ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5816/2006
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5816/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ.,
asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului
Vrancea, secția civilă, la 21 iunie 2004, M.E. și P.(D.)F. au solicitat, în
contradictoriu cu intimatele Primăria municipiului Adjud, Comisia de aplicare a
Legii nr. 10/2001 și Prefectura județului Vrancea, Comisia pentru aplicarea
Legii nr. 10/2001, anularea Dispoziției nr. 942 din 29 aprilie 2004 a Primăriei
municipiului Adjud și stabilirea valorii reale de înlocuire a terenului în
suprafață de 699,5 mp situat în intravilanul municipiului Adjud.
În motivarea contestației că valoarea stabilită de
Comisie pentru terenul care nu poate fi restituit în natură, este mult prea
mică. Reclamantelor nu le-a fost pusă la dispoziție documentația în baza căreia
a fost dimensionată această valoare și nici metoda folosită.
Prin sentința civilă nr. 280 din 18 noiembrie 2004
Tribunalul Vrancea, secția civilă, a admis contestația și a modificat art. 2
din Dispoziția nr. 942/2004 emisă de Primăria municipiului Adjud în sensul că
valoarea măsurilor reparatorii la care au dreptul reclamantele a fost stabilită
la suma de 565.634.433 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că
în niciunul din actele normative incidente în materie nu se prevede ca
actualizarea să se facă în funcție de indicii prețurilor de consum. Dacă
evaluarea s-ar fi făcut după criteriile stabilite în O.U.G. nr. 184/2002 ar fi
trebuit să se stabilească valoarea terenului la nivelul anului 1981, data
deposedării, urmând ca această valoare să se actualizeze cu coeficientul
rezultat din raportarea cursului leu/dolar din anul 1981 la cursul leu/dolar
din anul 2004.
Apelul declarat de reclamante împotriva acestei
sentințe a fost admis prin decizia civilă nr. 406 din 16 martie 2005 pronunțată
de Curtea de Apel Galați, secția civilă. A fost schimbată în parte hotărârea în
sensul că valoarea măsurilor reparatorii a fost stabilită la 1.594.317.418 lei.
Prin aceeași decizie a fost respins ca nefondat
apelul declarat de pârâta Primăria municipiului Adjud, Comisia de aplicare a
Legii nr. 10/2001.
În considerentele hotărârii sale instanța de apel a
arătat instanța de fond a înlăturat în mod greșit concluziile expertului în
care acesta a precizat că metoda comparației directe pentru stabilirea valorii
terenului în litigiu nu este de actualitate în sensul că nu mai reflectă
valoarea de piață și nu-și mai găsește aplicare.
Valoarea stabilită de expert și reținută și de
instanța de apel a avut la bază folosirea acelorași criterii cu cele avute în
vedere de comisia de evaluare din cadrul primăriei, respectiv Criteriile nr.
2665/1C/311/1992 date în aplicarea H.G. nr. 834/1991.
Din suma stabilită potrivit acestor criterii nu se
impune scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite de proprietari la
data exproprierii terenului. Deși Primăria a susținut că aceste despăgubiri
s-au plătit efectiv, o dovadă certă în acest sens nu s-a făcut cu atât mai mult
cu cât mandatarul reclamantelor, prezent în instanță, a declarat că nu a primit
despăgubiri pentru teren ci doar pentru construcții.
Susținerea în sensul că valoarea despăgubirilor ar
trebui calculată pornind de la valoarea de vânzare a unui teren martor, a fost
considerată nefondată întrucât expertul a arătat că această metodă de calcul nu
mai reflectă valoarea de piață și nu-și mai găsește aplicarea. La dosar nu au
fost depuse contracte de vânzare-cumpărare încheiate în anul 2004 cu privire la
terenuri identice cu cel în litigiu.
Împotriva hotărârii date în etapa apelului a declarat
recurs pârâta Primăria municipiului Adjud, Comisia locală pentru aplicarea
Legii nr. 10/2001.
Critica, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304
pct. 8 și 9 C. proc. civ., vizează următoarele aspecte:
Instanța de apel a apreciat în mod vădit nepărtinitor
și cu încălcarea interesului public, că nu se impune deducerea despăgubirilor
acordate foștilor proprietari. Au fost încălcate prevederile art. 11 alin. (7)
din Legea nr. 10/2001.
Metoda de actualizare folosită contravine
dispozițiilor Legii nr. 10/2001, astfel cum au fost dezvoltate prin H.G. nr.
498/2003, care consacră termenul de coeficient de actualizare ca raport al
cursului mediu leu/dolar.
Prin întâmpinare, intimatele reclamante au solicitat
respingerea recursului ca nefondat.
Analizând hotărârea atacată, în limitele criticii
formulate prin motivele de recurs și în raport de probele administrate înaintea
instanțelor de fond, Curtea a apreciat că recursul nu este întemeiat, pentru
următoarele considerente:
Terenul pentru care se solicită măsuri reparatorii
sub formă de despăgubiri bănești a fost expropriat.
Conform art. 11 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, în
situațiile prevăzute la alin. (2), (3) și (4) valoarea măsurilor reparatorii în
echivalent se stabilește prin scăderea valorii actualizate a despăgubirilor
primite pentru teren, respectiv pentru construcții, din valoarea
corespunzătoare a părții din imobilul expropriat - teren și construcții - care
nu se poate restitui în natură, stabilită potrivit alin. (5) și (6).
Pentru incidența acestui text, sarcina probei revine
părții care invocă faptul că s-ar fi plătit despăgubiri la momentul
exproprierii. Or, Primăria municipiului Adjud nu a administrat o asemenea
dovadă, adeverința nr. 19567/2003 invocată nefiind folosită în cauză.
În aceste condiții, s-a avut în vedere precizarea din
Dispoziția nr. 942 din 29 aprilie 2004 a Primăriei municipiului Adjud, în
sensul că pentru construcția expropriată s-au acordat despăgubiri. Nu a
rezultat că s-ar fi plătit despăgubiri și pentru teren.
În consecință, nu s-a putut reține că instanța de
apel ar fi interpretat greșit un act juridic dedus judecății, de natură să
conducă la darea unei soluții nelegale, motivul de modificare prevăzut de art.
304 pct. 8 C. proc. civ. neputând fi primit.
Cât privește modalitatea de determinare a cuantumului
despăgubirilor, recurenta s-a limitat să invoce faptul că, în opinia sa, metoda
de actualizare prin folosirea indicilor prețurilor de consum contravine
dispozițiilor Legii nr. 10/2001. Nu a arătat în ce constă greșeala instanței de
apel care a optat pentru metoda criteriilor comune.
În mod legal instanța de control judiciar a reținut
că valoarea de 1.594.317.418 lei a fost stabilită de expert potrivit acelorași
criterii pe care le-a avut în vedere și comisia de evaluare din cadrul
recurentei. Valoarea diferită a rezultat din modul de actualizare a prețului
unui metru pătrat de teren.
De vreme ce potrivit art. 1 din H.G. nr. 403/2000
reevaluarea imobilelor aflate în patrimoniul persoanelor juridice se face pe
baza ratei inflației comunicate de Comisia Națională pentru Statistică, metoda
de actualizare reținută prin raportul de expertiză este corectă.
Față de cele ce preced, Curtea a considerat că
instanța de apel a pronunțat o hotărâre dată cu aplicarea și interpretarea
corectă a dispozițiilor legale incidente în cauză, motiv pentru care nu sunt
incidente prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Având în vedere cele mai sus arătate, în temeiul art.
312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecința
rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta
Primăria municipiului Adjud, Comisia locală pentru aplicarea Legii nr. 10/2001,
împotriva deciziei civile nr. 406 din 16 martie 2005 pronunțată de Curtea de
Apel Galați, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 iunie 2006.