care s-a dorit a fi un instrument de simplificare și accelerare a procedurilor, cu efecte imediate. În consecință, constatând că sentința instanței de fond a fost pronunțată ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că această hotărâre este definitivă.
În această situație, întrucât petiționarul a formulat o cale de atac care nu mai este prevăzută de legea în vigoare, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibil, recursul cu care a fost investită, conform art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul T.S.I. împotriva sentinței penale nr. 88/PI din 24 martie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 07 iunie 2011.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.