ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4965/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 14

august 2006 a Curții de Apel Pitești, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 2207/46/2005

(număr în format vechi 303/P/2005), au fost respinse cererile de liberare

provizorie sub control judiciar formulate de inculpații P.V.S. și I.E.G.,

deținuți în Penitenciarul Colibași.

Au fost respinse cererile de

înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură de prevenție

formulate de inculpații S.L., B.C., S.V. și P.I.F., toți deținuți în

Penitenciarul Colibași.

S-au admis în întregime probele cu

martori formulate de inculpați astfel: pentru inculpatul D.I., s-a dispus

citarea martorilor B.M. – Poliția municipiul Deva și F.O.; pentru inculpatul I.O.

s-a dispus citarea martorilor N.M. și D.A.; pentru inculpatul D.A. citarea

martorului B.F.; pentru inculpatul D.M. citarea martorului Ș.C.B.; pentru

inculpatul B.M. citarea martorului B.M.; pentru inculpatul P.F. citarea

martorului M.V.; pentru inculpatul M.C. citarea martorului D.L.; pentru

inculpatul S.G.R. citarea martorului Z.C.

A fost admisă cererea privind

audierea inculpatului P.V.S., cu privire la documentele ridicate cu ocazia

percheziției domiciliare. În acest sens, se va proceda la reaudierea

inculpatului la termenul de judecată din data de 4 septembrie 2006.

S-a amânat cauza, la data de 4

septembrie 2006, pentru când se citează în continuare, în vederea audierii,

martorii din acte cu mandate de aducere cu însoțitor.

S-a dispus citarea inculpaților,

părților vătămate și părților civile, lipsă la acest termen de judecată.

Pentru a se dispune astfel, curtea

de apel, cu privire la cererile formulate de inculpații P.V.S. și I.E.G. de

liberare provizorie sub control judiciar și cele de înlocuire a măsurii

arestării preventive cu o altă măsură de prevenție formulate de inculpații S.L.,

B.C., S.V. și P.I.F. a reținut că cererile de liberare provizorie sub control

judiciar formulate de inculpații P.V.S. și I.E.G. respectă condițiile prevăzute

de art. 160

2

alin. (1) C. proc. pen., în sensul că prevede pentru

infracțiunile reținute în actul de sesizare în sarcina celor doi inculpați o

pedeapsă ce nu depășește 12 ani.

Referitor la același text de lege

trebuie să se aibă în vedere faptul că liberarea provizorie sub control

judiciar nu este un drept al inculpaților și numai o vocație pe care aceștia o

au. Acest aspect a rezultat în mod clar din formularea dată de legiuitor

conform căreia „liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda”. În

speță, instanța a constatat că cei doi inculpați care au formulat cererea de

liberare provizorie sub control judiciar, nu au vocația unui asemenea beneficiu

conferit de legiuitor, având în vedere ansamblul probelor administrate până în

prezent în această cauză și natura faptelor reținute în sarcina lor prin actul

de sesizare.

Curtea de apel a constatat,

totodată, că nu sunt îndeplinite în totalitate condițiile prevăzute de art. 160

2

alin. (2) C. proc. pen., în sensul că există date din care a rezultat că, în

situația în care vor fi puși în libertate, inculpații vor încerca să

zădărnicească aflarea adevărului într-una din modalitățile prevăzute de textul

de lege.

În consecință, instanța a apreciat

că nu sunt îndeplinite în totalitate condițiile de lege pentru admiterea

cererilor de liberare provizorie sub control judiciar și, prin urmare, în baza

dispozițiilor art. 160

8a

alin. (6) C. proc. pen., au fost respinse

cererile de liberare provizorie sub control judiciar, ca nefondate.

În legătură cu cererile de înlocuire

a măsurii arestării preventive cu o altă măsură de prevenție, cereri formulate

de inculpații S.L., B.C., S.V. și P.I.F., instanța a constatat că sunt

neîntemeiate.

Potrivit dispozițiile art. 139 alin.

(1) C. proc. pen., măsura preventivă poate fi înlocuită cu o alt măsură de

prevenție atunci când s-au schimbat temeiurile care au determinat aplicarea

acesteia.

În cauza de față, cu referire la

inculpații mai sus nominalizați, curtea de apel a apreciat că temeiurile avute

în vedere la aplicarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat în urma

probelor administrate până în prezent în faza de cercetare judecătorească.

Măsura arestării preventive s-a

impus a fi menținută pentru fiecare dintre inculpații mai sus arătați, având în

vedere că există probe certe potrivit cărora lăsarea lor în libertate prezintă

pericol concret pentru ordinea publică, în sensul prevăzut de art. 148 lit. h) C.

proc. pen.

Prin urmare, nefiind îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 139 alin. (1) C. proc. pen., s-au respins cererile

de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură de prevenție.

Curtea de apel a constatat că nu

este încălcată nici o normă procedurală dacă se dă posibilitatea inculpaților

să propună probe în apărare la acest termen de judecată și la termenele

următoare. Procedând în acest fel, s-a dat eficiență dispozițiilor art. 24 din

Constituția României care consacră dreptul fundamental la apărare, dispoziții

care sunt reluate și dezvoltate în Codul de procedură penală.

De asemenea, instanța nu s-a

pronunțat asupra admiterii cererii de probatoriu formulate de inculpați

folosind criterii cantitative, cum ar fi acela al unui număr de martori limitat

pentru fiecare inculpat. Singurele criterii pe care le-a avut în vedere

instanța în situațiile în care se va pronunța asupra cererilor de administrare

a unor probe formulate de inculpați sau, după caz, de reprezentantul

parchetului, vor fi caracterul concludent, utilitatea și pertinența probelor

propuse pentru a fi administrate.

În ceea ce privește cererea

formulată de inculpați prin intermediul apărătorilor ca instanța să se pronunțe

asupra legalității interceptării și transcrierii convorbirilor telefonice de

către organul de urmărire penală, instanța a reamintit dispoziția din

încheierea precedentă, potrivit căreia se va pronunța asupra legalității

acestei probe odată cu examinarea în fond a cauzei, în contextul verificării

legalității administrării tuturor probelor din această cauză. Nu există nici o

dispoziție legală care să oblige instanța să se pronunțe asupra legalității

unei probe administrate în faza de urmărire penală în timpul cercetării judecătorești.

De altfel, în această fază a procesului penal, când urmează să fie administrate

și alte probe este dificil să se aprecieze cu caracter definitiv asupra

legalității administrării unei probe în faza de urmărire penală.

S-a constatat că se impune a se acorda

un nou termen de judecată pentru lipsa martorilor din acte, astfel că se vor

relua procedurile de citare a acestora cu mandate de ducere cu însoțitor, cu

excepția celor care au acte la dosar privind imposibilitatea prezentării la

instanță.

S-a constatat ca fiind pertinente,

concludente și utile soluționării cauzei probele cu martori solicitate de

inculpați, astfel că în baza art. 67 C. proc. pen., au fot admise în întregime,

astfel: citarea martorilor propuși de inculpatul D.I., respectiv B.M. – Poliția

municipiului Deva și F.O.; pentru inculpatul I.O., citarea martorilor N.M. și D.A.;

pentru inculpatul D.A., citarea martorului B.F.; pentru inculpatul B.M.,

citarea martorului B.M.; pentru inculpatul P.F. se va cita martorul M.V.;

pentru inculpatul M.C., citarea martorului D.L.; pentru inculpatul S.G.R.,

citarea martorei Z.C. În ceea ce privește solicitarea de a fi audiați și alți

martori din acte care cunosc aspecte legate de activitatea inculpatului S.G.R.,

curtea de apel a constatat că aceștia au fost deja audiați la termenele

anterioare, iar pentru alții nu există posibilitatea până în prezent

prezentării lor la instanță.

Având în vedere rezilierea

contractelor de asistență juridică încheiate de avocat P.A. cu inculpații M.C. și

B.I. s-a dispus pentru acești inculpați desemnarea unui avocat din oficiu, sens

în care s-a emis adresă către Baroul Argeș.

A fost admisă cererea formulată de

inculpatul P.V.S., prin intermediul apărătorului său și, în consecință, la

termenul următor va fi interogat inculpatul P.V.S., obiectul suplimentului de

declarație constând în aspecte privind documente ridicate de la inculpat cu

ocazia percheziției domiciliare efectuate în faza de urmărire penală.

Împotriva acestei încheieri de

ședință a declarat, în termenul legal, recurs inculpatul P.V.S., fără a arăta

în scris motivele.

Apărătorul recurentului inculpat, în

concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului, casarea

încheierii atacate și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie a

inculpatului.

Concluziile procurorului, precum și

poziția recurentului inculpat, din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu

în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursul declarat de

recurentul inculpat P.V.S. prin prisma dispozițiilor art. 160

9

C.

proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul inculpatului declarat împotriva

încheierii de ședință de la 14 august 2006 ca fiind nefondat pentru

considerentele ce se vor arăta.

Din analiza cauzei rezultă că prin

rechizitoriul Ministerului Public – D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Alba

Iulia, emis la data de 28 decembrie 2004, au fost trimiși în judecată în stare

de arest preventiv mai mulți inculpați, printre care și inculpatul P.V.S.,

agent la Poliția municipiului Deva pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute

de art. 7 alin. (1), raportat la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003,

raportat la art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

art. 264 C. pen., art. 242 alin. (1) și (3) C. pen., în condițiile art. 33 lit.

a) C. pen.

În actul de sesizare s-a reținut, în

esență, în fapt, că inculpatul P.V.S. a aderat din anul 2003 la grupul

infracțional organizat condus de inculpații B.I. și S.V., grup în care a

acționat în mod coordonat pentru obținerea de foloase materiale injuste prin

săvârșirea de infracțiuni de șantaj în formă continuată, precum și de a ajuta

membrii grupului infracțional prin zădărnicirea urmăririi penale pentru faptele

săvârșite și a sustras plângeri, reclamații și sesizări ale cetățenilor depuse

la Poliția municipiului Deva, precum și acte din dosare penale.

Cauza a fost strămutată la Curtea de

Apel Pitești.

Înalta Curte consideră că în mod

corect și motivat instanța de fond, în baza materialului probator administrat

până în prezent a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art. 160

2

alin. (2) C. proc. pen., în raport cu natura infracțiunilor reținute și pretins

a fi săvârșite de către inculpatul P.V.S. în actul de sesizare, a modalității

concrete de comitere, a calității avute de acesta, precum și a existenței

datelor că odată pus în libertate, va încerca să zădărnicească aflarea

adevărului.

Astfel, Înalta Curte consideră că

încheierea din 14 august 2006 a Curții de Apel Pitești, secția penală, prin

care prin care a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control

judiciar formulată de inculpatul P.V.S. este legală și temeinică.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.V.S. împotriva încheierii din 14

august 2006 a Curții de Apel Pitești, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 2207/46/2005.

În conformitate cu art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în

sumă de 40 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.V.S. împotriva încheierii din 14 august 2006 a Curții

de Apel Pitești, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 2207/46/2005.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 RON, din care onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 RON, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30

august 2006.