ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3757/2006

Asupra contestației în

anulare de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 502 din 3

septembrie 2004, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, a

respins acțiunea formulată de reclamantul Ț.C., în contradictoriu cu pârâtul

Ministerul Justiției - Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența

anticomunistă, având ca obiect anularea deciziei emisă de comisia menționată,

în dosarul nr. 288/2002, prin care i s-a respins cererea de constatare a

calității de luptător în rezistența anticomunistă.

Recursul declarat de

reclamantul Ț.C. împotriva sus menționatei sentințe a fost respins, ca

nefondat, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, prin decizia nr. 3766 din 14 iunie 2005.

La data de 11 noiembrie

2005, Ț.C. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei pronunțate în

recurs, în temeiul art. 318 alin. (1) teza a II-a și urm. C. proc. civ.,

solicitând desființarea hotărârii judecătorești atacate, rejudecarea

recursului, admiterea lui și, pe cale de consecință, schimbarea în tot a

sentinței primei instanțe și admiterea acțiunii sale, astfel cum a fost

formulată.

Contestatorul a susținut că

instanța de control judiciar nu s-a pronunțat asupra motivului de recurs

privitor la respingerea probei testimoniale de către Curtea de Apel Craiova,

care era necesară în completarea probatoriului deja administrat și nici asupra

motivului de recurs referitor la nelegalitatea și netemeinicia sentinței

atacate, nefăcându-se referire la prevederile art. 3 lit. g) din O.U.G. nr. 214/1999,

introduse prin Legea nr. 212/2003 și nici la înscrisurile noi depuse în recurs,

prin care dovedea că împotriva sa a fost luată măsura retrogradării din funcție

din motive politice.

Analizând motivele de fapt

și de drept invocate de către contestator, în raport cu actele și lucrările

dosarului și cu reglementările legale incidente, Curtea constată că acestea

sunt nefondate.

În conformitate cu

dispozițiile art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., hotărârile

instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare, când

instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din

greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Nu este fondată susținerea

contestatorului, potrivit căreia, în cauză, instanța de recurs nu s-ar fi

pronunțat asupra celor două motive de recurs invocate.

Prin decizia nr. 3766 din 14

iunie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, a analizat toate motivele de recurs invocate de către recurentul-reclamant,

reținând că, potrivit actelor depuse la dosarul cauzei, acesta nu a făcut

dovada că se încadrează în dispozițiile O.U.G. nr. 214/1999.

Astfel, referitor la proba

testimonială, instanța de control judiciar a reținut că, în conformitate cu

dispozițiile art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 148/2000, pentru aprobarea

Regulamentului de organizare și funcționare a Comisiei pentru constatarea calității

de luptător în rezistența anticomunistă, cererea petentului trebuie însoțită de

acte doveditoare, iar în măsura în care documentele sau informațiile nu pot fi

obținute prin intermediul instanțelor militare, președintele comisiei solicită

instituțiilor publice sau persoanelor fizice sau juridice care le dețin,

transmiterea acestora.

Prin urmare, instanța a

constatat că dispozițiile legale care reglementează procedura de soluționare a

cererilor formulate în baza O.U.G. nr. 214/1999 prevăd că dovada îndeplinirii

condițiilor de acordare a calității de luptător în rezistența anticomunistă se

face cu acte și nu prin administrarea probei testimoniale.

De asemenea, instanța de

recurs, verificând toate actele depuse la dosarul cauzei, a reținut că

recurentul nu a făcut dovada că împotriva sa au fost dispuse măsuri abuzive în

sensul prevăzut de art. 3 din O.U.G. nr. 214/1999 și a respins recursul ca

nefondat.

Având în vedere că, la

soluționarea recursului, instanța de control judiciar a analizat toate motivele

invocate de recurentul-reclamant, nefiind întrunite dispozițiile art. 318 alin.

(1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea va respinge contestația în anulare, ca

nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de Ț.C. împotriva deciziei nr. 3766 din 14 iunie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondată.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 noiembrie 2006.