ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 681/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 26

aprilie 2005, reclamanta R.N.P. R., prin Direcția Silvică Pitești, a solicitat

în contradictoriu cu SC P. SA și Ministerul Transporturilor și Turismului, să

se constate nulitatea parțială a certificatului de atestare a dreptului de

proprietate asupra terenurilor, seria M.08 nr. 0157, emis la data de 25 august

1993, de pârâta II, în favoarea pârâtei I, pentru suprafața de 10632,27 mp

aflată în administrarea Ocolului Silvic Vidraru.

Curtea de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 42/F/C din

30 mai 2005, a admis excepția de tardivitate a acțiunii, invocată de pârâta SC

P. SA, prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei și a respins acțiunea formulată

de reclamantă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că reclamanta a solicitat tardiv anularea actului administrativ

în discuție, depășind termenul prevăzut de art. 11 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 554/2004, astfel cum a fost calculat în raport cu data înscrierii

certificatului de atestare a dreptului de proprietate, în Registrul de

transcripțiuni, moment la care acesta a devenit opozabil terților.

A mai reținut instanța și depășirea

termenului prevăzut în art. 7 din aceiași lege, referitor la obligativitatea

celui vătămat de a se adresa autorității publice emitente a actului, în speță

Ministerul Transporturilor și Turismului, pentru revocarea lui, termen

calculat, de asemenea, în raport cu data transcrierii acestuia în Registrul de

transcripțiuni.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamanta R.N.P. R., invocând nelegalitatea prevăzută de art.

304 pct. 8 și 9 și susținând că atât procedura prealabilă, cât și sesizarea

instanței, s-au făcut în termenul de 6 luni prevăzut de Legea nr. 554/2004,

calculat de la data când a luat cunoștință de existența certificatului de

atestare a dreptului de proprietate emis în favoarea pârâtei SC P. SA,

respectiv 9 februarie 2005, când acesta le-a fost comunicat.

Recursul este nefondat și urmează a

fi respins pentru următoarele considerente.

Potrivit dispozițiilor art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată într-un drept sau în interes

legitim, printr-un act administrativ unilateral, înainte de a se adresa

instanței, trebuie să ceară revocarea acestuia, autorități emitente, în termen

de 30 de zile de la comunicare, iar în cazul în care actul a fost adresat altei

persoane, în termen de 6 luni de la data când a luat cunoștință de existența

lui.

În ceea ce privește cererea adresată

instanței, aceasta se va depune în termen de 6 luni, calculată de la data

comunicării răspunsului sau al expirării termenului legal de soluționare, iar

pentru motive temeinice, și peste acest termen, dar nu mai târziu de 1 an de la

data emiterii actului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 11 din Legea nr.

554/2004.

În speță, se constată că fiind vorba

de un certificat de atestare a dreptului de proprietate pe teren, acesta este

supus publicității, prin Registrul de transcripțiuni, pentru opozabilitate față

de terți.

Cum data la care actul a devenit opozabil

recurentei, este 31 ianuarie 1996, când acesta a fost înregistrat în Registrul

de transcripțiuni al Judecătoriei Curtea de Argeș, astfel cum rezultă din proba

cu înscrisuri administrată în cauză, în mod corect, instanța de fond a

constatat tardivitatea demersurilor recurentei, atât la organul emitent al

actului, cât și la instanță, acestea fiind făcute începând cu anul 2005.

Mai mult decât atât, din

înscrisurile aflate în dosarul cauzei, rezultă că în perioada cuprinsă între

data transcrisă certificatului, respectiv 31 ianuarie 1996 și data la care

recurenta-reclamantă pretinde că a luat cunoștință de existența acestuia, 24

februarie 2005, între părțile implicate s-a purtat o asiduă corespondență în

legătură cu actul administrativ contestat, astfel, și din acest punct de

vedere, se poate susține că recurenta a luat cunoștință de existența actului,

cu mult timp înainte de data când a făcut primele demersuri pentru retractarea,

respectiv anularea lui.

Pentru aceste considerente și

constatând că nu există, potrivit art. 304 și 304

1

C. proc. civ.,

motive de casare sau de modificare a hotărârii instanței de fond, Curtea va

respinge prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de R.N.P.

R., prin Direcția Silvică Pitești, împotriva sentinței civile nr. 42/F/C din 30

mai 2005 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 februarie 2006.