ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1504/2007

Asupra recursurilor de față,

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele.

Prin sentința nr. 1339 din 17

noiembrie 2005 Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis cererea

formulată de reclamantul M.L. în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului

București și intervenienta F.A.C., a obligat pârâta să emită dispoziția

motivată față de notificarea reclamantului înregistrată sub nr. 24990 din 13

noiembrie 2001 și a respins cererea de intervenție în interesul Primăriei

Municipiului București ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel prima

instanță a reținut că potrivit dispozițiilor art. 23, respectiv art. 25, din

Legea 102001 unitatea notificată este obligată să răspundă notificării în

termen de 60 de zile de la înregistrarea acesteia.

În speță, reclamantul a pretins

depunerea tuturor actelor necesare , nefăcându-se nici o dovadă din partea

pârâtei, că ar fi solicitat reclamantului completarea documentației și nici că

reclamantul ar fi solicitat prelungirea termenului de completare a probelor.

Cererea de intervenție accesorie

formulată de F.A.C. a fost respinsă întrucât intervenienta a invocat motive de

netemeinicie a cererii de revendicare formulată de reclamant.

Împotriva sentinței au declarat apel

pârâta Primăria Municipiului București și intervenienta F.A.C.

Intervenienta a susținut în

motivarea apelului că adresa nr. 24990 din 13 noiembrie 2001 este o simplă

corespondență, care nu poate fi asimilată noțiunii de notificare în sensul

dispozițiilor Legii 10/2001 întrucât nu a fost transmisă prin executorul

judecătoresc. S-a mai susținut că imobilul în litigiu a fost preluat în mod

legal în proprietatea statului, fiind deținut în prezent cu titlu valabil.

Pârâta Primăria Municipiului

București a criticat sentința pentru aplicarea greșită a dispozițiilor art. 21

din Legea 102001, cererea formulată de reclamant neputând fi considerată

notificare, astfel încât reclamantul potrivit prevederilor art. 21 alin. (5)

din Legea 10/2001, a pierdut dreptul de a solicita în justiție măsuri

reparatorii în natură sau prin echivalent.

Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă, prin decizia nr. 362 A din 8 iunie 2006 a respins apelurile ca

nefondate reținând că petiția reclamantului înregistrată sub nr. 24990/13

noiembrie 2001 poate fi asimilată noțiunii de notificare în sensul

dispozițiilor art. 22 din Legea 10/2001, întrucât principiul realizării

dreptului trebuie să prevaleze principiului respectării procedurii.

Legea 10/2001 este o lege specială

menită să asigure repartiția civilă, în modalitățile concrete prevăzute, iar

dispozițiile art. 22 nu prevăd nici o sancțiune pentru situația în care

notificarea nu a fost comunicată prin executorul judecătoresc. Contează doar

formularea notificării în termenul impus de lege întrucât sancțiunea expres

prevăzută este pierderea dreptului de a solicita în justiție restituirea în natură

sau măsuri reparatorii prin echivalent.

Cât timp notificarea a ajuns la

unitatea deținătoare în termenul legal, scopul dispozițiilor procedurale a fost

realizat în ceea ce privește declanșarea procedurii restituirii în natură a

imobilului.

A fost respinsă și critica

intervenientei F.A.C. referitoare la neîndeplinirea condiției unanimității în

promovarea cererii de restituire în natură, întrucât regimul juridic al

reparației civile prevăzute de Legea 10/2001 este distinct de regimul juridic

al acțiunii în revendicare.

Împotriva deciziei instanței de apel

au declarat recurs pârâtul Municipiul București prin Primarul General și

intervenienta F.A.C.

În motivarea recursului formulat de

pârât, în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se susține că termenul de 60 de

zile pentru emiterea dispoziției motivate începe să curgă din momentul în care

dosarul de restituire este complet, reclamantul nefăcând această dovadă

Intervenienta F.A.C. și-a întemeiat

recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reiterând motivele de

apel.

Recursurile sunt nefondate pentru

motivele ce succed.

Referitor la recursul pârâtului

Municipiul București prin Primarul General.

Potrivit dispozițiilor art. 25 alin.

(1) din Legea 10/2001 termenul de 60 de zile în care unitatea deținătoare este

obligată să emită dispoziția motivată începe să curgă de la data depunerii

notificării sau de la data depunerii întregului set de acte doveditoare

prevăzut de art. 23 din lege.

Legiuitorul a stabilit două date de

referință pentru îndeplinirea acestei obligații, în ideea de a nu prejudicia

persoanele îndreptățite care nu au depus întregul material probator odată cu

notificarea. Deși, inițial, nu s-a prevăzut nici o altă obligație, în sarcina

unității deținătoare sau a persoanei îndreptățite, de a verifica suficiența

materialului probator al dreptului de proprietate și a calității de moștenitor,

Normele Metodologice aprobate prin H.G. nr. 498/2003, pct. 23.1, au instituit,

pentru unitatea deținătoare, obligația de a comunica în scris celeilalte părți,

în intervalul de 60 de zile, faptul că documentația este insuficientă pentru

fundamentarea deciziei de restituire.

În speță, pârâtul Municipiul

București prin Primarul General nu și-a îndeplinit această obligație,

prejudicind interesul legal al persoanei îndreptățite.

Referitor la recursul declarat de

intervenienta F.A.C.

Cererea de restituire a unui imobil,

întemeiată pe dispozițiile Legii 10/2001, expediată prin poștă și nu prin

intermediul executorului judecătoresc este asimilată notificării, în cazul în

care este însoțită de actele necesare, cu condiția ca din cuprinsul ei și al

actelor anexate să rezulte elementele de identificare a persoanei îndreptățite

și a imobilului a cărui restituire se solicită.

În speță, reclamantul M.L. a făcut

dovada că la data de 13 noiembrie 2001, deci în termenul legal, a depus la

sediul Primăriei Municipiului București o cerere de restituire a apartamentului

nr. 1 situat în sector 1, la care a atașat întregul set de acte doveditoare.

Acest fapt înseamnă că pretenția

persoanei îndreptățite a fost adusă la cunoștința unității deținătoare, în

termenul legal și, în nici un caz, nu se poate considera că lipsa condiției de

formă, respectiv comunicarea notificării prin intermediul executorului

judecătoresc, poate conduce la pierderea dreptului recunoscut de lege.

Față de considerentele expuse,

Curtea urmează a respinge recursurile declarate în cauză, în conformitate cu

prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate recursurile

declarate de pârâtul Municipiul București prin Primarul General și

intervenienta F.A.C. împotriva deciziei nr. 362 A din 8 iunie 2006 a Curții de

Apel București, secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 19 februarie 2007.