ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3757/2006

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 502 din 3 septembrie 2004, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, a respins acțiunea formulată de reclamantul Ț.C., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției - Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, având ca obiect anularea deciziei emisă de comisia menționată, în dosarul nr. 288/2002, prin care i s-a respins cererea de constatare a calității de luptător în rezistența anticomunistă. Recursul declarat de reclamantul Ț.C. împotriva sus menționatei sentințe a fost respins, ca nefondat, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 3766 din 14 iunie 2005. La data de 11 noiembrie 2005, Ț.C.

a formulat contestație în anulare împotriva deciziei pronunțate în recurs, în temeiul art. 318 alin. (1) teza a II-a și urm. C. proc. civ., solicitând desființarea hotărârii judecătorești atacate, rejudecarea recursului, admiterea lui și, pe cale de consecință, schimbarea în tot a sentinței primei instanțe și admiterea acțiunii sale, astfel cum a fost formulată. Contestatorul a susținut că instanța de control judiciar nu s-a pronunțat asupra motivului de recurs privitor la respingerea probei testimoniale de către Curtea de Apel Craiova, care era necesară în completarea probatoriului deja administrat și nici asupra motivului de recurs referitor la nelegalitatea și netemeinicia sentinței atacate, nefăcându-se referire la prevederile art. 3 lit. g) din O.U.G.

nr. 214/1999, introduse prin Legea nr. 212/2003 și nici la înscrisurile noi depuse în recurs, prin care dovedea că împotriva sa a fost luată măsura retrogradării din funcție din motive politice. Analizând motivele de fapt și de drept invocate de către contestator, în raport cu actele și lucrările dosarului și cu reglementările legale incidente, Curtea constată că acestea sunt nefondate. În conformitate cu dispozițiile art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare, când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare. Nu este fondată susținerea contestatorului, potrivit căreia, în cauză, instanța de recurs nu s-ar fi pronunțat asupra celor două motive de recurs invocate.

Prin decizia nr. 3766 din 14 iunie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a analizat toate motivele de recurs invocate de către recurentul-reclamant, reținând că, potrivit actelor depuse la dosarul cauzei, acesta nu a făcut dovada că se încadrează în dispozițiile O.U.G. nr. 214/1999. Astfel, referitor la proba testimonială, instanța de control judiciar a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 148/2000, pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Comisiei pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, cererea petentului trebuie însoțită de acte doveditoare, iar în măsura în care documentele sau informațiile nu pot fi obținute prin intermediul instanțelor militare, președintele comisiei solicită instituțiilor publice sau persoanelor fizice sau juridice care le dețin, transmiterea acestora.

Prin urmare, instanța a constatat că dispozițiile legale care reglementează procedura de soluționare a cererilor formulate în baza O.U.G. nr. 214/1999 prevăd că dovada îndeplinirii condițiilor de acordare a calității de luptător în rezistența anticomunistă se face cu acte și nu prin administrarea probei testimoniale. De asemenea, instanța de recurs, verificând toate actele depuse la dosarul cauzei, a reținut că recurentul nu a făcut dovada că împotriva sa au fost dispuse măsuri abuzive în sensul prevăzut de art. 3 din O.U.G. nr. 214/1999 și a respins recursul ca nefondat. Având în vedere că, la soluționarea recursului, instanța de control judiciar a analizat toate motivele invocate de recurentul-reclamant, nefiind întrunite dispozițiile art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., Curtea va respinge contestația în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de Ț.C. împotriva deciziei nr. 3766 din 14 iunie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 noiembrie 2006.