ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 13.06.2006

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5816/2006

HOTĂRÂRE
13.06.2006
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5816/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ.,

asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Vrancea, secția civilă, la 21 iunie 2004, M.E. și P.(D.)F. au solicitat, în

contradictoriu cu intimatele Primăria municipiului Adjud, Comisia de aplicare a

Legii nr. 10/2001 și Prefectura județului Vrancea, Comisia pentru aplicarea

Legii nr. 10/2001, anularea Dispoziției nr. 942 din 29 aprilie 2004 a Primăriei

municipiului Adjud și stabilirea valorii reale de înlocuire a terenului în

suprafață de 699,5 mp situat în intravilanul municipiului Adjud.

În motivarea contestației că valoarea stabilită de

Comisie pentru terenul care nu poate fi restituit în natură, este mult prea

mică. Reclamantelor nu le-a fost pusă la dispoziție documentația în baza căreia

a fost dimensionată această valoare și nici metoda folosită.

Prin sentința civilă nr. 280 din 18 noiembrie 2004

Tribunalul Vrancea, secția civilă, a admis contestația și a modificat art. 2

din Dispoziția nr. 942/2004 emisă de Primăria municipiului Adjud în sensul că

valoarea măsurilor reparatorii la care au dreptul reclamantele a fost stabilită

la suma de 565.634.433 lei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că

în niciunul din actele normative incidente în materie nu se prevede ca

actualizarea să se facă în funcție de indicii prețurilor de consum. Dacă

evaluarea s-ar fi făcut după criteriile stabilite în O.U.G. nr. 184/2002 ar fi

trebuit să se stabilească valoarea terenului la nivelul anului 1981, data

deposedării, urmând ca această valoare să se actualizeze cu coeficientul

rezultat din raportarea cursului leu/dolar din anul 1981 la cursul leu/dolar

din anul 2004.

Apelul declarat de reclamante împotriva acestei

sentințe a fost admis prin decizia civilă nr. 406 din 16 martie 2005 pronunțată

de Curtea de Apel Galați, secția civilă. A fost schimbată în parte hotărârea în

sensul că valoarea măsurilor reparatorii a fost stabilită la 1.594.317.418 lei.

Prin aceeași decizie a fost respins ca nefondat

apelul declarat de pârâta Primăria municipiului Adjud, Comisia de aplicare a

Legii nr. 10/2001.

În considerentele hotărârii sale instanța de apel a

arătat instanța de fond a înlăturat în mod greșit concluziile expertului în

care acesta a precizat că metoda comparației directe pentru stabilirea valorii

terenului în litigiu nu este de actualitate în sensul că nu mai reflectă

valoarea de piață și nu-și mai găsește aplicare.

Valoarea stabilită de expert și reținută și de

instanța de apel a avut la bază folosirea acelorași criterii cu cele avute în

vedere de comisia de evaluare din cadrul primăriei, respectiv Criteriile nr.

2665/1C/311/1992 date în aplicarea H.G. nr. 834/1991.

Din suma stabilită potrivit acestor criterii nu se

impune scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite de proprietari la

data exproprierii terenului. Deși Primăria a susținut că aceste despăgubiri

s-au plătit efectiv, o dovadă certă în acest sens nu s-a făcut cu atât mai mult

cu cât mandatarul reclamantelor, prezent în instanță, a declarat că nu a primit

despăgubiri pentru teren ci doar pentru construcții.

Susținerea în sensul că valoarea despăgubirilor ar

trebui calculată pornind de la valoarea de vânzare a unui teren martor, a fost

considerată nefondată întrucât expertul a arătat că această metodă de calcul nu

mai reflectă valoarea de piață și nu-și mai găsește aplicarea. La dosar nu au

fost depuse contracte de vânzare-cumpărare încheiate în anul 2004 cu privire la

terenuri identice cu cel în litigiu.

Împotriva hotărârii date în etapa apelului a declarat

recurs pârâta Primăria municipiului Adjud, Comisia locală pentru aplicarea

Legii nr. 10/2001.

Critica, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304

pct. 8 și 9 C. proc. civ., vizează următoarele aspecte:

Instanța de apel a apreciat în mod vădit nepărtinitor

și cu încălcarea interesului public, că nu se impune deducerea despăgubirilor

acordate foștilor proprietari. Au fost încălcate prevederile art. 11 alin. (7)

din Legea nr. 10/2001.

Metoda de actualizare folosită contravine

dispozițiilor Legii nr. 10/2001, astfel cum au fost dezvoltate prin H.G. nr.

498/2003, care consacră termenul de coeficient de actualizare ca raport al

cursului mediu leu/dolar.

Prin întâmpinare, intimatele reclamante au solicitat

respingerea recursului ca nefondat.

Analizând hotărârea atacată, în limitele criticii

formulate prin motivele de recurs și în raport de probele administrate înaintea

instanțelor de fond, Curtea a apreciat că recursul nu este întemeiat, pentru

următoarele considerente:

Terenul pentru care se solicită măsuri reparatorii

sub formă de despăgubiri bănești a fost expropriat.

Conform art. 11 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, în

situațiile prevăzute la alin. (2), (3) și (4) valoarea măsurilor reparatorii în

echivalent se stabilește prin scăderea valorii actualizate a despăgubirilor

primite pentru teren, respectiv pentru construcții, din valoarea

corespunzătoare a părții din imobilul expropriat - teren și construcții - care

nu se poate restitui în natură, stabilită potrivit alin. (5) și (6).

Pentru incidența acestui text, sarcina probei revine

părții care invocă faptul că s-ar fi plătit despăgubiri la momentul

exproprierii. Or, Primăria municipiului Adjud nu a administrat o asemenea

dovadă, adeverința nr. 19567/2003 invocată nefiind folosită în cauză.

În aceste condiții, s-a avut în vedere precizarea din

Dispoziția nr. 942 din 29 aprilie 2004 a Primăriei municipiului Adjud, în

sensul că pentru construcția expropriată s-au acordat despăgubiri. Nu a

rezultat că s-ar fi plătit despăgubiri și pentru teren.

În consecință, nu s-a putut reține că instanța de

apel ar fi interpretat greșit un act juridic dedus judecății, de natură să

conducă la darea unei soluții nelegale, motivul de modificare prevăzut de art.

304 pct. 8 C. proc. civ. neputând fi primit.

Cât privește modalitatea de determinare a cuantumului

despăgubirilor, recurenta s-a limitat să invoce faptul că, în opinia sa, metoda

de actualizare prin folosirea indicilor prețurilor de consum contravine

dispozițiilor Legii nr. 10/2001. Nu a arătat în ce constă greșeala instanței de

apel care a optat pentru metoda criteriilor comune.

În mod legal instanța de control judiciar a reținut

că valoarea de 1.594.317.418 lei a fost stabilită de expert potrivit acelorași

criterii pe care le-a avut în vedere și comisia de evaluare din cadrul

recurentei. Valoarea diferită a rezultat din modul de actualizare a prețului

unui metru pătrat de teren.

De vreme ce potrivit art. 1 din H.G. nr. 403/2000

reevaluarea imobilelor aflate în patrimoniul persoanelor juridice se face pe

baza ratei inflației comunicate de Comisia Națională pentru Statistică, metoda

de actualizare reținută prin raportul de expertiză este corectă.

Față de cele ce preced, Curtea a considerat că

instanța de apel a pronunțat o hotărâre dată cu aplicarea și interpretarea

corectă a dispozițiilor legale incidente în cauză, motiv pentru care nu sunt

incidente prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Având în vedere cele mai sus arătate, în temeiul art.

312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecința

rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta

Primăria municipiului Adjud, Comisia locală pentru aplicarea Legii nr. 10/2001,

împotriva deciziei civile nr. 406 din 16 martie 2005 pronunțată de Curtea de

Apel Galați, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 iunie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-04-14
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3938/2006
prin dispoziția contestată este legal stabilită pentru că ar fi conformă cu dispozițiile Ordinului nr. 4/2003 al Băncii Naționale a României și prevederile O.U.G. nr. 184/2002. Prin O.U.G. nr. 184/2002 s-au adus modificări și completări Leg
ÎCCJ 2010-01-21
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 268/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 86 din 21 aprilie 2009, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclama
ÎCCJ 2006-01-05
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3/2006
păgubirilor care se va efectua, de o comisie interministerială. Împotriva acestei decizii a declarat recurs Direcția Generală a Ministerului Finanțelor Publice Vrancea în numele Ministerului Finanțelor Publice reprezentant al Statului Român
ÎCCJ 2011-09-14
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5993/2011
18 decembrie 2008 a Tribunalului Vrancea; a schimbat în parte sentința civilă în sensul că reclamantul este îndreptățit la despăgubiri în sumă de 1.140.564.425 RON pentru suprafața de 6.545 m.p. teren și 907.806.386 RON pentru construcțiile
ÎCCJ 2005-07-04
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5863/2005
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Răspunzând notificării ce i-a fost comunicată, prin executorul judecătoresc, la 13 februarie 2002, în temeiul Legii nr. 10/2001, SC V. SA Adjud a răspuns
Sursă