ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4051/2006

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4051/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții

de Apel Bacău, D.V. și D.M. au formulat contestație la executare împotriva

licitației publice din 5 mai 2005 organizată pentru vânzarea imobilului

proprietatea acestora, în calitate de garanți ai SC D.C. SRL Bacău pentru

încălcarea art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998.

După declinarea competenței

de către Curtea de Apel Bacău prin sentința nr. 92 din 11 iulie 2005, Curtea de

Apel București, secția comercială, a analizat cererea contestatorilor și prin

sentința nr. 153 din 18 noiembrie 2005 a admis-o așa cum a fost formulată.

Pentru a hotărî astfel,

Curtea a stabilit că A.V.A.S. în calitate de creditoare nu a respectat

prevederile art. 71 alin. (2) și (3) din O.U.G. nr. 51/1998 pricinuindu-le

debitorilor o vătămare care nu putea fi înlăturată decât prin anularea

procesului verbal de licitație nr. 189 din 5 mai 2005 prin care s-a finalizat urmărirea

silită a imobilului proprietatea debitorilor.

În esență, Curtea a reținut

că anunțul de vânzare nu le-a fost comunicat debitorilor proprietari cu

respectarea termenului de 10 zile prevăzut de art. 71 din O.U.G. nr. 51/1998

iar vânzarea a fost făcută cu mai puțin de 10 zile de la efectuarea anunțului

de publicitate ceea ce contravine art. 71 alin. (3) din actul normativ citat

prin care se dispune că licitația poate avea loc numai după expirarea celor 10

zile prevăzute de alin. (2), termen care începe să curgă de la data comunicării

anunțului și către proprietarul bunului.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs A.V.A.S. București, cu respectarea termenului prevăzut de art. 301

C. proc. civ., prin care a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul

respingerii contestației la executare formulată de garanții D.V. și D.M.

Recurenta a invocat motivul

prevăzut de art. 304 alin. (9) pentru a susține că prima instanță a încălcat

prevederile art. 71 din O.U.G. nr. 51/1998 întrucât a reținut că termenul de 10

zile stabilit pentru publicarea anunțului organizării licitației, într-un ziar

de largă răspândire, se aplică și în cazul comunicării anunțului către

debitorii proprietari ai bunului. În sprijinul susținerii a fost redat art. 71 alin.

(2) prin care se dispune că anunțul se comunică în mod obligatoriu

proprietarului bunului fără să stabilească un termen. De asemenea, a susținut

în baza aceluiași alineat că procedura se consideră îndeplinită prin afișare la

locul licitației și la sediul primăriei locale în care se află bunul. În

concluzie, recurenta a considerat că trimiterea la art. 71 alin. (2) și (3) din

aceeași ordonanță se referă la publicarea anunțului în ziar și că acesta este singurul

termen cuprins în art. 71 din O.U.G. nr. 51/1998.

Față de argumentele aduse în

sprijinul criticilor sale, recurenta s-a considerat îndreptățită să solicite

modificarea soluției primei instanțe în sensul respingerii contestației la

executare.

Recursul este nefondat.

Modificarea sau casarea unei

hotărâri potrivit art. 304 alin. (9) C. proc. civ., se poate cere numai pentru

motive de nelegalitate când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal

ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Din perspectiva acestui

motiv, recurenta a pus în discuție aplicarea art. 71 alin. (2) și (3) din O.U.G.

nr. 51/1998 care are următorul cuprins: „După stabilirea prețului de pornire licitatorul

va publica cu cel puțin 10 zile înainte de data licitației un anunț de vânzare

într-un cotidian național de largă circulație și/sau într-un cotidian local.

Anunțul va cuprinde sintetic bunurile ce urmează să fie licitate, ziua, ora și

locul licitației, prețul de pornire și valoarea garanției de participare

stabilită de A.V.A.S., domiciliul sau sediul debitorului precum și mențiunea că

toți cei care posedă un drept real asupra bunurilor scoase la vânzare au

obligația, sub sancțiunea decăderii, să facă licitatorului dovada acestuia până

în ziua licitației. Anunțul va fi comunicat în mod obligatoriu proprietarului

bunului, dacă acesta nu este găsit, procedura se consideră îndeplinită prin

afișare la locul licitației și la sediul primăriei locale în care se află

bunul.

(3) Licitația poate avea loc

numai după expirarea termenului de 10 zile prevăzut de alin. (2) și se va

desfășura la locul stabilit de A.V.A.S.”

Din conținutul articolului

mai sus redat, recurenta a invocat teza 2 în legătură cu obligația de

comunicare către proprietarul bunului licitat argumentând că legea nu a

prevăzut un termen pentru această comunicare și că termenul de 10 zile se

referă numai la publicarea anunțului în ziar. Susținerea este greșită întrucât

articolul citat se adresează licitatorului care are obligația nu numai de a se

adresa terților prin anunțul publicat în ziar cu scopul de a le respecta drepturile

virtuale ale acestora pentru participarea la licitație ci și dreptul

proprietarului bunului scos la licitație căruia nu i se poate aplica un

tratament diferențiat.

Din faptul că în sarcina licitatorului

s-a stabilit ca anunțul să fie comunicat „în mod obligatoriu” proprietarului

bunului rezultă cu evidență că textul a urmărit să confere părților implicate

într-o astfel de procedură o protecție judiciară efectivă și egală în privința

termenului .

Dovadă în acest este și

stipulația din alin. (3) citată de recurentă prin care se stabilește

interdicția de a se ține licitația înainte de expirarea termenului de 10 zile,

care se adresează și proprietarului bunului. De altfel, din articolele

următoare rezultă că proprietarul licitației poate să participe la executare și

să semneze procesul verbal de licitație, argument în plus în sprijinul faptului

că termenul stipulat se adresează deopotrivă și acestuia.

Cum în cauză acest termen nu

a fost respectat în raport și de proprietarul bunului licitat, soluția

instanței de apel a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor precedente.

În consecință, potrivit art.

312 C. proc. civ., recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de creditoarea A.V.A.S. București împotriva sentinței

comerciale nr. 153 din 18 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a

V-a comercială.

Obligă recurenta A.V.A.S.

București la plata sumei de 500 RON reprezentând cheltuieli de judecată în

favoarea intimaților D.M. și D.V.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 decembrie 2006.