ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4965/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 14 august 2006 a Curții de Apel Pitești, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 2207/46/2005 (număr în format vechi 303/P/2005), au fost respinse cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații P.V.S. și I.E.G., deținuți în Penitenciarul Colibași. Au fost respinse cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură de prevenție formulate de inculpații S.L., B.C., S.V. și P.I.F., toți deținuți în Penitenciarul Colibași. S-au admis în întregime probele cu martori formulate de inculpați astfel: pentru inculpatul D.I., s-a dispus citarea martorilor B.M.

– Poliția municipiul Deva și F.O.; pentru inculpatul I.O. s-a dispus citarea martorilor N.M. și D.A.; pentru inculpatul D.A. citarea martorului B.F.; pentru inculpatul D.M. citarea martorului Ș.C.B.; pentru inculpatul B.M. citarea martorului B.M.; pentru inculpatul P.F. citarea martorului M.V.; pentru inculpatul M.C. citarea martorului D.L.; pentru inculpatul S.G.R. citarea martorului Z.C. A fost admisă cererea privind audierea inculpatului P.V.S., cu privire la documentele ridicate cu ocazia percheziției domiciliare. În acest sens, se va proceda la reaudierea inculpatului la termenul de judecată din data de 4 septembrie 2006. S-a amânat cauza, la data de 4 septembrie 2006, pentru când se citează în continuare, în vederea audierii, martorii din acte cu mandate de aducere cu însoțitor.

S-a dispus citarea inculpaților, părților vătămate și părților civile, lipsă la acest termen de judecată. Pentru a se dispune astfel, curtea de apel, cu privire la cererile formulate de inculpații P.V.S. și I.E.G. de liberare provizorie sub control judiciar și cele de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură de prevenție formulate de inculpații S.L., B.C., S.V. și P.I.F. a reținut că cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații P.V.S. și I.E.G. respectă condițiile prevăzute de art. 160 2 alin. (1) C. proc. pen., în sensul că prevede pentru infracțiunile reținute în actul de sesizare în sarcina celor doi inculpați o pedeapsă ce nu depășește 12 ani.

Referitor la același text de lege trebuie să se aibă în vedere faptul că liberarea provizorie sub control judiciar nu este un drept al inculpaților și numai o vocație pe care aceștia o au. Acest aspect a rezultat în mod clar din formularea dată de legiuitor conform căreia „liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda”. În speță, instanța a constatat că cei doi inculpați care au formulat cererea de liberare provizorie sub control judiciar, nu au vocația unui asemenea beneficiu conferit de legiuitor, având în vedere ansamblul probelor administrate până în prezent în această cauză și natura faptelor reținute în sarcina lor prin actul de sesizare. Curtea de apel a constatat, totodată, că nu sunt îndeplinite în totalitate condițiile prevăzute de art. 160 2 alin. (2) C. proc.

pen., în sensul că există date din care a rezultat că, în situația în care vor fi puși în libertate, inculpații vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului într-una din modalitățile prevăzute de textul de lege. În consecință, instanța a apreciat că nu sunt îndeplinite în totalitate condițiile de lege pentru admiterea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar și, prin urmare, în baza dispozițiilor art. 160 8a alin. (6) C. proc. pen., au fost respinse cererile de liberare provizorie sub control judiciar, ca nefondate. În legătură cu cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură de prevenție, cereri formulate de inculpații S.L., B.C., S.V. și P.I.F., instanța a constatat că sunt neîntemeiate.

Potrivit dispozițiile art. 139 alin. (1) C. proc. pen., măsura preventivă poate fi înlocuită cu o alt măsură de prevenție atunci când s-au schimbat temeiurile care au determinat aplicarea acesteia. În cauza de față, cu referire la inculpații mai sus nominalizați, curtea de apel a apreciat că temeiurile avute în vedere la aplicarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat în urma probelor administrate până în prezent în faza de cercetare judecătorească. Măsura arestării preventive s-a impus a fi menținută pentru fiecare dintre inculpații mai sus arătați, având în vedere că există probe certe potrivit cărora lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în sensul prevăzut de art. 148 lit. h) C. proc.

pen. Prin urmare, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 139 alin. (1) C. proc. pen., s-au respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură de prevenție. Curtea de apel a constatat că nu este încălcată nici o normă procedurală dacă se dă posibilitatea inculpaților să propună probe în apărare la acest termen de judecată și la termenele următoare. Procedând în acest fel, s-a dat eficiență dispozițiilor art. 24 din Constituția României care consacră dreptul fundamental la apărare, dispoziții care sunt reluate și dezvoltate în Codul de procedură penală. De asemenea, instanța nu s-a pronunțat asupra admiterii cererii de probatoriu formulate de inculpați folosind criterii cantitative, cum ar fi acela al unui număr de martori limitat pentru fiecare inculpat.

Singurele criterii pe care le-a avut în vedere instanța în situațiile în care se va pronunța asupra cererilor de administrare a unor probe formulate de inculpați sau, după caz, de reprezentantul parchetului, vor fi caracterul concludent, utilitatea și pertinența probelor propuse pentru a fi administrate. În ceea ce privește cererea formulată de inculpați prin intermediul apărătorilor ca instanța să se pronunțe asupra legalității interceptării și transcrierii convorbirilor telefonice de către organul de urmărire penală, instanța a reamintit dispoziția din încheierea precedentă, potrivit căreia se va pronunța asupra legalității acestei probe odată cu examinarea în fond a cauzei, în contextul verificării legalității administrării tuturor probelor din această cauză.

Nu există nici o dispoziție legală care să oblige instanța să se pronunțe asupra legalității unei probe administrate în faza de urmărire penală în timpul cercetării judecătorești. De altfel, în această fază a procesului penal, când urmează să fie administrate și alte probe este dificil să se aprecieze cu caracter definitiv asupra legalității administrării unei probe în faza de urmărire penală. S-a constatat că se impune a se acorda un nou termen de judecată pentru lipsa martorilor din acte, astfel că se vor relua procedurile de citare a acestora cu mandate de ducere cu însoțitor, cu excepția celor care au acte la dosar privind imposibilitatea prezentării la instanță. S-a constatat ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei probele cu martori solicitate de inculpați, astfel că în baza art. 67 C. proc.

pen., au fot admise în întregime, astfel: citarea martorilor propuși de inculpatul D.I., respectiv B.M. – Poliția municipiului Deva și F.O.; pentru inculpatul I.O., citarea martorilor N.M. și D.A.; pentru inculpatul D.A., citarea martorului B.F.; pentru inculpatul B.M., citarea martorului B.M.; pentru inculpatul P.F. se va cita martorul M.V.; pentru inculpatul M.C., citarea martorului D.L.; pentru inculpatul S.G.R., citarea martorei Z.C. În ceea ce privește solicitarea de a fi audiați și alți martori din acte care cunosc aspecte legate de activitatea inculpatului S.G.R., curtea de apel a constatat că aceștia au fost deja audiați la termenele anterioare, iar pentru alții nu există posibilitatea până în prezent prezentării lor la instanță.

Având în vedere rezilierea contractelor de asistență juridică încheiate de avocat P.A. cu inculpații M.C. și B.I. s-a dispus pentru acești inculpați desemnarea unui avocat din oficiu, sens în care s-a emis adresă către Baroul Argeș. A fost admisă cererea formulată de inculpatul P.V.S., prin intermediul apărătorului său și, în consecință, la termenul următor va fi interogat inculpatul P.V.S., obiectul suplimentului de declarație constând în aspecte privind documente ridicate de la inculpat cu ocazia percheziției domiciliare efectuate în faza de urmărire penală. Împotriva acestei încheieri de ședință a declarat, în termenul legal, recurs inculpatul P.V.S., fără a arăta în scris motivele. Apărătorul recurentului inculpat, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie a inculpatului.

Concluziile procurorului, precum și poziția recurentului inculpat, din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii. Examinând recursul declarat de recurentul inculpat P.V.S. prin prisma dispozițiilor art. 160 9 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul inculpatului declarat împotriva încheierii de ședință de la 14 august 2006 ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza cauzei rezultă că prin rechizitoriul Ministerului Public – D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Alba Iulia, emis la data de 28 decembrie 2004, au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv mai mulți inculpați, printre care și inculpatul P.V.S., agent la Poliția municipiului Deva pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1), raportat la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 264 C. pen., art. 242 alin. (1) și (3) C. pen., în condițiile art. 33 lit. a) C. pen. În actul de sesizare s-a reținut, în esență, în fapt, că inculpatul P.V.S. a aderat din anul 2003 la grupul infracțional organizat condus de inculpații B.I.

și S.V., grup în care a acționat în mod coordonat pentru obținerea de foloase materiale injuste prin săvârșirea de infracțiuni de șantaj în formă continuată, precum și de a ajuta membrii grupului infracțional prin zădărnicirea urmăririi penale pentru faptele săvârșite și a sustras plângeri, reclamații și sesizări ale cetățenilor depuse la Poliția municipiului Deva, precum și acte din dosare penale. Cauza a fost strămutată la Curtea de Apel Pitești. Înalta Curte consideră că în mod corect și motivat instanța de fond, în baza materialului probator administrat până în prezent a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art. 160 2 alin. (2) C. proc. pen., în raport cu natura infracțiunilor reținute și pretins a fi săvârșite de către inculpatul P.V.S.

în actul de sesizare, a modalității concrete de comitere, a calității avute de acesta, precum și a existenței datelor că odată pus în libertate, va încerca să zădărnicească aflarea adevărului. Astfel, Înalta Curte consideră că încheierea din 14 august 2006 a Curții de Apel Pitești, secția penală, prin care prin care a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul P.V.S. este legală și temeinică. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.V.S. împotriva încheierii din 14 august 2006 a Curții de Apel Pitești, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 2207/46/2005.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.V.S. împotriva încheierii din 14 august 2006 a Curții de Apel Pitești, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 2207/46/2005. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 RON, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 august 2006.